Primii ani de viata sunt fundamentali pentru restul vietii copilului, de aceea, parintii trebuie sa acorde o atentie deosebita copilului, prin stimularea senzoriala adecvata.
Stimularea senzoriala timpurie are numeroase beneficii:
Beneficii cognitive
stimuleaza invatarea conceptelor, intelegerea, rationamentul si capacitatea de reactie la mediu
Beneficii emotionale
ofera experiente afective si sociale care maresc stima de sine, independenta, exprimarea emotiilor si capacitatea de a socializa cu ceilalti
Beneficii lingvistice
dezvolta abilitatea de a comunica, cu mediul, ajutand copilul sa inteleaga si sa se exprime mai bine prin cuvinte, sunete si tonuri
Beneficii motorii
intareste musculatura si imbunatateste coordonarea miscarilor corpului, capacitatea de deplasare si indemanarea
Dezvoltarea cognitiva are la baza jocul, iar un copil care nu se joaca, are niste dificultati/ intarzieri in dezvoltare.
Tocmai de aceea, parintii sunt primii care pot observa asta si pot veni cu copilul la un consult de specialitate.
Chiar daca un copil se joaca singur sau cu ceilalti, cu obiecte sau fara, jocul il ajuta sa experimenteze si sa devina din ce in ce mai bun in ceea ce are importanta pentru el.
Fundatiile unei dezvoltari armonioase si cunoasterea adecvata a lumii, incep cu interactiunea senzoriala si motorie asupra acesteia. Dezvoltarea creierului si evolutia sa, incep si se bazeaza pe miscare si explorare senzoriala.
Stimularea senzoriala si dezvoltarea creierului se influenteaza reciproc si depind una de cealalta.
Imbunatatirea activitatilor motorii si senzoriale si procesarea informatiilor, apar inainte ca invatarea sa se desfasoare la un nivel elaborat, comportamental sau academic.
Atunci cand copilul mic are o experienta senzoriala bogata, echilibrata, i se ofera acestuia posibilitatea unei dezvoltari emotionale si fizice sanatoase.
Baza acestei dezvoltari o constituie tocmai bogatia experientei senzoriale pe care bebelusul o are inca din burta mamei.
Intre copil si persoana care-l ingrijeste ( in special mama) se creaza o relatie de atașament primar.
Atasamentul primar se bazeaza in principal pe o relatie senzoriala cu persoanele care au grija de copil. Relatia de atasamet primar se formeaza fata de persoana care satisface nevoile noastre senzoriale si care ne ofera un sentiment de siguranta.
Astfel mirosul mamei devine familiar copilului, ne simtim protejati intr-un mediu cu care suntem familiari. Suntem hraniti de mama, reactionam la vocea ei si raspundem mangaierilor si atingerilor ei.
Experienta noastra senzoriala timpurie este esentiala pentru dezvoltarea emotionala si fizica echilibrata si se formeaza pe baza experientei senzoriale, in relatie cu figura de atasament primara, care, de cele mai multe ori este mama.
Chiar inainte de ne naste, impulsurile primite de noi sunt senzoriale. Cercetarile arata ca în burtica mamei, bebelusul raspunde semnalelor luminoase, poate avea reactii fata de sunete si muzica si poate sa reactioneze la miscare si atingeri. Nu stim daca exista cercetari care sa arate reactia la mirosuri, dar atata timp cat mirosul este conectat cu creierului ancestral este evident ca acesta se dezvolta inca din uter.
Cu siguranta mirosul mamei face ca sa creeze acea familiaritate initiala intre copil si mama lui. Ca sa nu mai spunem, ca atunci cand un copil are o jucarie preferata sau o paturica, acestea nu ar trebui spalate, deoarece se distruge mirosul primar, cel care creaza acea relatie cu jucaria sau cu paturica.
Cand copilul ( sau chiar adultul) se simte insecurizat- cand nu se simte sigur, – el se leaga de ceva, care este familiar si senzorial.
