Dependenta de Nefericire

Dependenta de Nefericire

Nefericirea este pretutindeni, dar si fericirea.
Voltaire

Esti dependent de nefericire?
Deseori ne confruntam cu o serie de dificultati care ne impiedica sa fim persoana care ne dorim sa fim si sa traim viata pe care o visam.


Nevoia dobandita, dar inconstienta de a –ti provoca o stare de nefericire,
poate sa fie explicatia pentru multe din neplacerile pe care le traiesti.

Uneori ai nevoie de un grad de disconfort pentru a-ti mentine echilibrul interior si exista in tine nevoia inconstienta de a te sabota.

 

Fading Love Andrej Mazur

Dependenta de nefericire poate explica:
– tendintele de a intra in relatii romantice care sfarsesc prost,
– dificultatea de a mentine o greutate ideala,
– alegerile pentru activitati care-ti fac placere, dar care sunt riscante
– crearea unui conflict pentru a distruge relatia, atunci cand intalnesti o persoana cu care iti place sa fii, la care tii mult si care tine la tine,
– dificultatea de a te apropia de oameni si de a avea relatii stranse cu ei
– atingerea unui scop si incapacitatea de a te bucura de reusita
– pierderi in urma carora iti este foarte greu sa-ti revii
– lipsa pasiunii si a trairii satisfactiilor in plan personal si profesional etc

Simti ca traiesti genul acesta de experiente ?

Poti explora aceste aspecte in cadrul sedintelor de psihoterapie individuala sau in cadrul unui grup de suport.
Vei gasi explicatii pentru nefericirea ta si vei intelege mai bine anumite aspecte despre tine, despre felul tau de a fi si de a functiona.

Suna acum si fa o programare!
Poti schimba in bine viata ta!

Copyright@ Laura- Simona Ciocoiu

Cauze psihologice ale infertilitatii

Cauze psihologice ale infertilitatii

Conform studiilor de specialitate cauzele infertilitatii sunt:

– 30 % cauze de natura masculina
– 30 % cauze de natura feminina
– 10 % combinate
– 25 % inexplicabile ( psihologice/ emotionale) 
– 5 % alte cauze

Putem vorbi de o infertilitate de natura psihologica, atunci cand nu sunt identificate cauze anatomice sau fiziologice in urma efectuarii analizelor de specialitate.

Cand ai de-a face cu acest diagnostic, e important sa cauti si sa lucrezi in psihoterapie cu aceste cauze inexplicabile.

Dorinta de a avea copii apare in copilaria mica si este foarte complexa.  Pentru barbat este o dorinta de perpetuare, de a lasa ceva in urma. Pentru femeie exista nevoia de instinct, de reproducere, nevoia de a avea grija si este o etapa in implinirea feminitatii etc.

Deasemenea, inseminarea este insotita de stres si teama, mai ales daca experientele anterioare au fost soldate cu esec.

infertility

Atunci cand nu exista cauze organce ale infertilitatii,
putem vorbi de cauze  ” inexplicabile”, psihologice  care stau la baza acesteia
sterilitate de ordin psihologic.

Vorbim de o sterilitate inexplicabila ( 25 %) care,  la prima vedere, nu este luata in considerare.

Exista o serie de aspecte ce pot influenta fertilitatea si dorinta de a avea copii si uneori se pot combina mai multi factori:

  1. cand persoana s-a nascut intr-o familie numeroasa
  2. cand familia de origine a fost abuziva ( parentalitatea este asociata cu traumele din copilarie)
  3. cand intre mezinul familiei si cel mai mare copil exista o diferenta mare de ani ( 15- 20 ani)
  4. cand mediul de origine este sarac material, intelectual ( saracia psihoculturala)
  5. cand exista unui sentiment de insecuritate care isi are originile in perioada copilariei
  6. cand parintii s-au casatorit fiindca au fost nevoiti/  obligati de aparitia unui copil
  7. cand persoana considera ca ea este cauza despartirii sau a divortului parintilor
  8. in cazul unei conceptii a copilului care a pus probleme in trecut ( ex. Cand mama casatorita concepe un copil cu un alt barbat)
  9. cand exista frica de a avea un copil cu probleme  fizice/ psihice
  10. cand femeia nu isi accepta feminitatea si nu se identifica cu mama sa
  11. cand exista un doliu care nu s-a incheiat
  12. cand parintii proprii au conceput copilul tarziu ( o imagine hibrida intre parinti si bunici)
  13. cand persoana e indragostita in secret de o ruda ( frate/ sora, var etc)
  14. cand exista un secret care priveste familia de origine ( sterilitate de ordin psihologic)
  15. cand unul dintre parinti este indepartat de viata de familie
  16. cand unul dintre parteneri joaca rolul copilului si este mentinut in acest rol, de catre celalalt partener ( locul copilului este ocupat deja), iar venirea pe lume a unui copil poate pune in pericol aceasta relatie
  17. cand exista o situatie incestuoasa ascunsa ( incest secundar- acesta poate sa sterilizeze diferite aspecte ale existentei, astfel incat capacitatea creatoare poate sa dispara )

Infertility 1

De cele mai multe ori,  conflictul care sta la baza infertilitatii este ignorat,
iar identificarea si formularea acestuia in psihoterapie
ajuta la anularea simptomului.

Prin urmare, existenta acestor cauze legate de tot ceea ce tine de conceptie si maternitate,  subliniaza  necesitatea colaborarii dintre medic si psihoterapeut.

Daca treci printr-o astfel de experienta si simti ca vrei sa rezolvi  blocajele emotionale care se ascund in spatele infertilitatii de natura psihologica,
suna-ma acum si fa o programare! 

‪#‎lauraciocoiu‬ ‪#‎psihoterapie‬ ‪#‎psiholog‬ ‪#‎consiliere‬ ‪#‎trauma‬ ‪#‎infertilitate‬‪#‎cauzemasculine‬ ‪#‎cauzefeminine‬ ‪#‎sterilitate‬ ‪#‎copil‬ ‪#‎mama‬ ‪#‎tata‬‪#‎parenting‬ ‪#‎procreere‬ ‪#‎reproducereasistata‬ ‪#‎inseminare‬ ‪#‎dorinta‬‪#‎sarcina‬ ‪#‎maternitate‬ ‪#‎cauze‬ ‪#‎emotionale‬ ‪#‎dezvoltare‬ ‪#‎blocaje‬‪#‎comunicareEmpatica‬ ‪#‎parinti‬ ‪#‎artterapie‬ ‪#‎doliu‬ ‪#‎pierdere‬

Copyright @ Laura – Simona Ciocoiu

 

Jocul- Terapia Blocajelor Emotionale

Jocul- Terapia Blocajelor Emotionale

“ Jocul este cea mai elaborată  formă de cercetare” – Albert Einstein

După cum bine ştim, jocul este activitatea principală a copilului şi este esenţial pentru o dezvoltare sănătoasă şi armonioasă a acestuia. Importanţa jocului în dezvoltarea copilului nu este dată doar de rolul acestuia în învăţare, ci şi de procesul prin care copiii pot utiliza jocul pentru a-şi exprima sentimentele, pentru a crea noi relaţii, sau pentru a le îmbunătăţi şi aprofunda pe cele existente.

În procesul jocului, apar şi se dezvoltă relaţii cu ceilalţi ( copii sau adulţi), se conturează sentimentul de apartenenţă la grup, se promovează starea de bine.

Iepurasul Fricos

Jocul poate fi considerat ca preludiu al înţelegerii şi dezvoltării cognitive şi reprezintă modalitatea primară prin care copilul învaţă despre el, despre ceilalţi si despre ceea ce-l înconjoară.

