“ Atunci cand un profesor, parinte, terapeut, sau un facilitator, permite individului o libertate completa de exprimare simbolica, creativitatea este hranita. Aceasta permisivitate ofera persoanei libertatea de a gandi, de a simti, de a fi.” Carl Rogers – ” Toward a Theory of Creativity”
Terapiile expresive – se refera la utilizarea aspectelor noastre emotionale, intuitive in moduri diferite. Ne exprimam trairile interioare intr-o maniera creativa, exteriorizandu-le, acestea nascandu-se intr-o forma artistica ( miscare, muzica, desen, pictura, modelaj, teatru de improvizatie etc).
Utilizarea terapiei prin arta din perspectiva umanista, difera de modelul analitic si medical de utilizare a art terapiei, prin faptul ca acestea utilizeaza arta pentru a diagnostica si a trata oamenii. Cand arta este utilizata intr-un mod expresiv, pentru propria vindecare sau in scopuri terapeutice, nu suntem preocupati, nu conteaza forma artistic- estetica, formularea literara sau stilul in care persoana scrie, ori curgerea armonica a sunetelor, sau aptitudinile de dans si miscare ale persoanei.
Arta este utilizata pentru a lasa sa iasa ceea ce este de iesit, pentru a exprima, pentru a elibera.
Deasemenea, putem avea un insight, atunci cand incercam sa patrundem sensul, semnificatia exprimarii noastre creative si a intelesurilor ei. Pot iesi la suprafata, in acest fel, aspecte interesante si uneori dramatice ale fiintei noastre, aspecte intime, ascunse noua, de existenta carora nu am stiut, pana la momentul respectiv. Arta noastra vorbeste despre noi, si daca ne vom lua timpul necesar intelegerii si descoperirii sensurilor profunde, vom fi mai aproape de noi, ne vom da liberatatea de a fi cine suntem cu adevarat, de a ne exprima la adevarata noastra valoare, implinindu-ne.
Desigur unele persoane pot gasi arta ca o forma de exprimare atat de personala a propriului Self, incat, pot aprofunda acest domeniu, imbunatatindu-si abilitatile artistice. Atunci cand in Psihoterapia Centrata pe Persoana – PCP sunt utilizate tehnicile expresive-miscarea, arta, sunetul, si scrierea libera, abilitatile clientului de auto-înţelegere si acceptare, cresc rapid şi comunicarea dintre terapeut si client se imbunatateste semnificativ. Toate acestea faciliteaza auto-exprimarea. Clientii care au experimentat modalitatile creative in cadrul terapiei au raportat sentimente legate de ” un nou început” şi o libertate de a fi.
Principiile terapiei prin arte expresive, se pot constitui intr-o temelie a acestui proces de vindecare şi de descoperire. ( Natalie Rogers) • Toţi oamenii au o abilitate innascuta de a fi creativi. • Procesul de creaţie este profund transformator, este vindecare. Produsul expresiv furnizeaza mesaje importante pentru individ. • Dezvoltarea personală şi stările superioare de conştiinţă sunt realizate prin intermediul conştiinţei de sine, auto-înţelegerii, şi insight-ului. • Constiinta de sine, înţelegerea, şi perspectiva sunt realizate prin intermediul emoţiilor noastre. Sentimentele de durere, furie, frică, bucurie, şi fericire sunt ca un tunel prin care noi trebuie să trecem pentru a ajunge in partea cealaltă pentru a ajunge la autoconstientizare, intelegere si intregire. • Sentimentele şi emoţiile noastre reprezinta o sursă de energie. Această energie poate fi canalizată, poate fi eliberata şi transformată în artele de expresie. • Artele expresive, scrierea, muzica, pictura, vizualizarea creativa etc , ne conduc catre inconştientul nostru. Acest lucru ne permite adesea să exprimam faţete necunoscute anterior de catre noi, prin urmare, aduc la lumină noi informaţii şi conştientizare. • Modalitatile expresive interrelaţionează în “Conexiune Creativa” ( Natalie Rogers) . Când ne miscam, aceasta afectează modul în care scriem sau pictam. Atunci când scriem sau pictam, aceasta afectează modul în care simţim şi gândim. Conexiunea Creativa este un proces care ne aduce catre interior sau esenţă, si care este energia noastră vitala. • Exista o conexiune intre forta noastra vitala- esenta, sau sufletul nostru -şi esenţa tuturor fiinţelor. • Prin urmare, aşa cum am călătorit în interior pentru a descoperi esenta noastra sau plenitudinea, descoperim legaturile noastre cu lumea exterioară. Astfel , Interiorul şi Exteriorul devin UNUL si acelasi.