Rutina, orele de masa si mancarea, fotografiile de familie si melodiile preferate, patul, hainele sunt lucruri pe care le cunoastem, si le cunoastem prin intermediul corpului.
Toate lucrurile reinnoite/ noi ne influenteaza sistemul senzorial.
Suntem incurajati sa ne schimbam in totalitate mobilierul din bucatarie, living room, dormitor. Alterarea mediului familiar, a obisnuintelor, ne afecteaza mediul familiar si calitatile senzoriale ale acestuia.
Asa cum mediul nostru se poate schimba brusc, tot asa se poate schimba si lumea copilului.
Copiii au nevoie de o tranzitie usoara, atunci cand lucrurile se schimba.
Treptat, putem tolera impulsurile senzoriale ( diferite de ale noastre) care vin de la ceilalti- mirosul lor, mediul lor inconjurator este diferit de-al nostru, vocile lor suna diferit, ei ne tin si ne ating in mod diferit.
Atunci cand copilul se simte securizat din punct de vedere al experientei senzoriale, in relatia cu figura primara de atasament, el va fi capabili sa formeze noi atasamente si sistemul sau senzorial va fi deschis catre noi experiente provocatoare.
O mama creativa incearca sa ofere copilului sau o multitudine de experiente senzoriale de joc, in mod special in decursul primul an de viata.
Acestea vor facilita o interactiune complexa cu mediul, stabilirea de noi relații, o adaptare adecvată si o evolutie armonioasă a copilului din toate punctele de vedere.
Momentul baitei este un moment sezorial foarte important datorita interactiunii cu apa si cu baloanele de sapun, cu jucariile plutitoare, cu prosoapele calde, cu pijamalutele etc.
Bebelusii se bucura de jocul senzorial interactiv, mai mult decat sa fie lasati sa se joace cu jucariile, singuri. Atunci cand sunt pregatiti de joc, ei vor crea momentul si locul pentru joaca. De asemenea, este important ca sa existe un timp de calitate si sa fie oferite diferite materiale/ obiecte, jucarii senzoriale, care sa stimuleze interesul si dezvoltarea copilului.
Pe masura ce copilul creste- tot mai multe activitati pot contribui la imbogatirea jocului si la diversificarea experientei senzoriale: plaja, gatitul, gradinaritul, sportul, gimnastica, dansul, innotul, jocul cu mingea, de-a v-ati ascunselea, constructia de case, si multe alte jocuri.
Parintii si in special mamicile, care petrec cea mai mare a timpului cu copilul, au nevoie sa cunoasca modalitati de stimulare senzoriala adecvate, pentru a oferi copilului, suficiente experiente de dezvoltare. Pentru aceasta, parintii pot participa la programele noastre de Dezvoltare Senzoriala.
“ Jocul este cea mai elaborată formă de cercetare” – Albert Einstein
După cum bine ştim, jocul este activitatea principală a copilului şi este esenţial pentru o dezvoltare sănătoasă şi armonioasă a acestuia. Importanţa jocului în dezvoltarea copilului nu este dată doar de rolul acestuia în învăţare, ci şi de procesul prin care copiii pot utiliza jocul pentru a-şi exprima sentimentele, pentru a crea noi relaţii, sau pentru a le îmbunătăţi şi aprofunda pe cele existente.
În procesul jocului, apar şi se dezvoltă relaţii cu ceilalţi ( copii sau adulţi), se conturează sentimentul de apartenenţă la grup, se promovează starea de bine.
Jocul poate fi considerat ca preludiu al înţelegerii şi dezvoltării cognitive şi reprezintă modalitatea primară prin care copilul învaţă despre el, despre ceilalţi si despre ceea ce-l înconjoară.
