Dezvoltarea senzoriala

Dezvoltarea senzoriala

Primii ani de viata sunt fundamentali pentru restul vietii copilului, de aceea, parintii trebuie sa acorde o atentie deosebita copilului, prin stimularea senzoriala adecvata.

Stimularea senzoriala timpurie are numeroase beneficii:

Beneficii cognitive

  • stimuleaza invatarea conceptelor, intelegerea, rationamentul si capacitatea de reactie la mediu

Beneficii emotionale

  • ofera experiente afective si sociale care maresc stima de sine, independenta, exprimarea emotiilor si capacitatea de a socializa cu ceilalti

Beneficii lingvistice

  • dezvolta abilitatea de a comunica, cu mediul, ajutand copilul sa inteleaga si sa se exprime mai bine prin cuvinte, sunete si tonuri

Beneficii motorii

  • intareste musculatura si imbunatateste coordonarea miscarilor corpului, capacitatea de deplasare si indemanarea

dezvoltare senzoriala

Dezvoltarea cognitiva are la baza jocul, iar un copil care nu se joaca, are niste dificultati/ intarzieri in dezvoltare. 

Tocmai de aceea, parintii sunt primii care pot observa asta si pot veni cu copilul la un consult de specialitate. 

Chiar daca un copil se joaca singur sau cu ceilalti, cu obiecte sau fara, jocul il ajuta sa experimenteze si sa devina din ce in ce mai bun in ceea ce are importanta pentru el.

Fundatiile unei dezvoltari armonioase si cunoasterea adecvata a lumii, incep cu interactiunea senzoriala si motorie asupra acesteia.
Dezvoltarea creierului si evolutia sa, incep si se bazeaza pe  miscare si explorare senzoriala.

Stimularea senzoriala si dezvoltarea creierului se influenteaza reciproc si depind una de cealalta.

Imbunatatirea activitatilor motorii si senzoriale si procesarea informatiilor, apar inainte ca invatarea sa se desfasoare la un nivel elaborat, comportamental sau academic.

Atunci cand copilul mic are o experienta senzoriala bogata, echilibrata, i se ofera acestuia posibilitatea unei dezvoltari emotionale si fizice sanatoase.  
Baza acestei dezvoltari o constituie tocmai bogatia experientei senzoriale pe care bebelusul o are inca din burta mamei.

amprenta piciorus

Intre copil si persoana care-l ingrijeste ( in special mama) se creaza  o relatie de atașament primar.

Atasamentul primar se bazeaza in principal pe o relatie senzoriala cu persoanele care au grija de copil. Relatia de atasamet primar se formeaza fata de persoana care satisface nevoile noastre senzoriale si care ne ofera un sentiment de siguranta.
Astfel mirosul mamei devine familiar copilului, ne simtim protejati intr-un mediu cu care suntem familiari. Suntem hraniti de mama, reactionam la vocea ei si raspundem mangaierilor si atingerilor ei.

Experienta noastra senzoriala timpurie este esentiala pentru dezvoltarea emotionala si fizica echilibrata si se formeaza pe baza experientei senzoriale, in relatie cu figura de atasament primara, care, de cele mai multe ori este mama.

Chiar inainte de ne naste, impulsurile primite de noi sunt senzoriale.  Cercetarile arata ca în burtica mamei, bebelusul raspunde semnalelor luminoase, poate avea reactii fata de sunete si muzica si poate sa reactioneze la miscare si atingeri. Nu stim daca exista cercetari care sa arate reactia la mirosuri, dar atata timp cat mirosul este conectat cu creierului ancestral este evident ca acesta se dezvolta inca din uter.

bfmom

Cu siguranta mirosul mamei face ca sa creeze acea familiaritate initiala intre copil si mama  lui. Ca sa nu mai spunem, ca atunci cand un copil are o jucarie preferata sau o paturica, acestea nu ar trebui spalate, deoarece se distruge mirosul primar, cel  care creaza acea relatie cu jucaria sau cu paturica.

Cand copilul ( sau chiar adultul) se simte insecurizat- cand nu se simte sigur, – el se leaga de ceva, care este familiar si senzorial.

Rutina, orele de masa si mancarea,  fotografiile de familie si melodiile preferate, patul, hainele sunt lucruri pe care le cunoastem, si le cunoastem prin intermediul corpului.

