Barbatii sunt vulnerabili. Atunci cand vin la terapie sunt inarmati cu scutul si spada, fiindca asa au fost invatati ( de catre mama, de cele mai multe ori, fiindca mama/ femeia este cea care face educatie).
Au fost invatati sa adopte rolul luptatorului, sa fie barbati, sa nu cedeze, fiindca barbatii nu plang niciodata… Un barbat e puternic, nu are frica, poate sa le rezolve pe toate…
De fapt, dupa un timp, cei mai curajosi si increzatori in fortele lor, leapada armura pe care au lipit-o strans de ei, chiar daca desprinderea acesteia e dureroasa si presupune responsabilizare si asumarea propriului Sine si acceptarea a ceea ce sunt ei in esenta, a ceea ce nu poate fi acceptat si integrat.
Treptat, ei dezvaluie un Eu incredibil de vulnerabil, dramatic si plin de tensiuni, hranit de ambivalente…
Barbatul care provine dintr-o familie in care mama a fost distanta afectiv ( fara sa ofere iubire, mangaiere, continere, vorbe frumoase si intelegere empatica) si in care acest comportament a fost dublat de o atitudine dominanta ( de control), in prezenta unui tata pasiv/ absent emotional ( fara implicare afectiva fata de copil ) are toate sansele sa dezvolte o atitudine ambivalenta fata de femei.
Acest barbat iubeste si uraste femeia.
El ajunge sa se manifeste plin de iubire, tandru intr-un anumit moment, ca dupa aceea sa ajunga in cealalta extrema: sa critice, sa jigneasca, sa devina agresiv ( verbal sau fizic).
Si toate astea pentru a ascunde sentimentele de vulnerabilitate pe care le traieste intens si carora ii e greu sa le faca fata, deoarece, acestea nu au fost acceptate si continute de catre mama .
De multe ori, acest barbat adopta comportamentul ” macho”, incercand sa diminueze rolul femeii, s-o minimalizeze in relatia cu el, tratand-o cu superioritate. Uneori, reuseste chiar sa-i induca acesteia, un sentiment de culpabilizare ( o va invinovati pentru toate nereusitele lui).
Astfel, apare santajul emotional. Si pentru santaj, e nevoie de doi…
Pentru a avea o imagine cat mai clara asupra blocajelor pe care le intampina oamenii, si, in acelasi timp, pentru a-i ajuta sa constientizeze si sa clarifice aceste blocaje pe care le au, am conceput acest chestionar.
Informatiile sunt confidentiale si sunt importante pentru un studiu pe care doresc sa-l realizez. Nevoile celor care apeleaza la serviciile mele sunt importante pentru mine.
Pentru a avea o imagine cat mai clara asupra situatiilor cu care se confrunta persoanele din societatea noastra si care sunt cele mai frecvente dificultati, am sintetizat in acest chestionar, principalele tipuri de blocaje pe care un om le poate avea.
Cei care doresc sa-l completeze, o pot face in conditii de respectare a anonimatului si de confidentialitate ( nu este nevoie sa va dati numele, iar informatiile oferite de dvs. nu sunt publice).
Completarea chestionarului este simpla, dvs raspunzand cu ADEVARAT – FALS, daca simtiti ca acel tip de blocaj se manifesta in viata dvs. Aveti posibilitatea sa adaugati completari in ceea ce priveste alte dificultati cu care va confruntati.
„Copilul râde: – Întelepciunea si iubirea mea e jocul!”- Lucian Blaga
“ Este paradoxal ca cei mai multi dintre educatori si parinti inca fac diferenta intre timpul pentru invatare si timpul pentru joaca, fara sa vada conexiunea vitala dintre cele doua. “ Leo Buscaglia
Natura terapeutica a jocului
Jocul reprezinta activitatea principala a copilului si este esential pentru o dezvoltare sanatoasa si armonioasa a acestuia. Importanta jocului in dezvoltarea copilului nu este data doar de rolul acestuia in invatare, ci si de procesul prin care copiii pot utiliza jocul pentru a-si exprima sentimentele, pentru a crea noi relatii sau a le imbunatati.