Urmărind jocul unui copil poţi să- ţi dai seama de interacţiunea acestuia cu lumea: felul în care se joacă, obiectele pe care le utilizează, activitaţile sale etc. Jocul  ajută la dezvoltarea unor strategii de relaţionare, la îmbunătăţirea comunicării, ajută la explorarea semnificaţiilor lumii înconjurătoare, dezvoltă imaginaţia etc.

Majoritatea oamenilor consideră că jocul este asociat cu domeniul copilăriei şi se adresează copiilor mici, dar lucrurile nu stau chiar aşa. Şi adulţii sunt dornici să se joace. Copiii sunt foarte creativi şi se pot juca cu orice: cu cutiile în care sunt ambalate jucăriile, cu panglicile care au servit la împachetarea jucăriilor, pot folosi etichetele ca şi bilete de tren etc. Ei pot crea jucării din orice, atâta timp cât li se permite să- şi exprime creativitatea.

Ca părinţi, este important să încurajăm demersul imaginativ al copiilor şi explorarea, fără a- i ridiculiza,  pentru că nu folosesc lucrurile “ aşa cum trebuie”!

pofta buna!
Copyright@ Laura Ciocoiu

În timp, cu cât vom oferi o mai mare libertate copilului şi vom susţine repetiţiile, jocul se va rafina. Dacă li se oferă un spaţiu sigur, un adult care să fie disponibil şi câteva materiale foarte simple, capacitatea de joc este nelimitată. Jocul ia naştere în cadrul interacţiunii de joc iniţial ( dintre mamă şi copil), încă din timpul sarcinii. Mama îi cântă bebeluşului, îi poate spune poveşti, îl mangâie etc. Putem spune ca începutul ataşamentului sănătos între mamă şi copil, o reprezintă capacitatea timpurie de joc.

În ultimul timp este promovat contactul fizic prelungit  între mamă şi copil atât de benefic pentru o dezvoltare sănătoasă şi armonioasă a celui mic ( copilul este purtat in sling, marsupiu etc) , iar alăptatul la sân continuă  deseori mult după vârsta de 1 an. Toate acestea contribuie la stabilizarea ataşamentul primar.

Atunci când interacţiunea cu copilul este susţinută şi consolidată prin joc, relaţia de ataşament care se dezvoltă, va fi una sănătoasă şi armonioasă, iar aceasta va avea efecte benefice care se vor propaga în relaţiile ulterioare, pe care copilul le va dezvolta.

Natura terapeutică a jocului şi beneficiile terapiei prin joc ( TJ)

Pentru terapia prin joc este obligatoriu ca psihoterapeutul sa fie specializat în terapie prin joc, deoarece jocul, ca instrument terapeutic presupune anumite principii terapeutice si vorbim aici despre un proces care se desfăşoară în anumite condiţii.

Cercetarile arată că Terapia prin Joc ( TJ) are numeroase beneficii şi contribuie la îmbunatatirea comportamentului şi a sferei emoţionale.
Tehnici ale terapiei prin joc sunt utilizate şi în psihoterapia adulţilor.

Terapia prin joc poate reda abilităţile pierdute, blocate, îmbogăţeşte experienţa emoţională şi rezilienţa– capacitatea de a face faţă şi de a se adapta la schimbările ce apar de- a lungul vieţii. Copiii îşi pot exprima sentimentele fără a folosi cuvintele, chiar atunci când ei au pierdut etape de dezvoltare, prin boală, dificultati de învățare, trauma etc

În terapia prin joc, copilul intră în contact cu sine, este ajutat să conştientizeze punctele forte, dar si pe cele slabe, să îşi construiască stima de sine, respectul de sine şi încrederea în el.

Terapia prin joc se desfăşoară într-un spaţiu sigur ( în cadrul cabinetului de psihoterapie),  într-un timp care-i aparţine copilului, în prezenţa terapeutului.
Siguranţa fizică, emoţională şi confidenţialitatea sunt deosebit de importante pentru copiii și familiile care beneficiază de Terapie prin Joc.