Urmărind jocul unui copil poţi să- ţi dai seama de interacţiunea acestuia cu lumea: felul în care se joacă, obiectele pe care le utilizează, activitaţile sale etc. Jocul ajută la dezvoltarea unor strategii de relaţionare, la îmbunătăţirea comunicării, ajută la explorarea semnificaţiilor lumii înconjurătoare, dezvoltă imaginaţia etc.
Majoritatea oamenilor consideră că jocul este asociat cu domeniul copilăriei şi se adresează copiilor mici, dar lucrurile nu stau chiar aşa. Şi adulţii sunt dornici să se joace. Copiii sunt foarte creativi şi se pot juca cu orice: cu cutiile în care sunt ambalate jucăriile, cu panglicile care au servit la împachetarea jucăriilor, pot folosi etichetele ca şi bilete de tren etc. Ei pot crea jucării din orice, atâta timp cât li se permite să- şi exprime creativitatea.
Ca părinţi, este important să încurajăm demersul imaginativ al copiilor şi explorarea, fără a- i ridiculiza, pentru că nu folosesc lucrurile “ aşa cum trebuie”!
Copyright@ Laura Ciocoiu
În timp, cu cât vom oferi o mai mare libertate copilului şi vom susţine repetiţiile, jocul se va rafina. Dacă li se oferă un spaţiu sigur, un adult care să fie disponibil şi câteva materiale foarte simple, capacitatea de joc este nelimitată. Jocul ia naştere în cadrul interacţiunii de joc iniţial ( dintre mamă şi copil), încă din timpul sarcinii. Mama îi cântă bebeluşului, îi poate spune poveşti, îl mangâie etc. Putem spune ca începutul ataşamentului sănătos între mamă şi copil, o reprezintă capacitatea timpurie de joc.
În ultimul timp este promovat contactul fizic prelungit între mamă şi copil atât de benefic pentru o dezvoltare sănătoasă şi armonioasă a celui mic ( copilul este purtat in sling, marsupiu etc) , iar alăptatul la sân continuă deseori mult după vârsta de 1 an. Toate acestea contribuie la stabilizarea ataşamentul primar.
Atunci când interacţiunea cu copilul este susţinută şi consolidată prin joc, relaţia de ataşament care se dezvoltă, va fi una sănătoasă şi armonioasă, iar aceasta va avea efecte benefice care se vor propaga în relaţiile ulterioare, pe care copilul le va dezvolta.
Natura terapeutică a jocului şi beneficiile terapiei prin joc ( TJ)
Pentru terapia prin joc este obligatoriu ca psihoterapeutul sa fie specializat în terapie prin joc, deoarece jocul, ca instrument terapeutic presupune anumite principii terapeutice si vorbim aici despre un proces care se desfăşoară în anumite condiţii.
Cercetarile arată că Terapia prin Joc ( TJ) are numeroase beneficii şi contribuie la îmbunatatirea comportamentului şi a sferei emoţionale.
Tehnici ale terapiei prin joc sunt utilizate şi în psihoterapia adulţilor.
Terapia prin joc poate reda abilităţile pierdute, blocate, îmbogăţeşte experienţa emoţională şi rezilienţa– capacitatea de a face faţă şi de a se adapta la schimbările ce apar de- a lungul vieţii. Copiii îşi pot exprima sentimentele fără a folosi cuvintele, chiar atunci când ei au pierdut etape de dezvoltare, prin boală, dificultati de învățare, trauma etc
În terapia prin joc, copilul intră în contact cu sine, este ajutat să conştientizeze punctele forte, dar si pe cele slabe, să îşi construiască stima de sine, respectul de sine şi încrederea în el.
Terapia prin joc se desfăşoară într-un spaţiu sigur ( în cadrul cabinetului de psihoterapie), într-un timp care-i aparţine copilului, în prezenţa terapeutului.
Siguranţa fizică, emoţională şi confidenţialitatea sunt deosebit de importante pentru copiii și familiile care beneficiază de Terapie prin Joc.