Toate lucrurile reinnoite/ noi ne influenteaza  sistemul senzorial.
Suntem incurajati sa ne schimbam in totalitate mobilierul din bucatarie, living room, dormitor. Alterarea mediului familiar, a obisnuintelor, ne afecteaza  mediul familiar si calitatile senzoriale ale acestuia.

Asa cum mediul nostru se poate schimba brusc, tot asa se poate schimba si lumea copilului.

Copiii au nevoie de o tranzitie usoara, atunci cand lucrurile se schimba.

Treptat, putem tolera impulsurile senzoriale ( diferite de ale noastre) care vin de la ceilalti- mirosul lor, mediul lor inconjurator este diferit de-al nostru, vocile lor suna diferit, ei ne tin si ne ating in mod diferit.

 

baby-nutrition

Atunci cand copilul se simte securizat din punct de vedere al experientei senzoriale, in relatia cu figura primara de atasament, el va  fi capabili sa formeze noi atasamente si sistemul sau senzorial va fi deschis catre noi experiente provocatoare.

O mama creativa incearca sa ofere copilului sau o multitudine de experiente senzoriale de joc, in mod special in decursul primul an de viata.
Acestea vor facilita o interactiune complexa cu mediul, stabilirea de noi relații, o adaptare adecvată si o evolutie armonioasă a copilului din toate punctele de vedere.

Momentul baitei este un moment sezorial foarte important datorita interactiunii cu apa si cu baloanele de sapun, cu jucariile plutitoare, cu prosoapele calde, cu pijamalutele etc.
Bebelusii se bucura de jocul senzorial interactiv, mai mult decat sa fie lasati sa se joace cu jucariile, singuri. Atunci cand sunt pregatiti de joc, ei vor crea momentul si locul pentru joaca. De asemenea, este important ca sa existe un timp de calitate si sa fie oferite diferite materiale/ obiecte, jucarii senzoriale, care sa stimuleze interesul si dezvoltarea copilului.

Pe masura ce copilul creste- tot mai multe activitati pot contribui la imbogatirea jocului si la diversificarea experientei senzoriale: plaja, gatitul, gradinaritul, sportul, gimnastica, dansul, innotul, jocul cu mingea, de-a v-ati ascunselea, constructia de case, si multe alte jocuri.

dezvoltare senzoriala 2

Parintii si in special mamicile, care petrec cea mai mare a timpului cu copilul, au nevoie sa cunoasca modalitati de stimulare senzoriala adecvate, pentru a oferi copilului, suficiente experiente de dezvoltare. Pentru aceasta, parintii pot participa la programele noastre de Dezvoltare Senzoriala.

Copyright@ Laura – Simona Ciocoiu

CREATIVE ART Teambuilding © – teambuilding creativ prin arta

CREATIVE ART Teambuilding © – teambuilding creativ prin arta

Atunci cand urmaresti sa dezvolti si sa imbunatatesti comunicarea si munca in echipa, relatiile dintre colegi, sau daca te intereseaza sa traiesti o experienta noua, distractiva si reconfortanta, iti vom fi alaturi si vom concepe un program care sa se adapteze nevoilor echipei tale. Activitatile noastre de teambuilding sunt creative, interactive si vor face ca membrii echipei tale sa lucreze impreuna in mod eficient.

Intr-un spatiu adecvat si o atmosfera relaxanta, echipa ta va intr-o lume a artei si a jocului, eliberand spiritul creativ intr-o maniera inedita.

Creative Art Teambuilding 1

Utilizand latura ludica a participantilor, vom parcurge drumul cunoasterii si al creativitatii, descoperind frumosul din noi, prin forma si culoare, imbinand personalitatea si ritmul unic al fiecarui participant, intr-o maniera constructiva.

Astazi este tot mai greu sa gasim echilibrul intre viata personala si cea profesionala, iar prin prezena constienta la acest teambuilding, fiecare participant va putea accesa resursele interioare care sa nasca momentul de inspiratie si relaxare creativa, in acest fel, compania va avea un angajat creativ si mult mai eficient si plin de viata.

video-terapia-prin-arta-modalitatea-perfecta-de-a-scapa-de-stres-1_size1

CREATIVE ART Teambuilding ©  se desfasoara intr-o atmosfera placuta, iar participantii isi pot debloca resursele creative si libertatea de expresie, sub indrumarea profesionista a unui psihoterapeut prin tehnici expersiv – creative, pasionat si experimentat.