Dezvoltarea emotionala sanatoasa a copilului este legata de evolutia relatiilor care apar in procesul jocului, in toata evolutia sa, de stabilirea relatiilor cu ceilalti si de apartenenta la grup.
Pentru terapia prin joc este obligatoriu ca psihoterapeutul sa fie specializat in terapie prin joc, deoarece jocul, ca instrument terapeutic presupune anumite principii terapeutice si este un proces.
Beneficiile Terapiei prin Joc
Cercetarile arata ca Terapia prin joc are numeroase beneficii si marcheaza imbunatatirea comportamentului si a sferei emotionale in special in randul copiilor cu tulburari din sfera emotionala si comportamentala. Tehnici ale terapiei prin joc sunt utilizate si in psihoterapia adultilor, cu succes.
Ajungand dincolo de nivelul constient si utilizand bagajul imaginativ si creativ de care persoana, jocul poate reda abilitatile pierdute, blocate si poate, experienta emotionala si imbunatateste rezilienta, capacitatea de a face fata si de a se adapta la schimbarile ce apar in diferite moment ale vietii. Copiii isi pot exprima sentimentele fara a folosi cuvintele. Deasemnea, jocul ajuta la dezvoltarea comunicarii si limbajului, rezolvarea de probleme, asimilarea cunostintelor, dezvoltarea imaginatiei, a creativitatii, integrarea in grup, sentimentul de apartenenta la acesta etc
Sunt situaltii in care, copilul a pierdut etape de dezvoltare, prin boală, sau prezinta dificultati de învățare, ori a experimentat trauma, iar terapia prin joc poate completa si reconstrui aceste “ goluri” prin joc.
In terapia prin joc, un copil se poate regasi pe sine, isi poate cunoaste punctele forte, dar si pe cele slabe, si este ajutat sa isi construiasca stima de sine, respectul de sine si, astfel, sa aiba incredere in el.
Intr-un spatiu sigur si intr-un timp care-i apartine, in prezenta terapeutului, el poate sa preia controlul si sa ia decizii intr-un timp al lui, sa dezvolte strategii pentru a face fata dificultatilor cu care se confrunta in viata si sa aiba o perspectiva pozitiva asupra viitorului.
Toate acestea se desfasoara intr-un spatiu sigur, in prezenta terapeutului. Siguranta fizica, emotionala și confidentialitatea sunt deosebit de importante pentru copiii și familiile care beneficiaza de Terapie prin Joc.
Tipuri de probleme abordate in Terapia prin Joc
Copiii care au trecut prin urmatoarele probleme sau situatii, isi amelioreaza starea si progreseaza, raspund foarte bine la terapia prin joc.
Aceasta forma de psihoterapie este recomandata atunci cand copilul: – Nu-si atinge potentialul maxim din punct de vedere academic ( scolar) sau social – Are dificultati de invatare – Se afla in situatia de a fi exmatriculat/ exclus din scoala – Este hiperactiv, instabil, se concentreaza greu in activitati – A trecut printr-o trauma ( abuz, fizic, emotional, sexual, separarea sau divortul parintilor, accident etc) – Este diagnosticat cu ADHD, tulburare din spectrul autist, sindrom Asperger etc – Se afla in proces de adoptie, sau de ingrijire in cadru institutionalizat – Sufera de anxietate, stres, fobii, ticuri nervoase – A suferit o pierdere majora sau se afla in doliu – Este retras, sau de multe ori nefericit, trist, apatic – Are anumite disfunctionalitati, deficiente sau sufera de o boala cronica – Are dificultati in a-si face prieteni – Are izbucniri frecvente de furie violenta pe care nu o poate controla – Nu isi asculta parintii, este negativist, raspunde obraznic – Nu are incredere in sine, nu are initiativa, este timid – Are certuri frecvente cu parintii, colegii, fratii sau surorile – Este bataus cu altii sau este agresat ( intimidare – fenomenul “ bullying” ) – Adopta un comportament nepotrivit – Are cosmaruri si tulburari de somn – Nu se joaca etc
Gravitatea problemei
In functie de gravitatea problemei, de vechimea ei, se determina in ce masura terapia prin joc este suficienta, si in ce masura acesteia i se asociaza o serie de alte tehnici a manifestarilor si pentru e evolutie pozitiva din punct de vedere emotional si comportamental. Deasemenea, in functie de gravitatea manifestarilor observate de catre psihoterapeut, va fi stablita si durata aproximativa a demersului terapeutic.
Este foarte important ca parintii sa actioneze la primele manifestari problematice, si cel mai bine este ca acestia sa solicite ajutorul unui specialist in terapie prin joc, pentru a preveni aparitia acestora, deoarece, interventiile intr-un stadiu timpuriu vor necesita un numar mai redus de sedinte de terapie prin joc si vor preintampina agravarea situatiei si aparitia unor simptome dificil de gestionat. Consultatia initiala, discutia cu parintii, are loc in absenta copilului, ulterior acesteia, copilul fiind observat si evaluat, pentru stabilirea tehnicilor utilizate in demersul terapeutic.
Un copil ale carui probleme emotionale si comportamentale au radacini adanci, si prezinta un grad ridicat de severitate si complexitate, poate necesita un proces terapeutic de durata.
In tabelul alaturat sunt prezentate, orientativ, aspecte ce ajuta parintii sa aprecieze gradul de severitate al problemei, dar este esentiala consultatia realizata de terapeutul prin joc, in cadrul careia, aspectele emotionale si comportamentale sa fie discutate pe larg, impreuna cu parintii.
Grad
Impact
Exemple
Usor
Disfunctionalitati usoare/ temporare in mentinerea starii de bine.Pierderi minore legate de functionalitate.
Spitalizare pentru operatii minore.
Slaba
Pierderi ale starii de bine, in curs de depreciere, in ceea ce priveste functionalitatea si care impiedica atingerea potentialului sau maxim.
Aspecte care tin de probleme relationale nerezolvate: prietenii, rivalitati intre frati, relationare cu parintii etc
Moderata
Copilul nu se simte bine emotional. Afectare considerabilă la nivel functional. Problemele trebuie să fie tratate cu promptitudine, pentru a preveni deteriorea in continuare si agravarea situatiei.
Stres si trauma. Separare, divort, accidente, agresiuni etc.
Severa
Boli grave si tulburari psihice la copilul cu risc, la copiii care nu pot functiona ca o persoana normala.
Abuz fizic sau sexual repetat, abuzuri din mai multe surse, diferite etc
Tehnicile Terapiei prin Joc , pot fi utilizate cu success si in interventiile cu adultii. Ca si adulti, cei mai multi dintre noi, nu mai suntem conectati cu copilul interior, si a avea grija de acesta este o conditie esentiala pentru regasirea de Sine, respectul de sine si o imagine de sine pozitiva si sanatoasa.
Propriul corp este sursa tuturor informatiilor esentiale pentru viata.
Identitatea noastra, se dezvolta incepand cu identitatea fizica- corpul meu sunt EU.
Corpul nostru este un continator al emotiilor noastre si acceptarea emotiilor inchise in corp ne aduce mai aproape de noi.
A intra in contact cu aceste trairi si a ne da voie sa le simtim, contribuie la conectarea cu sine , cu prezentul si la eliberarea de trecut.
Adevaratele sentimente sunt acolo, in corp.
– George, arati foarte bine astazi! – Multumesc! – Ioana, ce bine arati astazi! – Da? Probabil din cauza luminii…
Cand o femeie incearca o rochie care este stramta, se gandeste ca s-a ingrasat. Atunci cand un barbat incearca niste haine care sunt stramte, se gandeste ca au intrat la apa…
Femeile au un simt critic mult mai accentuat decat barbatii, in ceea ce priveste aspectul fizic. Ele sunt mai “ dure” cu propria persoana, se subestimeaza.
Imaginea fizica are un puternic impact asupra celorlati, aspectul fizic este primul cu care intram in contact, e ceea ce se vede si multe persoane sunt preocupate de asta. Este o carte de vizita. Imaginea fizica este legata de vestimentatie, de make-up, de accesorii, dar in primul rand de corp, de relatia pe care o avem cu acesta.