– Cei 5 locatarii de la nr. 10-
Copyright@ Laura Ciocoiu
Când este recomandată terapia prin joc ( TJ)
Aceasta formă de psihoterapie este recomandată atunci când copilul:
– Nu-şi atinge potenţialul maxim din punct de vedere academic ( şcolar) sau social
– Are dificultăţi de învăţare
– Se află în situaţia de a fi exclus din şcoală
– Este hiperactiv, instabil, se concentrează greu în activităţi
– A trecut printr-o traumă ( abuz, fizic, emoţional, sexual, boală, separarea sau divorţul părinţilor, accident etc)
– Este diagnosticat cu ADHD, tulburare din spectrul autist, sindrom Asperger etc
– Se află în proces de adopţie, sau de îngrijire în cadru instituţionalizat
– Suferă de anxietate, stres, fobii, ticuri nervoase etc
– A suferit o pierdere majoră sau se află în doliu
– Este retras, trist, apatic
– Are anumite disfuncţionalităţi, deficienţe sau suferă de o boală cronică
– Are dificultăţi în a-şi face prieteni
– Are izbucniri de furie pe care nu o poate controla
– Nu îşi ascultă părinţii, are un comportament opoziţionist, este negativist, răspunde obraznic
– Nu are încredere în sine, nu are iniţiativă, este timid
– Are certuri frecvente cu părinţii, colegii, fraţii sau surorile
– Este bătăuş cu alţii sau este victima agresiunilor, intimidării – fenomenul “ bullying”
– Are coşmaruri şi tulburări de somn
– Nu se joacă etc
Copiii care au trecut prin aceste experienţe răspund foarte bine la terapia prin joc, starea copilului se ameliorează şi se înregistrează progrese evidente.
Copii exprima lumea interioara prin tehnici creative
Copyright@ Laura Ciocoiu
Gravitatea problemei
Terapeutul prin joc evaluează gravitatea problemei, vechimea ei şi în funcţie de acestea pot fi asociate şi alte tehnici terapeutice pentru a obţine o evoluţie pozitivă, din punct de vedere emoţional şi comportamental. Atunci când problemele emoţionale şi comportamentale au rădăcini adânci, este necesar un proces terapeutic de durată.
Pentru a veni în sprijinul părinţilor, prezentăm, orientativ, câteva indicii în aprecierea gradului de severitate al problemei, dar consultaţia pe care psihoterapeutul o face, este esenţială!
Grad uşor – Spitalizare pentru intervenţii chirurgicale minore. Aspecte care se referă la probleme relaţionale nerezolvate: prietenii, rivalităţi între fraţi, relaţionarea cu părinţii etc
Grad moderat- Stres, traumă ( separare, divorţ, accidente, agresiuni etc)
Grad sever – Abuz fizic sau sexual repetat, abuzuri din surse multiple etc
Recomandăm ca părinţii să acorde atenţie primelor manifestări problematice pe care le observă la copil şi să solicite ajutorul unui specialist, deoarece, intervenţiile terapeutice într-un stadiu timpuriu, vor preveni agravarea situaţiei şi apariţia unor simptome dificil de gestionat.
( articolul a fost publicat in revista Bebelu, septembrie 2014)
NOTA pentru parinti:
Terapeut prin joc este acel terapeut/ psihoterapeut care s-a specializat in Terapie prin Joc.
Aceasta inseamna formare in Terapie prin Joc ( Play Therapy) de minim 3 ani. Nu inseamna nici Playful Parenting, nici a lasa copilul sa se joace pur si simplu. Terapia prin joc este un proces, iar jocul este utilizat cu scop terapeutic. Am tinut sa fac aceasta precizare, deoarece am vazut psihoterapeuti care se autointituleaza ” terapeut prin joc”, fara a avea o formare/ specializare in aceasta forma de psihoterapie si mai mult decat atat, chiar studenti care inca nu si-au finalizat studiile in psihologie si sustin ca fac terapie prin joc.