Terapia prin arte expresive reprezinta o cale catre intregire. ( Natalie Rogers)
Terapia prin arte expresive este o terapie multimodala integrativa, care pune accentul pe forta vindecatoare si eliberatoare a procesului creativ. Miscarea, dansul, pictura, desenul, sculptura, modelajul, sunetul, muzica, drama, scrisul liber ( scrierea unui jurnal etc) si improvizatia sunt utilizate ca modalitati terapeutice intr-un cadru terapeutic, care asigura clientului sustinere, empatie, acceptare pozitiva neconditionata, acesta exprimandu-si sentimentele in spatiul sigur creat de psihoterapeut. Toata arta care vine din profunzimea emotionala, asigura un proces de descoperire de sine, intelegere si autoacceptare. Sentimentele noastre, trairile, capata forma, continut, pot fi vazute si simtite ca “fiind”, sunt vizibile. Putem spune “ asta este ceea ce simt”,“ acesta sunt eu “ , “ma reprezinta”, “ face parte din mine” , “ in sfarsit ceea ce simt a capatat o forma” etc.
Tehnicile utilizate variaza de la un client la altul. Folosim imaginile ca un mijloc de expresie pentru a deschide un proces de imaginaţie. Nevoia de tehnica prescrisa vorbeşte mai mult de faptul ca terapeutii se tem uneori de necunoscut si de aspectul incontrolabil al procesului terapeutic. Prin urmare este important ca psihoterapeutul saaiba incredere în proces, in abilitatile sale si in clientul care utilizeaza pensula, creioanele, muzica, ori miscarea sau drama( teatrul).
Repertoriul de tehnici este inutil în mâinile cuiva care nu înţelege misterul de a pune pe hârtie o culoare pentru a crea o imagine cu care privitorul rezoneaza.
Nici o tehnica nu va crea confortul, atunci cand rezonanţa nu este prezenta. O alta problema, care se poate pierde in pledoaria pentru “tehnica” este ceea ce e esential in orice forma de psihoterapie, si pe care psihoterapia centrata pe persoana pune accent: RELAŢIA.
Aceasta relatie este facilitata de rezonanta legata de imaginea construita si de dorinţa terapeutul si a clientului de a fi IMPREUNA in acel spatiu care vibreaza, care “transmite”. Prin terapiile expresive putem descoperi noi inceputuri, putem accepta umbra si imbratisa lumina. Fiecare om speră si se straduieste sa creeze sens in viata sa. Terapeutul este un companion care insoteste clientul in explorarea propriei persoane, este alaturi de acesta in calatoria interioara, calatoria catre Sine, pentru a descoperi in final ceea ce este el cu adevarat, pentru a simti ca traieste cu adevarat viata sa si nu pe a altora. Abordarea umanista a artelor expresive ofera clientului posibilitatea de a –si explora dorintele, speranţele şi viziunea asupra vieţii, asupra felului in care-si doreste sa traiasca.
Metodologia umanista – centrata pe persoana, angajeaza clientul si terapeutul in activităti care faciliteaza deschiderea si onoreaza orice material psihic ce ia nastere in creatia artistica, in orice forma.