Familia Soricescu

 

– Cei 5 locatarii de la nr. 10-
Copyright@ Laura Ciocoiu

Când este recomandată terapia prin joc ( TJ)

Aceasta formă de psihoterapie este recomandată atunci când copilul:
– Nu-şi atinge potenţialul maxim din punct de vedere academic ( şcolar) sau social
– Are dificultăţi de învăţare
– Se află în situaţia de a fi exclus din şcoală
– Este hiperactiv, instabil, se concentrează greu în activităţi
– A trecut printr-o traumă ( abuz, fizic, emoţional, sexual, boală, separarea sau divorţul părinţilor, accident etc)
– Este diagnosticat cu ADHD, tulburare din spectrul autist, sindrom Asperger etc
– Se află în proces de adopţie, sau de îngrijire în cadru instituţionalizat
– Suferă de anxietate, stres, fobii, ticuri nervoase etc
– A suferit o pierdere majoră sau se află în doliu
– Este retras, trist, apatic
– Are anumite disfuncţionalităţi, deficienţe sau suferă de o boală cronică
– Are dificultăţi în a-şi face prieteni
– Are izbucniri de furie pe care nu o poate controla
– Nu îşi ascultă părinţii, are un comportament opoziţionist, este negativist, răspunde obraznic
– Nu are încredere în sine, nu are iniţiativă, este timid
– Are certuri frecvente cu părinţii, colegii, fraţii sau surorile
– Este bătăuş cu alţii sau este victima agresiunilor, intimidării – fenomenul “ bullying”
– Are coşmaruri şi tulburări de somn
– Nu se joacă etc

Copiii care au trecut prin aceste experienţe răspund foarte bine la terapia prin joc, starea copilului se ameliorează şi se înregistrează progrese evidente.

970220_3266959088764_2043982935_n
Copii exprima lumea interioara prin tehnici creative
Copyright@ Laura Ciocoiu

Gravitatea problemei

Terapeutul prin joc evaluează gravitatea problemei, vechimea ei şi în funcţie de acestea pot fi asociate şi alte tehnici terapeutice pentru a obţine o evoluţie pozitivă, din punct de vedere emoţional şi comportamental. Atunci când problemele emoţionale şi comportamentale au rădăcini adânci, este necesar un proces terapeutic de durată.
Pentru a veni în sprijinul părinţilor, prezentăm, orientativ, câteva indicii în aprecierea gradului de severitate al problemei, dar consultaţia pe care psihoterapeutul o face, este esenţială!

  1. Grad uşor – Spitalizare pentru intervenţii chirurgicale minore. Aspecte care se referă la probleme relaţionale nerezolvate: prietenii, rivalităţi între fraţi, relaţionarea cu părinţii etc
  2. Grad moderat- Stres, traumă ( separare, divorţ, accidente, agresiuni etc)
  3. Grad sever – Abuz fizic sau sexual repetat, abuzuri din surse multiple etc

Recomandăm ca părinţii să acorde atenţie primelor manifestări problematice pe care le observă la copil şi să solicite ajutorul unui specialist, deoarece, intervenţiile terapeutice într-un stadiu timpuriu, vor preveni agravarea situaţiei şi apariţia unor simptome dificil de gestionat.

( articolul a fost publicat in revista Bebelu, septembrie 2014)

 

NOTA pentru parinti:

Terapeut prin joc este acel terapeut/ psihoterapeut care s-a  specializat in Terapie prin Joc.
Aceasta inseamna formare in Terapie prin Joc ( Play Therapy)  de minim 3 ani. Nu inseamna nici Playful Parenting, nici a lasa copilul sa se joace pur si simplu. Terapia prin joc este un proces, iar jocul este utilizat cu scop terapeutic.
Am tinut sa fac aceasta precizare, deoarece am vazut psihoterapeuti care se autointituleaza ” terapeut prin joc”, fara a avea o formare/ specializare  in aceasta forma de psihoterapie si mai mult decat atat,  chiar studenti care inca nu si-au finalizat studiile in psihologie si sustin ca fac terapie prin joc.

Copyright@ Laura Ciocoiu

 

Putin ( mai mult) despre ce inseamna psihoterapia centrata pe persoana…

Putin ( mai mult) despre ce inseamna psihoterapia centrata pe persoana…

”Iata cealalta persoana, clientul meu. Ma tem putin de el, ma tem de adancurile din el, asa cum ma tem putin de adancurile din mine.

Si totusi, pe masura ce vorbeste, incep sa simt respect fata de el, sa simt ca ma inrudesc cu el. Simt cat de inspaimantatoare e pentru el lumea sa, cat de mult se straduieste s-o tina pe loc. As vrea sa-i simt sentimentele si as vrea ca el sa stie ca ii inteleg sentimentele. As vrea ca el sa stie ca ma aflu alaturi de el in lumea sa mica, stramta, contractata si ca o pot privi relativ fara teama. Poate ca pot face din ea o lume mai sigura pentru el.

As vrea ca sentimentele mele din aceasta relatie cu el sa fie cat mai clare si mai transparente cu putinta, asa incat sa constituie pentru el o realitate perceptibila, la care se poate intoarce iarasi si iarasi.

As vrea sa-l insotesc in calatoria infricosatoare in sine insusi, in frica, ura si iubirea ingropate, pe care n-a putut niciodata sa le lase sa curga in el.

Recunosc ca aceasta este o calatorie foarte omeneasca si imprevizibila pentru mine, la fel ca pentru el, si ca s-ar putea ca, fara a-mi cunoaste frica, sa ma crispez si sa ma ascund in mine insumi de unele dintre sentimentele pe care le descopera. In aceasta privinta, stiu ca putinta mea de a-l ajuta va fi limitata.

Imi dau seama ca uneori propriile lui frici il vor face sa ma perceapa ca nesimtitor, ca pe un intrus, ca pe cineva care nu intelege, ca pe cineva care respinge.

Vreau sa accept pe deplin aceste sentimente ale sale si totodata sper ca propriile mele sentimente reale vor transpare atat de clar, incat sa fie imposibil ca el sa nu le perceapa, in timp. Mai presus de toate, vreau sa gaseasca in mine o persoana reala. Nu trebuie sa ma nelinisteasca intrebarea daca sentimentele mele sunt ”terapeutice”.

Ceea ce sunt si ceea ce simt e suficient de bun ca baza pentru terapie, daca pot sa fiu, transparent, ceea ce sunt si ceea ce simt in relatia cu el. Atunci, poate ca el va putea sa fie ceea ce este, deschis si fara frica.”

Carl Rogers- ” A deveni o persoana: Experienta unui psihoterapeut”

CarlRogers

Carl Rogers ( 1902- 1987) psiholog – psihoterapeut, initiatorul  Psihoterapiei Centrate pe Persoana, ( diferita de abordarea cognitiva si de cea psihanalitica) este cel care introduce termenul de client, inlocuindu-l pe cel de pacient ( pacientul fiind vazut ca o persoana ” bolnava”)

Psihoterapia Centrata pe Persoana

– face parte din categoria psihoterapiilor umaniste ( psihologia umanista fiind considerata ” a treia forta” in psihologie
– a aparut ca o reactie impotriva directionarii intalnite in psihanaliza ( unde terapeutul stie ce e mai bine, concentrarea fiind mai mult pe problema, decat pe persoana) si ca o reactie la ” modelul medical” ( prin care clientii sunt vazuti ca ” pacienti”)

Oamenii sunt vazuti ca avand un mare potential de a se intelege pe ei insisi si de a- si rezolva problemele, fara interventia directa a psihoterapeutului si sunt capabili sa se autodirectioneze, atunci cand sunt implicati intr-o relatie terapeutica.

Carl Rogers a schimbat modelul traditional de terapie:

– a scos in evidenta faptul ca cel care stie cel mai bine ce are nevoie este clientul- el este ” expertul”
– a schimbat convingerea conform careia clientul nu poate sa inteleaga si sa- si rezolve problemele, decat cu ajutorul psihoterapeutului
– a pus accentul mai mult pe persoana, pe resursele si valorile sale, decat pe problemele sale
– a subliniat ca organismul uman are o ” tendinta la actualizare” prezenta in fundal, care tinde sa dezvolte si sa stimuleze intregul organism si capacitatile sale, in directia obtinerii autonomiei

Psihoterapia centrata pe persoana ofera clientului, prin congruenta, empatie si acceptare pozitiva neconditionata, acea relatie sanatoasa, constructiva, prin care, persoana invata sa renunte la conditiile de valorizare impuse si sa le inlocuiasca cu dorintele sale reale, tinand cont de nevoile sale si nu de satisfacerea nevoilor celorlati.

Principiul de baza al Psihoterapiei Centrate pe Persoana este Principiul Actualizarii.

” Fiecare om are un potential unic de dezvoltare, de crestere si de schimbare in directii sanatoase si pozitive. Asigurarea unui climat liber de constrangeri externe, va face ca acest potential sa ghideze intregul comportament al persoanei” ( Carl Rogers – 1951)

Copyright © Laura- Simona Ciocoiu

Atunci cand ma accept pe mine asa cum sunt, pot sa-i accept si pe ceilalti

Atunci cand ma accept pe mine asa cum sunt, pot sa-i accept si pe ceilalti

De multe ori, fara sa vrem, incercam sa-i schimbam pe cei din jurul nostru, mai mult, sau mai putin constient…

Cred ca important este sa luam lucrurile si persoanele, asa cum vin, asa cum sunt…

Atunci cand ne asteptam ca persoanele sa fie intr-un anumit fel, iar situatiile sa evolueze intr-un fel anume, ne facem rau singuri…

Cred ca, atunci cand nu ai asteptari, si poti sa accepti ceea ce este, asa cum este, se mentine starea de echilibru, traiesti in prezent si esti conectat la tine.

Sa astepti de la altcineva sa fie asa cum iti doresti, sau ca lucrurile sa evolueze exact asa cum vrei, inseamna o mare nevoie  de control. Si o dovada de neincredere … in tine … 

Oamenii, situatiile, nu sunt asa cum vrem noi sa fie si singurii asupra carora putem avea control suntem noi insine…

Fiecare om este unic si e bine asa. Nici gemenii nu sunt identici…

A fi tu, asa cum esti, in relatia cu celalalt, e o expresie a libertatii pe care ti-o acorzi tie, dar si celuilalt.
A-l accepta pe celalalt asa cum este, reprezinta o dovada de respect, de incredere si, nu in ultimul rand, de iubire.
In acest fel ii respectam unicitatea si libertatea de a fi.  

A fi tu, asa cum esti, inseamna a-l putea accepta si pe celalalt cu felul lui de a fi. Daca nu putem sa facem asta pentru noi, in primul rand, e greu de crezut ca il vom lasa pe celalalt sa fie asa cum este el.

Asa ca, in primul rand, sa ne intoarcem la noi, fiindca interactiunea cu ceilalti spune, de fiecare data, ceva despre noi.

Relatiile autentice, sunt destul de rare, iar fara incredere si respect reciproc, acestea nu exista… Exista orice altceva, dar nu autenticitate…

Deci, atunci cand nu- l accept pe celalalt asa cum este, de fapt, nu ma accept pe mine, asa cum sunt…

photo copyright© Vadim Stein