Teambuilding-ul creativ implica o relationare mult mai eficienta intre membrii unei firme, printr-o multitudine de activitati ce dezvolta creativitatea si munca in echipa. In aceasta modalitate de lucru prin arta, membrii echipei reusesc sa se cunoasca mult mai bine si sa utilizeze propriile calitati pentru a coopera in atingerea obiectivelor comune ale echipei.

In acest fel, teambuilding-ul prin arta, devine o provocare  si o sansa de cunoastere si valorificare a abilitatilor creative si in  consolidarea echipei.

Aici sunt aduse impreuna, punctele forte ale membrilor echipei, cu scopul utilizarii acestora in intelegerea culturii organizationale a companiei,

Lasa deoparte tot ce stii despre experientele de teambuilding si fii deschis pentru o altfel de experienta, unica, noua!
Creativitatea  va  fi deblocata, iar  artistul din tine se va simti eliberat!

Detalii organizatorice:
– Durata: 2 ore
– Toate materialele utilizate sunt puse la dispozitie de catre psihoterapeut
– Locatia va fi asigurata de catre companie.

Solicita o oferta ( laura@consiliere-psihoterapie.ro)

Sa lasam sa se intample mereu o noua intalnire intre noi si realitate, sa lasam sa straluceasca toate elementele pe care nu le-am observat pana atunci si carora nici nu le-am acordat atentie. Sa iesim putin cate putin din cutia in care ne-am bagat singuri, ca sa privim lucrurile, doar intr-o anumita forma, in functie de tiparele noastre mentale.

Copyright@ Laura – Simona Ciocoiu

Nimic nu este întâmplător sau SINCRONICITATEA

Nimic nu este întâmplător sau SINCRONICITATEA

Sincronicitatea este un concept care ii apartine lui Jung si acesta l-a folosit pentru a reda inlantuirea a-cauzala a doua sau mai multe fenomene psiho-fizice. Deci sincronicitatea reprezintă mai mult decat o simpla coincidenta, e o coincidenta semnificativa, iar timpul si cauzalitatea nu pot explica aparitia acestor fenomene.

Acest concept i-a fost inspirat de cazul unei paciente care se afla intr-o stare de blocaj in procesul terapeutic. Rationalismul ei exagerat o impiedica sa asimileze materialele inconstientului. Pacienta a visat un carabus de aur – „cetonia aurata”, intr-o noapte, iar in ziua urmatoare, la sedinţa de psihoterapie, in geamul cabinetului unde se afla impreuna cu psihoterapeutul ( Jung), o insecta s-a izbit de fereastra. Jung a prins-o şi a descoperit uimit, ca era un carabus auriu, care, in mod normal nu era specific acelei zone, climatului respectiv, deci nu avea cum sa fie ceva obisnuit in acea zona.


Prin urmare „sincronicitatea este manifestarea simultana a doua evenimente care nu sunt legate intre ele printr-un raport de cauzalitate”, fapt ce devine o antiteza a legii cauzei şi a efectului.


4 legi spirituale
Prima lege spune :

“ Persoanele pe care le intalnesti sunt persoanele potrivite”.

Cu alte cuvinte, nimeni nu intra in viata noastra din intamplare. Toate persoanele cu care interactionam, apar in viata noastra cu un motiv, si contribuie, intr-un fel sau altul, mai mult sau mai putin, la evolutia noastra personala, la definirea Sinelui nostru. As putea spune ca noi ” chemam”  anumiti oameni in viata noastra, prin actiunile noastre, prin atitudinea noastra…
Persoanele cu care interactionam ne ajuta sa invatam lectiile de viata de care avem nevoie pentru evolutia noastra personala si spirituala si ne ajuta sa ne continuam drumul personal. Fiecare om are misiunea lui si cu siguranta, el apare in viata noastra cu un scop. Poate ca la momentul respectiv nu constientizam asta, dar ai sa iti dai seama mai tarziu de ce acel om a intrat in viata ta si cum si-a pus el amprenta asupra evolutiei tale. 