In meseriile cu mare “ vizibilitate” se investeste foarte mult in aceasta imagine fizica. Uneori acordam prea multa atentie aspectelor care tin de imaginea noastra in ochii celorlalti: cum ne vad ceilalti, ce spun altii despre noi, si tinem cont de nevoile noastre, in mai mica masura.
Imaginea de sine este ceva cu care defilam toata viata si poate fi sustinuta sau sabotata de factorii externi, dar consider ca, in cea mai mare masura, este influentata de factorii interni, tine de felul in care ne vedem noi, de felul in care ne percepem. La imaginea de sine fizica, putem lucra mai usor si de multe ori aceasta este influentata de media, de presiunea factorilor sociali etc.
In urma unui studiu legat de felul in care femeile se percep pe ele ca fiind frumoase, a rezultat ca doar 4% dintre femei se considera asa. Increderea in sine este cea care determina daca o persoana e frumoasa.
Copyright@ Antonio Mancini – In the Boudoir ( 1886, pastel)
Imaginea de sine se formeaza in copilarie si depinde in mare masura de atitudinea parintilor fata de copil. Modul de autoperceptie, autostima si autoevaluare , tine foarte mult de felul in care parintii valorizeaza aspectul fizic si de felul in care acestia ajuta la construirea unei imagini de sine sanatoase si realiste. Perceptia de sine influenteaza relatia cu noi si cu ceilalti.
De cele mai multe ori, femeile au o imagine de sine negativa… Asta poate spune mult despre respectul de sine, despre stima de sine si increderea in sine…
Consider ca toate acestea tin de IUBIRE – de iubirea conditionata primita ca si copii…
De cele mai multe ori, ne sabotam singure…
Fiecare dintre noi poate decide cand e timpul pentru o schimbare de atitudine.
Totul porneste, insa de la acceptarea de sine.
Paradoxal, daca ma accept asa cum sunt, abia atunci pot schimba ceva la mine.
De ce dietele se adreseaza indeosebi femeilor? Si de ce 95 % dintre clientii cu tulburari alimentare sunt femei ? Femeilor li se cere sa “ corespunda “ unei imagini” ideale”, agresiv promovata de media, in special de cea vizuala, fiindca traim intr-o lume in care domina dictatura vizualului. As putea spune, ca, intr-o oarecare masura, femeile sunt supuse unei presiuni psihologice exterioare, care, treptat, ajunge sa fie introiectata si sa devina o presiune psihologica ce ajunge sa domine din interior.
copyright@ Laura Ciocoiu
Modelele de frumusete feminina sustinute, promovate si valorizate excesiv de catre mass-media, seteaza mental copiii, si in special tinerii, pe o singura directie : succesul si reusita in viata din punct de vedere personal, profesional si material sunt conditionate de incadrarea in aceste standarde de frumusete. Presiunea sociala isi spune cuvantul, iar ” factorii de progres” reprezinta o sursa a psihopatologiei, deoarece ” obliga” indivizii la o hiperadaptare- exrem de rapida.
In acest fel imaginea corporala este distorsionata, relatiile interumane afectate, echilibrul psihic, destructurat.
Femeia “trebuie” sa fie slaba, pentru a fi considerata “ frumoasa”, trebuie sa arate intr-un anumit fel- asa cum ni se induce prin mass- media. De fapt promovarea excesiva a acestui ” ideal ” de frumusete, genereaza aparitia unor probleme serioase de natura fizica si psihologica, acestea avandu-si originea in problemele de natura emotionala pe care persoana le traieste, si pe care le evita. Uneori se ajunge la cazuri extreme: anorexia si bulimia.
“ Fundatiile solide ale imaginii pe care o avem despre lume si, prin urmare, asupra profunzimii sau superficialitatii ei, se formeaza in primii ani ai copilariei. O astfel de viziune este apoi elaborata si perfectionata, dar nu se schimba in mod esential.” Arthur Schopenhauer