In cadrul sedintelor de terapie, la scoala, in parc, dar si vizitand locurile de joaca din Mall-uri, am constatat ca cei mici nu stiu sa se joace.
Jocul copiilor este haotic, dezorganizat, agresiv, uneori fara sens.
Se poate spune ca jocul nu mai face parte din viata copiilor nostri. Multi parinti prefera sa le dea tableta, telefonul, iPhone-ul etc si sa ” scape” de copil, ca sa poata rasufla linistiti atunci cand se intorc obositi de la serviciu. De multe ori, parintii ignora anumite manifestari comportamentale si ajung la terapeut intr-un stadiu avansat, cand sunt necesare mai multe sedinte pentru a interveni terapeutic in remedierea unor manifestari comportamentale, emotionale, atitudinale etc.
Inscrie copilul in programul PlayArt® daca:
– Nu-si atinge potentialul maxim din punct de vedere academic ( scolar) sau social – Are dificultati de invatare – Se afla in situatia de a fi exmatriculat/ exclus din scoala – Este hiperactiv, instabil, se concentreaza greu in activitati – A trecut printr-o trauma ( abuz, fizic, emotional, sexual, separarea sau divortul parintilor, accident etc) – Este diagnosticat cu ADHD, tulburare din spectrul autist, sindrom Asperger etc – Se afla in proces de adoptie, sau de ingrijire in cadru institutionalizat – Sufera de anxietate, stres, fobii, ticuri nervoase – A suferit o pierdere majora sau se afla in doliu – Este retras, sau de multe ori nefericit, trist, apatic – Are anumite disfunctionalitati, deficiente sau sufera de o boala cronica – Are dificultati in a-si face prieteni – Are izbucniri frecvente de furie violenta pe care nu o poate controla – Nu isi asculta parintii, este negativist, raspunde obraznic – Nu are incredere in sine, nu are initiativa, este timid – Are certuri frecvente cu parintii, colegii, fratii sau surorile – Este bataus cu altii sau este agresat ( intimidare – fenomenul “ bullying” ) – Adopta un comportament nepotrivit – Are cosmaruri si tulburari de somn – Nu se joaca etc
Copyright@ Laura- Simona Ciocoiu
Frecventa intalnirilor- 1 intalnire pe saptamana Numar de intalniri: 10 Costuri: 35 lei / sedinta Durata fiecarei intalniri – 45 minute Nr. de participanti in grup – 6 – 10 copii, pe grupe de varsta ( 3 – 5 ani, 5 -7 ani, 7 – 10 ani, 10 – 12 ani etc)
Workshop-ul va da posibilitatea participanţilor de a explora în detaliu dificultăţile ce apar în terapia cu persoanele care au experimentat trauma: abuz sexual, emoţional, fizic, accident, doliu, divort ( pierderi ), proceduri medicale invazive, boli grave, cancer etc .
Participanţii vor învăţa să pună în practică modalităţi verbale şi nonverbale în lucrul cu clientii traumatizaţi.
Participanţii vor experimenta puterea artei, jocului, miscarii, metaforelor şi poveştilor în înţelegerea, conţinerea traumei şi crearea unor perspective noi asupra ei.
Vor fi ilustrate metode de lucru creativ în terapia traumei:
– A lucra direct şi indirect cu trauma
– A face faţă complexităţii de semnificaţii, sentimente, trăiri şi gânduri asociate traumei
– A crearelaţia care este esenţială în terapie ( empatie, acceptare pozitivă necondiţionată, încredere, predictibilitate şi respect şi un mediu care să ofere siguranţă)
– A crea o atitudine de reflectare şi externalizare legată de trecut, de prezent şi viitor
Persoanele care au experimentat trauma se simt deseori nejutorate, ruşinate, trăiesc sentimente de confuzie, nu au încredere în ele şi în cei din jur. Este esential ca terapeutul care lucrează cu trauma, să fie preocupat de crearea unei relaţii terapeutice care să ofere siguranţă, încredere şi empatie.