A doua lege spune :

“ Ceea ce ni se intampla este singurul lucru care ni se putea intampla”.

Nimic din ceea ce se produce in viata noastra nu ar fi putut sa se intample in alt mod.  Daca ar fi fost posibil sa se intample altfel decat s-a intamplat, s-ar fi intamplat.

Fiecare experienta in parte pe care am trait-o a fost important sa se intample, chiar daca aparent, mintea si Eul nostru nu a acceptat-o.
De multe ori, atunci cand experimentam o situatie negativa ( de ex. despartirea de o persoana) nu vedem decat aspectul negativ, usa ” inchisa” , nemaiputandu-ne concentra asupra oportunitatilor care apar. Nu mai avem capacitatea de a vedea usile deschise din jurul nostru.

A treia lege spune:

“ Orice moment in care ceva incepe, este momentul potrivit ”.

Atunci cand suntem pregatiti pentru ca ceva nou sa apara in viata noastra, exact atunci apare, deci totul incepe in momentul potrivit, nici inainte, nici dupa. Daca ceva nu se intampla, oricat de mult ne-am dori asta, inseamna ca nu este momentul potrivit. Atunci cand acesta va aparea, ne vom da seama si vom constientiza asta.
Asa cum o carte se lasa citita, atunci cand cititorul este pregatit pentru ea, cand este pregatit s-o primeasca.

A patra lege spune :

“ Atunci cand ceva se termina, se termina”.

Daca ceva a luat sfarsit in viata noastra ( o relatie, o experienta etc) este pentru evolutia noastra personala. Totul are un sens, chiar daca noi nu suntem pregatiti sa-l intelegem, la momentul respectiv. Prin urmare, este benefic sa inchei experienta respectiva si sa mergi inainte, pe drumul tau, acceptand asta. Experientele noastre ne imbogatesc si ne ajuta sa devenim ceea ce suntem in esenta.
 Aici, acceptarea, inseamna integrarea acelei experiente in ceea ce estii tu, in propria persoana, ca tot unitar.
Inseamna sa poti sa spui: da, asta face parte din mine, imi apartine, am trait-o si pot sa merg mai departe.

In viata noastra nu vin oamenii pe care-i vrem noi, ci oamenii de care avem nevoie pentru evolutia noastra. Apar oamenii care sa ne ajute, sa ne iubeasca, sa ne paraseasca, oamenii pe care sa-i pierdem, sa-i gasim, oamenii care sa ne raneasca pentru a deveni ceea ce suntem in esenta, ceea ce am fost meniti sa fim pentru ca sa ne implinim ” misiunea”.

Si pentru ca eu cred ca NIMIC NU ESTE INTAMPLATOR, nu este intamplator ca citesti aceste randuri acum. Aceste cuvinte ajung la tine astazi, acum, pentru ca esti pregatit/ pregatita sa le intelegi si sa le integrezi in fiinta ta.

Si pentru ca ai luat din timpul tau si ai citit aceste randuri, iti multumesc!

O zi minunata iti doresc!
Cu drag, Laura

Copyright © Laura Ciocoiu

 

INSIDE/ OUT (black/ white) sau fragilitatea fiintei umane –  psihologia artei ( 1)

INSIDE/ OUT (black/ white) sau fragilitatea fiintei umane – psihologia artei ( 1)

E foarte ciudat, uneori, cum se leaga lucrurile, cu toate ca sunt convinsa ca nimic nu e intamplator

Cu ceva timp in urma,  am fost la un vernisaj- INSIDE/ OUT (black/ white)-  , dar trairile acelea au ramas in mine… De fapt, cred ca ele au fost dintotdeauna in mine, doar ca atunci a sosit momentul in care ele si-au regasit imaginea in afara mea, au rezonat la ceea ce a fost creat in afara…

Aceasta expozitie surprinde si intriga, izbind cu putere in carcasa fragila a sufletului, prin impactul emotional, prin insight-ul pe care-l poate avea asupra celui care simte  arta si-si da voie sa-si traiasca emotiile, atunci cand ia contact cu ea.

Consider ca arta este o modalitate prin care artistul isi arata sufletul, “ nuditatea”, in fata lumii, prin creatiile sale, si de fapt, asta fac si cei trei artisti prezenti cu o parte din sufletul lor, in fata ochilor si sufletelor noastre.

