Lost Song

Lost Song

Cuplurile nefericite ajung asa datorita ranilor pe care fiecare partener le aduce cu sine, rani care vin, de cele mai multe ori din trecut, din relatia cu parintii. Relatiile noastre de iubire depind de tipul de atasament pe care l-am dezvoltat in copilarie…

Fiecare duce cu sine, la maturitate, nevoi neimplinite ca si copii, rani nevindecate, traume, frici, imagine de sine negativa, stima de sine degradata…

Cei mai curajosi vin in terapie si povestesc despre relatia cu parintii, despre cum s-au simtit ca si copii: poate nu intotdeauna au fost intampinati in nevoile lor, poate au fost respinsi, nu s-au simtit iubiti si acceptati ca si copii, poate asteptarile parintilor au fost prea mari etc

Poate ca uneori parintii, prea absorbiti de grijile si fricile lor,  suferind la randul lor ca si copii, nu au stiut cum sa fie alaturi de ei, sa-i sustina, sa-i contina cu toate emotiile si trairile lor, sa-i accepte asa cum sunt…

Love - Alexander Milov

Uneori, parintii au fost prezenti, dar ne-au neglijat sau abuzat. Alteori, parintii (amandoi sau doar unul dintre ei) au fost absenti fizic ( in urma mortii/ divortului) sau, chiar daca au fost prezenti fizic, au fost absenti emotional…

Fiecare dintre noi are ranile sale, cicatricile sale emotionale, pe care a incercat, sau nu, sa le vindece…

E greu sa ne apropiem de ele, sa ne dam voie sa le simtim, de aceea, de cele mai multe ori, nu ne mai gandim la ele, evitam sa vorbim despre acestea, dar asta nu inseamna ca au disparut. Poate ne este frica sau rusine si nu vrem sa vedem ce e acolo, dar putem face asta intr-un spatiu sigur, continator, in psihoterapie.

Atata timp cat vom refuza sa ne uitam la ele si sa le acceptam  ( fiindca ele sunt ale noastre, nu ale altora), ranile vor fi mereu acolo si daca nu vom avea grija de ele, vor avea ele ” grija” de noi, reactivandu-se atunci cand vom simti frica de a pierde relatia, de a pierde iubirea partenerului.

Uneori, nu mai putem face nici macar cuplu, fiindca suntem prea plini de fricile din noi…

Deconectati de la proprii parinti, ajungem sa ne simtim instrainati de noi.

Si cum putem fi conectati la celalalt, atunci cand suntem deconectati, in primul rand de la noi?

Si inca suntem doar niste copii…


Copyright@ Laura- Simona Ciocoiu


‪#‎lauraciocoiu‬ ‪#‎consiliere‬ ‪#‎psihoterapie‬ ‪#‎terapiedecuplu‬ ‪#‎artterapie‬‪#‎dezvoltarepersonala‬ ‪#‎femeisibarbati‬ ‪#‎cuplu‬ ‪#‎relatii‬ ‪#‎comunicareempatica‬‪#‎abuz‬ ‪#‎trauma‬ ‪#‎depresie‬ ‪#‎agresivitate‬ ‪#‎abandon‬ ‪#‎atasament ‬‪#‎ranaemotionala‬ ‪#‎conectareempatica‬ ‪#‎neglijare‬ ‪#‎intruziune‬ ‪#‎ArtWithHeart‬‪#‎MusicArt‬ ‪#‎SenzArt‬ ‪#‎ExpressYourself‬ ‪#‎AiGrijaDeSufleulTau‬

 

Obezitatea ca modalitate de gestionare a emotiilor

Obezitatea ca modalitate de gestionare a emotiilor

Cand ma gandesc la mine, nu simt nimic. De fapt, cand sunt singura, nu ma simt bine si vreau sa mananc. Am invatat sa nu mai simt nimic in legatura cu mine. E ca o protectie… sunt ca o masina.. nu simt nimic. Sunt prinsa in corpul asta mare…. Parca nu ar fi al meu… Dar vad asta atunci cand oamenii se uita intr-un anumit fel la mine…

(mai mult…)

Anorexia sau Frumoasa fara corp

Anorexia sau Frumoasa fara corp

Traim intr-o lume in care societatea promoveaza obsesiv imaginea corporala si care a ajuns sa domine felul nostru de a fi, de a simti, de a gandi, de a trai. Presiunea acesteia, distorsioneaza imaginea femeii si genereaza tot mai des, probleme ale imaginii de sine, stimei de sine, tulburari de alimentatie. Femeile “ sunt moarte dupa un corp slab” , isi doresc asta cu disperare si ajung sa fie obsedate de acest “ model de frumusete”, care este , defapt un model patologic, nesanatos, promovat de fotomodele, case de moda/ industria modei, reclame, reviste pentru femei, industria produselor pentru slabit etc. Exista o presiune mediatica prin care regimurile alimentare/ dietele sunt incurajate, imaginea unei persoane slabe este asociata cu frumusetea si fericirea, standardele de frumusete promovate sunt rigide, si ceea ce odata insemna frumusetea ( vezi formele rubensiene, rotunjite, ale femeii) astazi e inlocuita de imaginea osoasa, filiforma, androgina, masculinizata a femeii. (mai mult…)