Crearea acestui tip de relaţie, necesită mult timp înainte de a începe actvitatea terapeutică propriu zisă.
Conform cu Axline ( 1989), elementul cel mai important în terapie
este relaţia terapeutică ( relatia care se creaza intre client şi terapeut).
Este necesară acceptarea clientului ( copil/ adult) asa cum este el, o dovadă a ceea ce persoana poate să ofere şi o reflectare/ feedback înspre client – al sentimentelor acestuia, al emoţiilor sale si a situaţiilor pe care acesta le aduce in terapie.
În această manieră, terapeutul este prezent emoţional în viaţa copilului.
Winnicot ( 1965) afirmă că relaţia terapeutică are multe în comun cu procesul natural al relaţionării dintre mamă şi copil- relaţia care se stabileşte între cei doi. În cadrul acestei relaţii, sunt împărtăşite principiile care stau la baza toleranţei, acceptării şi respectului, acestea fiind atributele unei „ mame suficient de bune „.
Copilul ( adultul care, acum, vine la terapie) nu a fost continut, inteles empatic si acceptat asa cum a fost el, cu toate emotiile si comportamentele sale, in copilarie...
Aceasta continere o face, de cele mai multe ori mama, care este figura primara de atasament.
De cele mai multe ori, ca terapeuti, lucram pe restabilirea unei relatii pierdute cu mama ( o relatie deficitara). Poate ca, fiind copii, nevoile noastre nu au fost intampinate, intelese si implinite de catre parinti. E posibil sa ne simtim deconectati de la proprii parinti, si atunci, cum sa fim conectati la noi? Unele parti din noi pot fi atat de straine si de necunoscute…
Conexiunea rupta in copilarie are nevoie sa fie restabilita,
inteleasa, acceptata, integrata, ca facand parte din sine.
Clientul/ pacientul are nevoie să înveţe să aibă încredere în terapeut, ca în cel care il ajută să intre în contact cu oportunităţile de vindecare şi schimbare, în aceeaşi măsură în care este important ca terapeutul să aibă încredere în abilitatea clientului de a realiza schimbările necesare în viaţa sa, dacă i s-ar oferi aceste oportunităţi.
Directorul de curs si lectorul principal este Conf. Dr. Dragos Calin, titularul de curs pentru disciplinele Arte integrate si Estetica muzicala, preda Didactica educatiei muzicale, Muzicologie, Citire de partituri si Practica pedagogica la Universitatea Nationala de Muzica Bucuresti, este pianist si critic de arta muzicala.
Continutul cursului este structurat in 3 module, fiecare modul continand cate 8 cursuri.
”Iata cealalta persoana, clientul meu. Ma tem putin de el, ma tem de adancurile din el, asa cum ma tem putin de adancurile din mine.
Si totusi, pe masura ce vorbeste, incep sa simt respect fata de el, sa simt ca ma inrudesc cu el. Simt cat de inspaimantatoare e pentru el lumea sa, cat de mult se straduieste s-o tina pe loc. As vrea sa-i simt sentimentele si as vrea ca el sa stie ca ii inteleg sentimentele. As vrea ca el sa stie ca ma aflu alaturi de el in lumea sa mica, stramta, contractata si ca o pot privi relativ fara teama. Poate ca pot face din ea o lume mai sigura pentru el.
As vrea ca sentimentele mele din aceasta relatie cu el sa fie cat mai clare si mai transparente cu putinta, asa incat sa constituie pentru el o realitate perceptibila, la care se poate intoarce iarasi si iarasi.
As vrea sa-l insotesc in calatoria infricosatoare in sine insusi, in frica, ura si iubirea ingropate, pe care n-a putut niciodata sa le lase sa curga in el.
Recunosc ca aceasta este o calatorie foarte omeneasca si imprevizibila pentru mine, la fel ca pentru el, si ca s-ar putea ca, fara a-mi cunoaste frica, sa ma crispez si sa ma ascund in mine insumi de unele dintre sentimentele pe care le descopera. In aceasta privinta, stiu ca putinta mea de a-l ajuta va fi limitata.
Imi dau seama ca uneori propriile lui frici il vor face sa ma perceapa ca nesimtitor, ca pe un intrus, ca pe cineva care nu intelege, ca pe cineva care respinge.
Vreau sa accept pe deplin aceste sentimente ale sale si totodata sper ca propriile mele sentimente reale vor transpare atat de clar, incat sa fie imposibil ca el sa nu le perceapa, in timp. Mai presus de toate, vreau sa gaseasca in mine o persoana reala. Nu trebuie sa ma nelinisteasca intrebarea daca sentimentele mele sunt ”terapeutice”.
Ceea ce sunt si ceea ce simt e suficient de bun ca baza pentru terapie, daca pot sa fiu, transparent, ceea ce sunt si ceea ce simt in relatia cu el. Atunci, poate ca el va putea sa fie ceea ce este, deschis si fara frica.”