INSIDE/ OUT (black/ white)  e o expozitie in care trei artisti sustin trei viziuni, trei conceptii si trei modalitati diferite,  incitante, de a surprinde si de a  dezvalui fragilitatea fiintei umane, a vietii, nevoia omului de a- si acoperi goliciunea spirituala si tendinta la dezumanizare si desertaciune pe care o traim zi de zi.


Inside out artists
Predrag Popara  – Roberto Coda Zabetta   – Alessio Maximilian Schroder

Pentru a surprinde aceste aspecte, fotograful Alessio Maximilian Schroder (Italia) alege fotografia alb/ negru, Predrag Popara ( Serbia ) alege  pictura in ulei pe PVC, Roberto Coda Zabetta ( Italia ) realizeaza o instalatie artistica inedita-  desene, schiţe şi corespondenţe personale realizate in stil expresiv, un alt fel de arta in care sunt integrate desene de-ale fetitei sale, carti de vizita ale unor persoane, imagini reprezentand portrete, peste care artistul a schitat  un chip, ce revine obsesiv…

Roberto Coda Zabetta|
Roberto Coda Zabetta ( Italia )
Copyright@ Laura- Simona Ciocoiu

Intreaga expozitie a fost impresionanta, dar eu am ramas pironita in fata fotografiilor lui Alessio Maximilian Schroder

Cred ca atunci cand surprinzi viata in alb si negru, de fapt,  incerci sa captezi sufletul. Atunci cand te concentrezi pe expresia in culori, cred ca de cele mai multe ori pui accentul pe ceea ce se vede, pe aspectele de suprafata, de contact direct. In fotografiile alb/ negru surprinzi esenta, ceea ce nu se vede, ceea ce e ascuns, trairea.

Alessio Maximilian Schroder prezintă seria ‘Exposed’, care isi are originea in experienţa aproape de moarte ( near death experience): a fi atat de aproape de moarte, osciland intre viata  si moarte, atunci cand sufletul iese din corp si se detaseaza de el, creaza perceptia ca organismul este un prag intre interior si exterior, intre propriu şi strain, intre  viata  si moarte, intre aici si acolo.

Alessio Maximilian Schroder
Copyright@ Alessio Maximilian Schroder

Am discutat cu fotograful Alessio Maximilian Schroder despre tema lucrarilor sale, fiindca insightul  resimtit la vederea fotografiilor sale a fost atat de puternic pentru mine si am simtit nevoia sa aflu mai mult despre emotia din spatele fotografiilor, despre ce se afla dincolo de alb si negru, dincolo de imaginile difuze, confuze, care iti ofereau doar o idee vaga despre ceea ce ar fi acolo si nimic mai mult.

Consider, ca  adevarata arta,
lasa privitorului libertatea de a simti emotia si sufletul artistului,
reliefate in creatia sa.

Aceste fotografii  s-au nascut in urma unei experiente aproape de moarte ( near death experience), traita de un prieten foarte bun al artistului.

Imaginile sunt surprinse in miscare sau cu timp de expunere ridicat, tocmai pentru a transmite idea de confuzie si dematerializare, de ireal si halucinatie, de experienta la limita dintre cele doua lumi. Pare a fi surprins caracterul liminal al corpului, rolul sau de “intermediar” intre experienta fizica si cea  metafizica, faptul ca el reprezinta un continator al emotiilor, al trairilor si experientelor noastre. Chiar daca nu constientizeaza atunci ce se intampla, persoana poate sa vorbeasca despre asta, dupa un timp.

Inside out black white
Copyright@ Laura- Simona Ciocoiu

Corpul isi aduce aminte de experientele traite, chiar daca, la momentul producerii lor, acestea sunt confuze, ireale… Senzatia de depersonalizare si disociere se strecoara in privitor si imaginea lipsita de claritate  te ajuta, intr-un fel, sa traiesti senzatia  “ ca si cum ai fi acolo”.  E nevoie de distanta in timp, pentru a te detasa de ceea ce-ai trait atunci  si pentru a putea spune cum a fost, din perspectiva celui care esti acum, dupa o asemenea experienta…