In conceptia centrata pe persoana se pune accent, in toate interactiunile umane, pe:
– Creativitate
– Autodirectionare
– Potentialul individului
– Sens
Prin participarea la procesul artistic, persoana se autodezvaluie, este autocreatoare, inainteaza catre implinirea de sine si o viata cu sens.
Persoana care a intrat in terapie “ isi mentine controlul asupra propriului destin “ Moustakas ( 1994)
Terapeutul trateaza clientul cu respect, este atent si se raporteaza la sistemul de referinta al acestuia, este alaturi de el in explorarea propriei persoane, in cautarea si gasirea propriului drum, in valorizarea propriului potential si in cautarea sensului in viata sa. Astfel, indiferent de starea clientului, oricare ar fi tulburarea ce ii afecteaza viata, intotdeauna va exista posibilitatea de rezolvare a situatiei si de gasire a sensului, de implinire a potentialului personal, cu ajutorul proceselor artistice, in contextul relatiilor terapeutice.
Copyright@ Laura – Simona Ciocoiu
( extras din lucrarea ” Calatoria interioara prin arte expresive- o abordare centrata pe persoana „prezentata la Conferinta ” Procesul devenirii – continuitate şi schimbare- 10 ani de Psihoterapie Centrată pe Persoană în România” )
”Iata cealalta persoana, clientul meu. Ma tem putin de el, ma tem de adancurile din el, asa cum ma tem putin de adancurile din mine.
Si totusi, pe masura ce vorbeste, incep sa simt respect fata de el, sa simt ca ma inrudesc cu el. Simt cat de inspaimantatoare e pentru el lumea sa, cat de mult se straduieste s-o tina pe loc. As vrea sa-i simt sentimentele si as vrea ca el sa stie ca ii inteleg sentimentele. As vrea ca el sa stie ca ma aflu alaturi de el in lumea sa mica, stramta, contractata si ca o pot privi relativ fara teama. Poate ca pot face din ea o lume mai sigura pentru el.
As vrea ca sentimentele mele din aceasta relatie cu el sa fie cat mai clare si mai transparente cu putinta, asa incat sa constituie pentru el o realitate perceptibila, la care se poate intoarce iarasi si iarasi.
As vrea sa-l insotesc in calatoria infricosatoare in sine insusi, in frica, ura si iubirea ingropate, pe care n-a putut niciodata sa le lase sa curga in el.
Recunosc ca aceasta este o calatorie foarte omeneasca si imprevizibila pentru mine, la fel ca pentru el, si ca s-ar putea ca, fara a-mi cunoaste frica, sa ma crispez si sa ma ascund in mine insumi de unele dintre sentimentele pe care le descopera. In aceasta privinta, stiu ca putinta mea de a-l ajuta va fi limitata.
Imi dau seama ca uneori propriile lui frici il vor face sa ma perceapa ca nesimtitor, ca pe un intrus, ca pe cineva care nu intelege, ca pe cineva care respinge.
Vreau sa accept pe deplin aceste sentimente ale sale si totodata sper ca propriile mele sentimente reale vor transpare atat de clar, incat sa fie imposibil ca el sa nu le perceapa, in timp. Mai presus de toate, vreau sa gaseasca in mine o persoana reala. Nu trebuie sa ma nelinisteasca intrebarea daca sentimentele mele sunt ”terapeutice”.
Ceea ce sunt si ceea ce simt e suficient de bun ca baza pentru terapie, daca pot sa fiu, transparent, ceea ce sunt si ceea ce simt in relatia cu el. Atunci, poate ca el va putea sa fie ceea ce este, deschis si fara frica.”
Carl Rogers- ” A deveni o persoana: Experienta unui psihoterapeut”
Carl Rogers ( 1902- 1987) psiholog – psihoterapeut, initiatorul Psihoterapiei Centrate pe Persoana, ( diferita de abordarea cognitiva si de cea psihanalitica) este cel care introduce termenul de client, inlocuindu-l pe cel de pacient ( pacientul fiind vazut ca o persoana ” bolnava”)
Psihoterapia Centrata pe Persoana
– face parte din categoria psihoterapiilor umaniste ( psihologia umanista fiind considerata ” a treia forta” in psihologie
– a aparut ca o reactie impotriva directionarii intalnite in psihanaliza ( unde terapeutul stie ce e mai bine, concentrarea fiind mai mult pe problema, decat pe persoana) si ca o reactie la ” modelul medical” ( prin care clientii sunt vazuti ca ” pacienti”)
Oamenii sunt vazuti ca avand un mare potential de a se intelege pe ei insisi si de a- si rezolva problemele, fara interventia directa a psihoterapeutului si sunt capabili sa se autodirectioneze, atunci cand sunt implicati intr-o relatie terapeutica.
Carl Rogers a schimbat modelul traditional de terapie:
– a scos in evidenta faptul ca cel care stie cel mai bine ce are nevoie este clientul- el este ” expertul”
– a schimbat convingerea conform careia clientul nu poate sa inteleaga si sa- si rezolve problemele, decat cu ajutorul psihoterapeutului
– a pus accentul mai mult pe persoana, pe resursele si valorile sale, decat pe problemele sale
– a subliniat ca organismul uman are o ” tendinta la actualizare” prezenta in fundal, care tinde sa dezvolte si sa stimuleze intregul organism si capacitatile sale, in directia obtinerii autonomiei
Psihoterapia centrata pe persoana ofera clientului, prin congruenta, empatie si acceptare pozitiva neconditionata, acea relatie sanatoasa, constructiva, prin care, persoana invata sa renunte la conditiile de valorizare impuse si sa le inlocuiasca cu dorintele sale reale, tinand cont de nevoile sale si nu de satisfacerea nevoilor celorlati.
Principiul de baza al Psihoterapiei Centrate pe Persoana este Principiul Actualizarii.
” Fiecare om are un potential unic de dezvoltare, de crestere si de schimbare in directii sanatoase si pozitive. Asigurarea unui climat liber de constrangeri externe, va face ca acest potential sa ghideze intregul comportament al persoanei” ( Carl Rogers – 1951)
Amazing message, voice, song and video!!! In my opinion, this video is a symbolic one. And this is ART.
1000 Forms of Fear is the name of the album – fear is the biggest enemy of the human being and fear can hide itself beyond the normal behavior, or in an apparently normal behavior.
Of course, nowadays, most people concentrate in seeing things on the surface, and what is obvious.
At the beginning, body is freezing, suspended in the door frame, as it was numbed – not having negative feelings, ugly parts of life. Sia’ s portrait is hanging in one of the rooms… We see the image of an untidy, disordered house. This is an insane image.
Empty rooms – you are alone, just with your feelings, your fears (1000 forms of fear), with everything you feel and can be overwhelming at that moment, so, you ‘push it down’.
Sia is a deep soul and I think the video clip was very well organized… This is ART. And ART is symbolic.
The lyrics seem to say it would be about alcoholism, but in fact, I think, this is a metaphor for addiction, for any kind of addiction.
My perception about all the content (music, lyrics, image, movement etc) is a symbolic, a metaphoric image for our 1000 forms fear and for any addiction (alcoholism, drugs, unhappiness).
Addictions (of any kind) are unconscious attempts to cope with negative feelings, or the painful reality, with too strong emotions (especially the shame feeling).
As feelings are so strong and difficult to be managed, the need to hide them and try to control them is stronger, in order to suppress negative emotions.
Here is so much sadness and loneliness, depression I would say, or manic depression, which is transformed into big anger, because depression is an unvoiced angriness.
‘Party girls don’t get hurt’… This is not true, they should smile all the time and entertain others; they must maintain a good atmosphere. Everyone just wants them „for a good time call.” They don’t have ‘ problems’. They fake smiles and are like puppets being controlled by others.
I read on YouTube a lot of comments about this video and about ‘the naked’ girl who dances – Maddie Ziegler – she is amazing!
She is dressed in a leotard costume (nude color, like skin color ) – could be a representation of being emotionally naked… You see the ‘naked’ body, in fact, she is in her ‘naked soul’. Because body is a container of emotions and feelings, so, you don’t see the body. You ‘see’ / FEEL only emotions (if you can feel it). The child is spinning around dramatically searching for help. It could be the inner child within us, the lost, neglected inner child.
I studied movements, the choreography and the space. It seems to be a chaotic, bizarre dance, which seems to be without direction, in order to express the overwhelming feelings and chaos in the mind. It is such a big space there, empty space outside and inside, too. It seems she wants to fill this space with her amplified movement, and to not live such a loneliness and despair, which will be never ending in an empty space.
To expose your emotions, feelings in fact, means to be vulnerable and to be naked. In fact, the power came from accepting this vulnerability. Only a strong person can say I AM WEAK!
Here is such energy and intense movement. The house is empty, only a few portraits and drawings on the walls… all doors are open: ‘ Come in, if you can!’ Push it down- fears are forced to stay inside, not to be externalized.
I have to run from this, ‘here comes shame’ and the shame feeling is so overwhelming.
Sia’s voice cut the deaf silence of this empty space. I hear the voice as a desperate cry for help: Do you hear me? Are you listening to me? Do you feel me? Her voice breaks the heavy loneliness and inner fears when all this goes out and tries to fill the space around.
A fake smile, a strange, artificial smile a creepy image, isn’t it?
Final movement is robotic, repetitive, ending in a state of stillness. Energy decreased and she is in pending. Would you come into my life to see how it really is? Will you stay here, with me to accept me as I am, with my negative sides?
Why is the song named Chandelier?
The Chandelier is so beautiful, in a room where it is, everyone sees it, there’s not anything hidden. But there’s no chandelier, only an opposite image that highlights and amplify the message. This is about something as fragile as human being having fears, addictions, overwhelming feelings…
Maybe this chandelier is just the fragility of human beings. When it falls, you cannot do anything and I think it’s important to be aware of this.
Sia made the video’s lyrics. Here you do not see the face, the body… you just know she is there, because you recognize her after haircut (and voice). Sia is unique. In fact every person is unique (despite the fact that some people try to copy the others). Actually, what I mean is that Sia is authentic. She does not try to emulate anyone’s style, she has an unique and amazing voice and more than this, she has a very strong message. I don’t think you need to show your tits or ass to be recognized as valuable and authentic artist… you do not need to show, even your face… 🙂
Her Live performances are stunning!
I said at the beginning of my opinion THIS IS ART!
ART has the power of containing paradoxical elements and through ART, people can bring together all elements, in order to integrate experiences and inner conflicts.
Music is LIFE.
Fears, bad or negative feelings are part of life. And for ‘ DEAR LIFE’ we need holding on…
De multe ori, adultul care se simte singur, înghite medicamente, se droghează, dezvoltă comportamente adictive, consumă alcool, mâncare în exces, merge la cinema, merge în vizită la prieteni şi cunoştinţe şi face orice pentru a astupa „ groapa”, acel vid interior. De multe ori, aceste persoane nu ştiu ce să facă cu ele, cu corpul lor, cu spaţiul care le aparţine, cu sufletul lor, nu ştiu ce să facă cu timpul lor…
A fi psihoterapeut presupune o extraordinara deschidere spre cunoastere, activitate sustinuta, iubire fata de semeni, empatie si acceptare pozitiva neconditionata, dedicare si mai mult decat atat, creativitate. Multi terapeuti au tendinta sa faca psihoterapie in conditii de siguranta, sa fie fixati in protocol si sa-si mentina granitele foarte bine sigilate. (mai mult…)
Roses in a dream