Carl Rogers- ” A deveni o persoana: Experienta unui psihoterapeut”
Carl Rogers ( 1902- 1987) psiholog – psihoterapeut, initiatorul Psihoterapiei Centrate pe Persoana, ( diferita de abordarea cognitiva si de cea psihanalitica) este cel care introduce termenul de client, inlocuindu-l pe cel de pacient ( pacientul fiind vazut ca o persoana ” bolnava”)
Psihoterapia Centrata pe Persoana
– face parte din categoria psihoterapiilor umaniste ( psihologia umanista fiind considerata ” a treia forta” in psihologie
– a aparut ca o reactie impotriva directionarii intalnite in psihanaliza ( unde terapeutul stie ce e mai bine, concentrarea fiind mai mult pe problema, decat pe persoana) si ca o reactie la ” modelul medical” ( prin care clientii sunt vazuti ca ” pacienti”)
Oamenii sunt vazuti ca avand un mare potential de a se intelege pe ei insisi si de a- si rezolva problemele, fara interventia directa a psihoterapeutului si sunt capabili sa se autodirectioneze, atunci cand sunt implicati intr-o relatie terapeutica.
Carl Rogers a schimbat modelul traditional de terapie:
– a scos in evidenta faptul ca cel care stie cel mai bine ce are nevoie este clientul- el este ” expertul”
– a schimbat convingerea conform careia clientul nu poate sa inteleaga si sa- si rezolve problemele, decat cu ajutorul psihoterapeutului
– a pus accentul mai mult pe persoana, pe resursele si valorile sale, decat pe problemele sale
– a subliniat ca organismul uman are o ” tendinta la actualizare” prezenta in fundal, care tinde sa dezvolte si sa stimuleze intregul organism si capacitatile sale, in directia obtinerii autonomiei
Psihoterapia centrata pe persoana ofera clientului, prin congruenta, empatie si acceptare pozitiva neconditionata, acea relatie sanatoasa, constructiva, prin care, persoana invata sa renunte la conditiile de valorizare impuse si sa le inlocuiasca cu dorintele sale reale, tinand cont de nevoile sale si nu de satisfacerea nevoilor celorlati.
Principiul de baza al Psihoterapiei Centrate pe Persoana este Principiul Actualizarii.
” Fiecare om are un potential unic de dezvoltare, de crestere si de schimbare in directii sanatoase si pozitive. Asigurarea unui climat liber de constrangeri externe, va face ca acest potential sa ghideze intregul comportament al persoanei” ( Carl Rogers – 1951)
Malcom Gladwell spunea in cartea sa “ Outliners: The Story of Succes”, ca, succesul in viata, nu este dat de un QI foarte mare. Mai importante sunt prezenţa sau absenţa unor calitati: creativitatea,perseverenţa, la care se adauga dorinta de a munci.(mai mult…)
Dupa cum se stie, muzica elibereaza spiritul si confera o stare de bine.
Muzica este peste tot in jurul nostru. Face parte din viata si consider ca fara muzica, viata ar fi fara culoare.
Copiii nostri aud muzica pe care noi o ascultam: muzica se aude in magazine, in lift, la radio, la TV, o ascultam pe telefon, MP3 player, CD player sau pe alte sisteme audio electronice. Sa-i obisnuim pe copiii nostri cu muzica clasica, poate fi dificil, fiindca, uneori, ei pot respinge acest gen muzical.
A introduce muzica clasica in repertoriul muzical al copilului cat mai devreme, este foarte important, fiindca astfel, copilul este ajutat sa isi cizeleze simtul muzical, isi educa si isi dezvolta cultura muzicala, isi rafineaza gusturile in materie de muzica si poate aprecia muzica in functie de sistemul sau de valori care se va constitui inca din copilarie.
Muzica moderna vorbeste persoanelor moderne, dar muzica clasica va vorbi intotdeauna sufletului.
Copiii sunt foarte atrasi de muzica, si aceasta poate sa contribuie in mod semnificativ la dezvoltarea lor armonioasa– emotionala, cognitiva, motorie, senzoriala, verbala etc, daca ii lasam pe copii sa se exprime asa cum simt, avand la dispozitie muzica potrivita si materialele pentru a crea ( desen, pictura, colaj, modelaj etc)
Copiii invata cel mai bine atunci cand se distreaza si se joaca! Jocul este limbajul copiilor, iar prin intermediul jocului si artei, ei se pot apropia,
pot intelege si indragi muzica clasica.
Vom face auditii muzicale si in acest timp vom picta. Astfel, contactul cu lumea muzicii clasice va fi facilitat prin pictura.
Acest program de dezvoltare personala prin muzica clasica si pictura
este o conceptie originala si este unic in tara.
Are la baza teorii din domeniul psihologiei, tehnicilor expresiv- creative, muzicoterapiei, dramaterapiei,
psihoterapiei centrate pe persoana prin tehnici expresive etc.
Detalii organizatorice Frecventa intalnirilor- 1 intalnire pe saptamana Numar de intalniri: 10 Costuri: 100 lei / sedinta Durata fiecarei intalniri – 45 minute Nr. de participanti in grup – 6 – 10 copii, pe grupe de varsta ( 3 – 5 ani, 5 -7 ani, 7 – 10 ani, 10 – 12 ani etc)
Oferta se adreseaza si unitatilor de invatamant ( gradinite, scoli, afterschool etc). Pentru a va oferi cea mai buna varianta si pentru veni in sprijinul dvs, va rugam solicitati o oferta!
Afla mai multe despre Beneficiile muzicii si Music TherapyAICI
Pentru inscrieri si informatii suplimentare aveti la dispozitie urmatoarele date de contact:
