Conform studiilor de specialitate cauzele infertilitatii sunt:
– 30 % cauze de natura masculina
– 30 % cauze de natura feminina
– 10 % combinate – 25 % inexplicabile ( psihologice/ emotionale)
– 5 % alte cauze
Putem vorbi de o infertilitate de natura psihologica, atunci cand nu sunt identificate cauze anatomice sau fiziologice in urma efectuarii analizelor de specialitate.
Cand ai de-a face cu acest diagnostic, e important sa cauti si sa lucrezi in psihoterapie cu aceste cauze inexplicabile.
Dorinta de a avea copii apare in copilaria mica si este foarte complexa. Pentru barbat este o dorinta de perpetuare, de a lasa ceva in urma. Pentru femeie exista nevoia de instinct, de reproducere, nevoia de a avea grija si este o etapa in implinirea feminitatii etc.
Deasemenea, inseminarea este insotita de stres si teama, mai ales daca experientele anterioare au fost soldate cu esec.
Atunci cand nu exista cauze organce ale infertilitatii,
putem vorbi de cauze ” inexplicabile”, psihologice care stau la baza acesteia
– sterilitate de ordin psihologic.
Vorbim de o sterilitate inexplicabila ( 25 %) care, la prima vedere, nu este luata in considerare.
Exista o serie de aspecte ce pot influenta fertilitatea si dorinta de a avea copii si uneori se pot combina mai multi factori:
cand persoana s-a nascut intr-o familie numeroasa
cand familia de origine a fost abuziva ( parentalitatea este asociata cu traumele din copilarie)
cand intre mezinul familiei si cel mai mare copil exista o diferenta mare de ani ( 15- 20 ani)
cand mediul de origine este sarac material, intelectual ( saracia psihoculturala)
cand exista unui sentiment de insecuritate care isi are originile in perioada copilariei
cand parintii s-au casatorit fiindca au fost nevoiti/ obligati de aparitia unui copil
cand persoana considera ca ea este cauza despartirii sau a divortului parintilor
in cazul unei conceptii a copilului care a pus probleme in trecut ( ex. Cand mama casatorita concepe un copil cu un alt barbat)
cand exista frica de a avea un copil cu probleme fizice/ psihice
cand femeia nu isi accepta feminitatea si nu se identifica cu mama sa
cand exista un doliu care nu s-a incheiat
cand parintii proprii au conceput copilul tarziu ( o imagine hibrida intre parinti si bunici)
cand persoana e indragostita in secret de o ruda ( frate/ sora, var etc)
cand exista un secret care priveste familia de origine ( sterilitate de ordin psihologic)
cand unul dintre parinti este indepartat de viata de familie
cand unul dintre parteneri joaca rolul copilului si este mentinut in acest rol, de catre celalalt partener ( locul copilului este ocupat deja), iar venirea pe lume a unui copil poate pune in pericol aceasta relatie
cand exista o situatie incestuoasa ascunsa ( incest secundar- acesta poate sa sterilizeze diferite aspecte ale existentei, astfel incat capacitatea creatoare poate sa dispara )
De cele mai multe ori, conflictul care sta la baza infertilitatii este ignorat,
iar identificarea si formularea acestuia in psihoterapie
ajuta la anularea simptomului.
Prin urmare, existenta acestor cauze legate de tot ceea ce tine de conceptie si maternitate, subliniaza necesitatea colaborarii dintre medic si psihoterapeut.
Daca treci printr-o astfel de experienta si simti ca vrei sa rezolvi blocajele emotionale care se ascund in spatele infertilitatii de natura psihologica, suna-ma acum si fa o programare!
The Hand That Rocks The Cradle Is The Hand That Rules The World
( Mana care impinge leaganul, conduce lumea)
William Ross Wallace (1819 – 1881)
.
În data de 28 noiembrie 2013 am avut ocazia să particip la Conferinţa Internaţională “Woman’s Health – Sănătatea femeii, Provocări ale trecutului & oportunităţi pentru viitor”, o iniţiativă deosebită şi un prilej de a aduce împreună, într-un cadru profesional de înaltă ţinută, specialişti şi persoane care activează în domeniul sănătăţii.
Ca specialist, psiholog-psihoterapeut, consider că nu putem vorbi despre sănătate fără să vorbim şi despre sănătate psihică. Aşa cum arată numeroase studii, sănătatea fizică interrelaţionează cu sănătatea psihică şi depind una de cealaltă.
” Pentru ca Lumea să fie fericită, avem nevoie ca popoarele să fie fericite. Pentru ca popoarele să fie fericite, avem nevoie ca familiile să fie fericite. Pentru ca familiile să fie fericite, avem nevoie ca femeile să fie fericite, alături de bărbaţii lor.”( Laura -Simona Ciocoiu)
În ţările cu tradiţie în domeniul psihologiei, a merge la psihoterapeut / psiholog, atunci când simţi că problemele te depăşesc, este ceva absolut firesc, ţine de normalitate (aşa cum mergi la medic, atunci când ai o problemă fizică sau aşa cum soliciţi ajutorul unui avocat, când ai o problemă de natură juridică).
Dacă psihic (emoţional) persoana se află într-o stare accentuată de dezechilibru, aceasta se va resimţi şi la nivel fizic, aşa cum se poate întâmpla şi invers: o afecţiune fizică poate produce tulburări de natură emoţională. Omul funcţionează ca un tot unitar, aşadar sănătatea fizică şi cea psihică (emoţională) sunt interconectate. Putem vorbi aici despre afecţiunile psihosomatice, dar despre acest subiect ne vom referi într-un articol viitor.
Sănătatea depinde de adaptarea somatică (fizică) şi psihică la mediu. Această adaptare înseamnă menţinerea echilibrului homeostazic la nivelul organismului şi, în acelaşi timp, adaptarea la agenţii stresori externi.
Bărbatul şi femeia au un fond psihic comun, iar diferenţele sunt determinate de substratul endocrin, dar şi de o serie de factori social-economici.
Otto Weininger afirma că afectivitatea şi gândirea nu sunt separate la femeie, pe când, la bărbaţi, acestea sunt distincte, femeia trăieşte emoţional, iar bărbatul, cu preponderenţă, cognitiv, intelectual. Prin urmare, putem spune că viaţa feminină este preponderent afectivă, pe când cea masculină este marcată de dominaţia intelectului asupra afectivului.
Viaţa femeii este mult mai complexă şi mai bogată decât înainte, deoarece ea se implică tot mai mult şi este tot mai activă la nivel social, cultural, educaţional etc.
Tocmai de aceea, consider că o atenţie deosebită trebuie acordată abordării multidisciplinare a tulburărilor de alimentaţie – anorexia, bulimia şi aş include aici şi obezitatea.
De ce dietele se adresează îndeosebi femeilor? Şi de ce 95% dintre clienţii cu tulburări alimentare sunt femei? Femeilor
li se cere să “corespundă“ unei imagini ”ideale”, agresiv promovată de media, în special de cea vizuală. Trăim într-o lume în care domină dictatura vizualului. Aş putea spune că, într-o oarecare măsură, femeile sunt supuse unei presiuni psihologice exterioare, care, treptat, ajunge să fie introiectată şi ajunge să controleze din interior.
Modelele de frumuseţe feminină, susţinute, promovate şi valorizate excesiv de către mass-media, setează mental copiii, şi în special tinerele, pe o singură direcţie: succesul şi reuşita în viaţă din punct de vedere personal, profesional şi material sunt condiţionate de încadrarea în aceste standarde de frumuseţe. Presiunea socială îşi spune cuvântul, iar ”factorii de progres” reprezintă o sursă a psihopatologiei, deoarece ”obligă” indivizii la o hiperadaptare – extrem de rapidă.
În acest fel, imaginea corporală este distorsionată, relaţiile interumane afectate, echilibrul psihic destructurat.
Femeia “trebuie” să fie slabă, pentru a fi considerată “frumoasă”, trebuie să arate într-un anumit fel – aşa cum ni se induce prin mass-media. De fapt, promovarea excesivă a acestui ”ideal” de frumuseţe generează apariţia unor probleme serioase de natură fizică şi psihologică, acestea avându-şi originea în problemele de natură emoţională pe care persoana le trăieşte şi pe care le evită.
Modelele de frumuseţe feminină, susţinute, promovate şi valorizate excesiv de către mass-media, setează mental copiii, şi în special tinerele, pe o singură direcţie: succesul şi reuşita în viaţă din punct de vedere personal, profesional şi material sunt condiţionate de încadrarea în aceste standarde de frumuseţe.
Femeia care trece prin experienţa maternităţii are nevoie de susţinere şi de suport emoţional, deoarece naşterea aduce cu sine o serie de schimbări şi transformări în plan fizic şi emoţional, iar sănătatea mamei, în special cea psihică, este vitală pentru dezvoltarea sănătoasă şi armonioasă a copilului. Mama se ocupă, în special, de educaţia copilului, iar de felul în care se desfăşoară această educaţie va depinde viitorul unei ţări.
Stările de anxietate şi depresie sunt însoţite de cele mai multe ori de afecţiuni somatice, de sindroame organice ce reprezintă “somatizări” ale tulburărilor psihice. În orice boală somatică există o participare psihică, şi invers, astfel încât femeia trebuie privită integral, unitar, din perspectiva corelării aspectelor somatice cu cele psihice .
Stările de anxietate şi depresie sunt însoţite de cele mai multe ori de afecţiuni somatice, de sindroame organice ce reprezintă “somatizări” ale tulburărilor psihice.
Consider că este absolut necesar şi obligatoriu ca din echipa terapeutică (în clinici, în spitale etc ) să facă parte şi un psihoterapeut sau măcar un psiholog, deoarece aspectele emoţionale, care ţin de trăirile şi sentimentele legate de percepţia unei afecţiuni, pe care femeia o are, intră în sfera de activitate a psihoterapeutului. Este adevărat că medicii intră în contact, în facultate, cu noţiuni legate de psihologia medicală, psihopatologie, psihiatrie, dar ei se specializează într-o anumită ramură a medicinei şi nu au pregătirea necesară unui psihoterapeut, specializat într-o anumită formă de psihoterapie. Acesta poate utiliza o serie de tehnici şi metode pentru a ajuta pacientul să acceseze conţinuturile emoţionale ce însoţesc diferite afecţiuni şi lucrează, împreună cu acesta, cu teama, cu frica de boală şi de moarte, cu conflictele interioare, cu trăirile cele mai ascunse, cu traumele, cu bogăţia de sentimente ce se află în sufletul unui om.
Consider că este esenţial, pentru noi, ca femei, să avem grijă de sănătatea noastră psihică şi fizică, pentru a putea fi alături de ceilalţi!
Propriul corp este sursa tuturor informatiilor esentiale pentru viata.
Identitatea noastra, se dezvolta incepand cu identitatea fizica- corpul meu sunt EU.
Corpul nostru este un continator al emotiilor noastre si acceptarea emotiilor inchise in corp ne aduce mai aproape de noi.
A intra in contact cu aceste trairi si a ne da voie sa le simtim, contribuie la conectarea cu sine , cu prezentul si la eliberarea de trecut.
Adevaratele sentimente sunt acolo, in corp.
– George, arati foarte bine astazi! – Multumesc! – Ioana, ce bine arati astazi! – Da? Probabil din cauza luminii…
Cand o femeie incearca o rochie care este stramta, se gandeste ca s-a ingrasat. Atunci cand un barbat incearca niste haine care sunt stramte, se gandeste ca au intrat la apa…
Femeile au un simt critic mult mai accentuat decat barbatii, in ceea ce priveste aspectul fizic. Ele sunt mai “ dure” cu propria persoana, se subestimeaza.