E greu sa pui degetul pe ceva ce e abia perceptibil, si sa spui: asta este …

E ca in psihoterapie, atunci cand clientul nu stie care este „problema” lui, cand nu stie ce simte, ce se intampla, ce e cu el… atunci cand nu poate sa defineasca clar starea, trairea… Si tu, ca om si psihoterapeut, esti acolo, cu el, si il insotesti in experienta regasirii sale…

Predrag Popara
Copyright@Predrag Popara

Dar, dincolo de toate astea, cei trei artisti, in viziunea mea, incearca surpinderea Luminii, captarea ei intre urmele monocromatice ( in picturile lui Predrag Popara), in ochii omului care ne priveste drept in fata ( in creatia artistica a lui Roberto Coda Zabetta), sau in contrastul care-o scoate in evidenta ( in fotografiile lui Alessio Maximilian Schroder).

In toate acestea se afla Lumina,
iar prin ea, suntem mai aproape de sufletul nostru si de spiritualitate.

Copyright© Laura- Simona Ciocoiu

#‎inside‬ ‪#‎out‬ ‪#‎psihologie‬ ‪#‎arta‬ ‪#‎psihoterapie‬ ‪#‎lauraciocoiu‬ ‪#‎blackWhite‬‪#‎fragilitateafiinteiumane‬ ‪#‎lumina‬ ‪#‎om‬ ‪#‎ochi‬ ‪#‎disociere‬ ‪#‎depersonalizare‬‪#‎experienta‬ ‪#‎limita‬ ‪#‎libertate‬ ‪#‎emotie‬ ‪#‎nuditate‬ ‪#‎alb‬ ‪#‎negru‬ ‪#‎fotografie‬‪#‎suflet‬ ‪#‎viata‬ ‪#‎instalatie‬ ‪#‎corp‬ ‪#‎corporalitate‬ ‪#‎confuz‬ ‪#‎difuz‬‪ #‎AlessioMaximilianSchroder‬ ‪#‎PredragPopara‬ #RobertoCodaZabetta

 

Invata sa nu judeci- poveste

Invata sa nu judeci- poveste

A fost odata un om care a avea patru fii.

El a vrut sa-si invete fiii sa nu judece lucrurile prea repede, sa aiba o perspectiva completa si sanatoasa asupra lucrurilor/ persoanelor, asa ca i-a trimis pe fiecare, pe rand, sa mearga si sa priveasca un copac- un mar.

Primul fiu a vazut marul in timpul iernii, al doilea l-a vazut primavara, al treilea in timpul verii, iar cel mai tanar fiu, l-a vazut toamna .
Cand timpul s-a scurs, ei s-au intors, si tatal i- a chemat impreuna, pentru a povesti despre ceea ce au vazut.

Primul fiu a spus ca pomul era urat, indoit si rasucit.
Al doilea fiu a spus ca, dimpotriva, pomul era inverzit, frumos, acoperit de muguri și ca promitea un rod bogat.
Al treilea fiu nu a fost de acord cu toate astea si a spus ca pomul a fost incarcat cu flori care raspandeau un parfum minunat, ca era atat de frumos si ca a fost cel mai delicat lucru pe care-l vazuse vreodata.
Ultimul fiu a spus ca el nu e de acord cu toate acestea si ca a vazut pomul copt și incarcat de mere rosii, care abia mai stateau pe crengi, ca era plin de viata si sanatos.

Tatal le-a explicat apoi fiilor sai, ca toate acestea au fost corecte, ca fiecare are dreptate in ceea ce-a vazut, dar ca ei au vazut doar un singur anotimp din viața acestui copac.

Le-a spus ca nu poti judeca un copac, sau o persoana, in functie de un singur anotimp si ca esenta a ceea ce sunt copacul sau persoana, placerea, bucuria si dragostea care sunt in viata acestora, pot fi masurate doar in final, atunci cand toate anotimpurile sunt la un loc, impreuna, cand vezi imaginea de ansamblu, din toate unghiurile…

Si nici macar atunci nu ai dreptul sa judeci…
poti doar sa intelegi mai bine lucrurile, sa le vezi dintr-o alta perspectiva, una complexa…

Daca renunti atunci cand e iarna, iti va fi dor de speranta primaverii, de frumusetea verii si de implinirea toamnei tale.

 

( adaptare dupa o poveste populara)

Copyright@ Laura- Simona Ciocoiu