Intervenţiile creative ajută la externalizarea traumei.
De cele mai multe ori, comunicarea verbală este afectată după un eveniment traumatic, cuvintele sunt greu accesibile. În aceste situaţii este important ca terapeutul să utilizeze o serie de mijloace creative de exprimare.
Acest atelier este unul care pune accent pe fizic şi experenţial şi subliniază efectul terapeutic al diferitelor metode creative, valorizand resursele personale care se află în fiecare dintre noi (rezilienţa ).
Congresul de Psihotraumatologie- Bucuresti
Oferă idei pentru sprijinirea persoanelor care au experimentat trauma, pentru ca ele să-ţi poată continua viaţa. Nimeni nu are nevoie să ramâna blocat în noroi! Putem să –i ajutăm să isi continue drumul!
E important ca terapeutul care lucrează cu trauma, să experimenteze el însuşi aceste metode.
Este o abordare centrata pe persoana in care vom lucra pe corporalitate- proiecţie- rol,
tehnici din terapia prin joc, art terapie, dramaterapie etc
Abilitati ce vor fi exersate Participanţii vor exersa o serie de abilităţi ( empatie, acceptare pozitivă necondiţionată, congruenţă ) necesare în activitatea de terapie cu persoanele care au experimentat diferite tipuri de traumă.
Se va pune accent pe învăţarea experenţială, creativă,
iar participanţii se vor implica activ în desfăşurarea workshop-ului.
Congresul de Psihotraumatologie, Bucuresti
Cui ne adresam ? Profesioniştilor din domeniile psihologiei, psihoterapiei, psihiatriei, consilierii, educaţiei, educaţiei speciale, psihopedagogiei, precum şi tuturor celor implicaţi în activitati cu persoanele care au experimentat trauma in diferite forme.
Nr. de participanti: min. 12 persoane Durata : 4 ore Costuri: 200 ron
IMPORTANT
In cadrul workshop- ului vor fi utilizate o serie de materialele, puse la dispozitie de catre psihoterapeut ( fise, creioane colorate, acuarele, toate accesoriile si materialele necesare pentru crearea mastilor si a celorlate expresii creative etc ).
Prin intermediu acestora, participantii vor experimenta in mod creativ si practic, aspectele prezentate.
NOTA
Workshop-ul a fost sustinut si in cadrul unor Congrese Nationale si Internationale unde s-a bucurat de aprecierea participantilor si de un feedback pozitiv, prezentand informatii recente in legatura cu abordarea contemporana a traumei.
Laura- Simona Ciocoiu, psihoterapeut cu drept de libera practica si experienta de peste 19 ani in domeniu –CV aici
IMPORTANT
Optional, pentru participantii interesati, workshop-ul poate fi completat cu 2 ore de dezvoltare personala, in care, participantii vor lucra cu o trauma personala, in mod creativ.
Workshop-ul este organizat in Bucuresti, Craiova, Constanta, Timisoara, Piatra Neamt etc
2015 ( datele vor fi anuntate dupa completarea grupelor)
Bucuresti- 29 mai , octombrie Craiova– noiembrie Constanta– noiembrie Piatra Neamt– octombrie Timisoara– octombrie
2014 Bucuresti– 26 aprilie, 25 octombrie, 13 decembrie Constanta– 17 mai Craiova– 20 septembrie Brasov – 27 septembrie Timisoara– 18 octombrie Piatra Neamt– 22 noiembrie
2013 Bucuresti– 5 octombrie Constanta– 19 octombrie Craiova– 26 octombrie Timisoara– 16 noiembrie Piatra Neamt– 23 noiembrie
NOTA: pentru deplasarile in alte orase, costul legat de transport, va fi suportat de catre cursanti
Congresul de Psihotraumatologie- Bucuresti
Congresul de Psihotraumatologie, Bucuresti
