”Iata cealalta persoana, clientul meu. Ma tem putin de el, ma tem de adancurile din el, asa cum ma tem putin de adancurile din mine.
Si totusi, pe masura ce vorbeste, incep sa simt respect fata de el, sa simt ca ma inrudesc cu el. Simt cat de inspaimantatoare e pentru el lumea sa, cat de mult se straduieste s-o tina pe loc. As vrea sa-i simt sentimentele si as vrea ca el sa stie ca ii inteleg sentimentele. As vrea ca el sa stie ca ma aflu alaturi de el in lumea sa mica, stramta, contractata si ca o pot privi relativ fara teama. Poate ca pot face din ea o lume mai sigura pentru el.
As vrea ca sentimentele mele din aceasta relatie cu el sa fie cat mai clare si mai transparente cu putinta, asa incat sa constituie pentru el o realitate perceptibila, la care se poate intoarce iarasi si iarasi.
As vrea sa-l insotesc in calatoria infricosatoare in sine insusi, in frica, ura si iubirea ingropate, pe care n-a putut niciodata sa le lase sa curga in el.
Recunosc ca aceasta este o calatorie foarte omeneasca si imprevizibila pentru mine, la fel ca pentru el, si ca s-ar putea ca, fara a-mi cunoaste frica, sa ma crispez si sa ma ascund in mine insumi de unele dintre sentimentele pe care le descopera. In aceasta privinta, stiu ca putinta mea de a-l ajuta va fi limitata.
Imi dau seama ca uneori propriile lui frici il vor face sa ma perceapa ca nesimtitor, ca pe un intrus, ca pe cineva care nu intelege, ca pe cineva care respinge.
Vreau sa accept pe deplin aceste sentimente ale sale si totodata sper ca propriile mele sentimente reale vor transpare atat de clar, incat sa fie imposibil ca el sa nu le perceapa, in timp. Mai presus de toate, vreau sa gaseasca in mine o persoana reala. Nu trebuie sa ma nelinisteasca intrebarea daca sentimentele mele sunt ”terapeutice”.
Ceea ce sunt si ceea ce simt e suficient de bun ca baza pentru terapie, daca pot sa fiu, transparent, ceea ce sunt si ceea ce simt in relatia cu el. Atunci, poate ca el va putea sa fie ceea ce este, deschis si fara frica.”
Carl Rogers- ” A deveni o persoana: Experienta unui psihoterapeut”
Carl Rogers ( 1902- 1987) psiholog – psihoterapeut, initiatorul Psihoterapiei Centrate pe Persoana, ( diferita de abordarea cognitiva si de cea psihanalitica) este cel care introduce termenul de client, inlocuindu-l pe cel de pacient ( pacientul fiind vazut ca o persoana ” bolnava”)
Psihoterapia Centrata pe Persoana
– face parte din categoria psihoterapiilor umaniste ( psihologia umanista fiind considerata ” a treia forta” in psihologie
– a aparut ca o reactie impotriva directionarii intalnite in psihanaliza ( unde terapeutul stie ce e mai bine, concentrarea fiind mai mult pe problema, decat pe persoana) si ca o reactie la ” modelul medical” ( prin care clientii sunt vazuti ca ” pacienti”)
Oamenii sunt vazuti ca avand un mare potential de a se intelege pe ei insisi si de a- si rezolva problemele, fara interventia directa a psihoterapeutului si sunt capabili sa se autodirectioneze, atunci cand sunt implicati intr-o relatie terapeutica.
Carl Rogers a schimbat modelul traditional de terapie:
– a scos in evidenta faptul ca cel care stie cel mai bine ce are nevoie este clientul- el este ” expertul”
– a schimbat convingerea conform careia clientul nu poate sa inteleaga si sa- si rezolve problemele, decat cu ajutorul psihoterapeutului
– a pus accentul mai mult pe persoana, pe resursele si valorile sale, decat pe problemele sale
– a subliniat ca organismul uman are o ” tendinta la actualizare” prezenta in fundal, care tinde sa dezvolte si sa stimuleze intregul organism si capacitatile sale, in directia obtinerii autonomiei
Psihoterapia centrata pe persoana ofera clientului, prin congruenta, empatie si acceptare pozitiva neconditionata, acea relatie sanatoasa, constructiva, prin care, persoana invata sa renunte la conditiile de valorizare impuse si sa le inlocuiasca cu dorintele sale reale, tinand cont de nevoile sale si nu de satisfacerea nevoilor celorlati.
Principiul de baza al Psihoterapiei Centrate pe Persoana este Principiul Actualizarii.
” Fiecare om are un potential unic de dezvoltare, de crestere si de schimbare in directii sanatoase si pozitive. Asigurarea unui climat liber de constrangeri externe, va face ca acest potential sa ghideze intregul comportament al persoanei” ( Carl Rogers – 1951)
The Hand That Rocks The Cradle Is The Hand That Rules The World
( Mana care impinge leaganul, conduce lumea)
William Ross Wallace (1819 – 1881)
.
În data de 28 noiembrie 2013 am avut ocazia să particip la Conferinţa Internaţională “Woman’s Health – Sănătatea femeii, Provocări ale trecutului & oportunităţi pentru viitor”, o iniţiativă deosebită şi un prilej de a aduce împreună, într-un cadru profesional de înaltă ţinută, specialişti şi persoane care activează în domeniul sănătăţii.
Ca specialist, psiholog-psihoterapeut, consider că nu putem vorbi despre sănătate fără să vorbim şi despre sănătate psihică. Aşa cum arată numeroase studii, sănătatea fizică interrelaţionează cu sănătatea psihică şi depind una de cealaltă.
” Pentru ca Lumea să fie fericită, avem nevoie ca popoarele să fie fericite. Pentru ca popoarele să fie fericite, avem nevoie ca familiile să fie fericite. Pentru ca familiile să fie fericite, avem nevoie ca femeile să fie fericite, alături de bărbaţii lor.”( Laura -Simona Ciocoiu)
În ţările cu tradiţie în domeniul psihologiei, a merge la psihoterapeut / psiholog, atunci când simţi că problemele te depăşesc, este ceva absolut firesc, ţine de normalitate (aşa cum mergi la medic, atunci când ai o problemă fizică sau aşa cum soliciţi ajutorul unui avocat, când ai o problemă de natură juridică).
Dacă psihic (emoţional) persoana se află într-o stare accentuată de dezechilibru, aceasta se va resimţi şi la nivel fizic, aşa cum se poate întâmpla şi invers: o afecţiune fizică poate produce tulburări de natură emoţională. Omul funcţionează ca un tot unitar, aşadar sănătatea fizică şi cea psihică (emoţională) sunt interconectate. Putem vorbi aici despre afecţiunile psihosomatice, dar despre acest subiect ne vom referi într-un articol viitor.
Sănătatea depinde de adaptarea somatică (fizică) şi psihică la mediu. Această adaptare înseamnă menţinerea echilibrului homeostazic la nivelul organismului şi, în acelaşi timp, adaptarea la agenţii stresori externi.
Bărbatul şi femeia au un fond psihic comun, iar diferenţele sunt determinate de substratul endocrin, dar şi de o serie de factori social-economici.
Otto Weininger afirma că afectivitatea şi gândirea nu sunt separate la femeie, pe când, la bărbaţi, acestea sunt distincte, femeia trăieşte emoţional, iar bărbatul, cu preponderenţă, cognitiv, intelectual. Prin urmare, putem spune că viaţa feminină este preponderent afectivă, pe când cea masculină este marcată de dominaţia intelectului asupra afectivului.
Viaţa femeii este mult mai complexă şi mai bogată decât înainte, deoarece ea se implică tot mai mult şi este tot mai activă la nivel social, cultural, educaţional etc.
Tocmai de aceea, consider că o atenţie deosebită trebuie acordată abordării multidisciplinare a tulburărilor de alimentaţie – anorexia, bulimia şi aş include aici şi obezitatea.
De ce dietele se adresează îndeosebi femeilor? Şi de ce 95% dintre clienţii cu tulburări alimentare sunt femei? Femeilor
li se cere să “corespundă“ unei imagini ”ideale”, agresiv promovată de media, în special de cea vizuală. Trăim într-o lume în care domină dictatura vizualului. Aş putea spune că, într-o oarecare măsură, femeile sunt supuse unei presiuni psihologice exterioare, care, treptat, ajunge să fie introiectată şi ajunge să controleze din interior.
Modelele de frumuseţe feminină, susţinute, promovate şi valorizate excesiv de către mass-media, setează mental copiii, şi în special tinerele, pe o singură direcţie: succesul şi reuşita în viaţă din punct de vedere personal, profesional şi material sunt condiţionate de încadrarea în aceste standarde de frumuseţe. Presiunea socială îşi spune cuvântul, iar ”factorii de progres” reprezintă o sursă a psihopatologiei, deoarece ”obligă” indivizii la o hiperadaptare – extrem de rapidă.
În acest fel, imaginea corporală este distorsionată, relaţiile interumane afectate, echilibrul psihic destructurat.
Femeia “trebuie” să fie slabă, pentru a fi considerată “frumoasă”, trebuie să arate într-un anumit fel – aşa cum ni se induce prin mass-media. De fapt, promovarea excesivă a acestui ”ideal” de frumuseţe generează apariţia unor probleme serioase de natură fizică şi psihologică, acestea avându-şi originea în problemele de natură emoţională pe care persoana le trăieşte şi pe care le evită.
Modelele de frumuseţe feminină, susţinute, promovate şi valorizate excesiv de către mass-media, setează mental copiii, şi în special tinerele, pe o singură direcţie: succesul şi reuşita în viaţă din punct de vedere personal, profesional şi material sunt condiţionate de încadrarea în aceste standarde de frumuseţe.
Femeia care trece prin experienţa maternităţii are nevoie de susţinere şi de suport emoţional, deoarece naşterea aduce cu sine o serie de schimbări şi transformări în plan fizic şi emoţional, iar sănătatea mamei, în special cea psihică, este vitală pentru dezvoltarea sănătoasă şi armonioasă a copilului. Mama se ocupă, în special, de educaţia copilului, iar de felul în care se desfăşoară această educaţie va depinde viitorul unei ţări.
Stările de anxietate şi depresie sunt însoţite de cele mai multe ori de afecţiuni somatice, de sindroame organice ce reprezintă “somatizări” ale tulburărilor psihice. În orice boală somatică există o participare psihică, şi invers, astfel încât femeia trebuie privită integral, unitar, din perspectiva corelării aspectelor somatice cu cele psihice .
Stările de anxietate şi depresie sunt însoţite de cele mai multe ori de afecţiuni somatice, de sindroame organice ce reprezintă “somatizări” ale tulburărilor psihice.
Consider că este absolut necesar şi obligatoriu ca din echipa terapeutică (în clinici, în spitale etc ) să facă parte şi un psihoterapeut sau măcar un psiholog, deoarece aspectele emoţionale, care ţin de trăirile şi sentimentele legate de percepţia unei afecţiuni, pe care femeia o are, intră în sfera de activitate a psihoterapeutului. Este adevărat că medicii intră în contact, în facultate, cu noţiuni legate de psihologia medicală, psihopatologie, psihiatrie, dar ei se specializează într-o anumită ramură a medicinei şi nu au pregătirea necesară unui psihoterapeut, specializat într-o anumită formă de psihoterapie. Acesta poate utiliza o serie de tehnici şi metode pentru a ajuta pacientul să acceseze conţinuturile emoţionale ce însoţesc diferite afecţiuni şi lucrează, împreună cu acesta, cu teama, cu frica de boală şi de moarte, cu conflictele interioare, cu trăirile cele mai ascunse, cu traumele, cu bogăţia de sentimente ce se află în sufletul unui om.
Consider că este esenţial, pentru noi, ca femei, să avem grijă de sănătatea noastră psihică şi fizică, pentru a putea fi alături de ceilalţi!
Propriul corp este sursa tuturor informatiilor esentiale pentru viata.
Identitatea noastra, se dezvolta incepand cu identitatea fizica- corpul meu sunt EU.
Corpul nostru este un continator al emotiilor noastre si acceptarea emotiilor inchise in corp ne aduce mai aproape de noi.
A intra in contact cu aceste trairi si a ne da voie sa le simtim, contribuie la conectarea cu sine , cu prezentul si la eliberarea de trecut.
Adevaratele sentimente sunt acolo, in corp.
– George, arati foarte bine astazi! – Multumesc! – Ioana, ce bine arati astazi! – Da? Probabil din cauza luminii…
Cand o femeie incearca o rochie care este stramta, se gandeste ca s-a ingrasat. Atunci cand un barbat incearca niste haine care sunt stramte, se gandeste ca au intrat la apa…
Femeile au un simt critic mult mai accentuat decat barbatii, in ceea ce priveste aspectul fizic. Ele sunt mai “ dure” cu propria persoana, se subestimeaza.
Imaginea fizica are un puternic impact asupra celorlati, aspectul fizic este primul cu care intram in contact, e ceea ce se vede si multe persoane sunt preocupate de asta. Este o carte de vizita. Imaginea fizica este legata de vestimentatie, de make-up, de accesorii, dar in primul rand de corp, de relatia pe care o avem cu acesta.
In meseriile cu mare “ vizibilitate” se investeste foarte mult in aceasta imagine fizica. Uneori acordam prea multa atentie aspectelor care tin de imaginea noastra in ochii celorlalti: cum ne vad ceilalti, ce spun altii despre noi, si tinem cont de nevoile noastre, in mai mica masura.
Imaginea de sine este ceva cu care defilam toata viata si poate fi sustinuta sau sabotata de factorii externi, dar consider ca, in cea mai mare masura, este influentata de factorii interni, tine de felul in care ne vedem noi, de felul in care ne percepem. La imaginea de sine fizica, putem lucra mai usor si de multe ori aceasta este influentata de media, de presiunea factorilor sociali etc.
In urma unui studiu legat de felul in care femeile se percep pe ele ca fiind frumoase, a rezultat ca doar 4% dintre femei se considera asa. Increderea in sine este cea care determina daca o persoana e frumoasa.
Copyright@ Antonio Mancini – In the Boudoir ( 1886, pastel)
Imaginea de sine se formeaza in copilarie si depinde in mare masura de atitudinea parintilor fata de copil. Modul de autoperceptie, autostima si autoevaluare , tine foarte mult de felul in care parintii valorizeaza aspectul fizic si de felul in care acestia ajuta la construirea unei imagini de sine sanatoase si realiste. Perceptia de sine influenteaza relatia cu noi si cu ceilalti.
De cele mai multe ori, femeile au o imagine de sine negativa… Asta poate spune mult despre respectul de sine, despre stima de sine si increderea in sine…
Consider ca toate acestea tin de IUBIRE – de iubirea conditionata primita ca si copii…
De cele mai multe ori, ne sabotam singure…
Fiecare dintre noi poate decide cand e timpul pentru o schimbare de atitudine.
Totul porneste, insa de la acceptarea de sine.
Paradoxal, daca ma accept asa cum sunt, abia atunci pot schimba ceva la mine.
De ce dietele se adreseaza indeosebi femeilor? Si de ce 95 % dintre clientii cu tulburari alimentare sunt femei ? Femeilor li se cere sa “ corespunda “ unei imagini” ideale”, agresiv promovata de media, in special de cea vizuala, fiindca traim intr-o lume in care domina dictatura vizualului. As putea spune, ca, intr-o oarecare masura, femeile sunt supuse unei presiuni psihologice exterioare, care, treptat, ajunge sa fie introiectata si sa devina o presiune psihologica ce ajunge sa domine din interior.
copyright@ Laura Ciocoiu
Modelele de frumusete feminina sustinute, promovate si valorizate excesiv de catre mass-media, seteaza mental copiii, si in special tinerii, pe o singura directie : succesul si reusita in viata din punct de vedere personal, profesional si material sunt conditionate de incadrarea in aceste standarde de frumusete. Presiunea sociala isi spune cuvantul, iar ” factorii de progres” reprezinta o sursa a psihopatologiei, deoarece ” obliga” indivizii la o hiperadaptare- exrem de rapida.
In acest fel imaginea corporala este distorsionata, relatiile interumane afectate, echilibrul psihic, destructurat.
Femeia “trebuie” sa fie slaba, pentru a fi considerata “ frumoasa”, trebuie sa arate intr-un anumit fel- asa cum ni se induce prin mass- media. De fapt promovarea excesiva a acestui ” ideal ” de frumusete, genereaza aparitia unor probleme serioase de natura fizica si psihologica, acestea avandu-si originea in problemele de natura emotionala pe care persoana le traieste, si pe care le evita. Uneori se ajunge la cazuri extreme: anorexia si bulimia.
1. Grup de terapie pentru persoanele diagnosticate cu cancer ( grup format din max. 10 membri ) 2. Grup de terapie pentru femei care au fost diagnosticate cu cancer la san 3. Grup de suport pentru apartinatorii persoanelor diagnosticate cu cancer
In cadrul acestor grupuri se va lucra prin tehnici creative: desen, pictura, modelaj, colaj, creare de masti, dans, sunet, muzica, mituri, ritualuri, teatru etc .