Imaginea fizica are un puternic impact asupra celorlati, aspectul fizic este primul cu care intram in contact, e ceea ce se vede si multe persoane sunt preocupate de asta. Este o carte de vizita. Imaginea fizica este legata de vestimentatie, de make-up, de accesorii, dar in primul rand de corp, de relatia pe care o avem cu acesta.
In meseriile cu mare “ vizibilitate” se investeste foarte mult in aceasta imagine fizica. Uneori acordam prea multa atentie aspectelor care tin de imaginea noastra in ochii celorlalti: cum ne vad ceilalti, ce spun altii despre noi, si tinem cont de nevoile noastre, in mai mica masura.
Imaginea de sine este ceva cu care defilam toata viata si poate fi sustinuta sau sabotata de factorii externi, dar consider ca, in cea mai mare masura, este influentata de factorii interni, tine de felul in care ne vedem noi, de felul in care ne percepem. La imaginea de sine fizica, putem lucra mai usor si de multe ori aceasta este influentata de media, de presiunea factorilor sociali etc.
In urma unui studiu legat de felul in care femeile se percep pe ele ca fiind frumoase, a rezultat ca doar 4% dintre femei se considera asa. Increderea in sine este cea care determina daca o persoana e frumoasa.
Copyright@ Antonio Mancini – In the Boudoir ( 1886, pastel)
Imaginea de sine se formeaza in copilarie si depinde in mare masura de atitudinea parintilor fata de copil. Modul de autoperceptie, autostima si autoevaluare , tine foarte mult de felul in care parintii valorizeaza aspectul fizic si de felul in care acestia ajuta la construirea unei imagini de sine sanatoase si realiste. Perceptia de sine influenteaza relatia cu noi si cu ceilalti.
De cele mai multe ori, femeile au o imagine de sine negativa… Asta poate spune mult despre respectul de sine, despre stima de sine si increderea in sine…
Consider ca toate acestea tin de IUBIRE – de iubirea conditionata primita ca si copii…
De cele mai multe ori, ne sabotam singure…
Fiecare dintre noi poate decide cand e timpul pentru o schimbare de atitudine.
Totul porneste, insa de la acceptarea de sine.
Paradoxal, daca ma accept asa cum sunt, abia atunci pot schimba ceva la mine.
De ce dietele se adreseaza indeosebi femeilor? Si de ce 95 % dintre clientii cu tulburari alimentare sunt femei ? Femeilor li se cere sa “ corespunda “ unei imagini” ideale”, agresiv promovata de media, in special de cea vizuala, fiindca traim intr-o lume in care domina dictatura vizualului. As putea spune, ca, intr-o oarecare masura, femeile sunt supuse unei presiuni psihologice exterioare, care, treptat, ajunge sa fie introiectata si sa devina o presiune psihologica ce ajunge sa domine din interior.
copyright@ Laura Ciocoiu
Modelele de frumusete feminina sustinute, promovate si valorizate excesiv de catre mass-media, seteaza mental copiii, si in special tinerii, pe o singura directie : succesul si reusita in viata din punct de vedere personal, profesional si material sunt conditionate de incadrarea in aceste standarde de frumusete. Presiunea sociala isi spune cuvantul, iar ” factorii de progres” reprezinta o sursa a psihopatologiei, deoarece ” obliga” indivizii la o hiperadaptare- exrem de rapida.
In acest fel imaginea corporala este distorsionata, relatiile interumane afectate, echilibrul psihic, destructurat.
Femeia “trebuie” sa fie slaba, pentru a fi considerata “ frumoasa”, trebuie sa arate intr-un anumit fel- asa cum ni se induce prin mass- media. De fapt promovarea excesiva a acestui ” ideal ” de frumusete, genereaza aparitia unor probleme serioase de natura fizica si psihologica, acestea avandu-si originea in problemele de natura emotionala pe care persoana le traieste, si pe care le evita. Uneori se ajunge la cazuri extreme: anorexia si bulimia.
