In urma unui eveniment traumatic, e nevoie de timp si spatiu pentru continerea suferintei si a tuturor emotiilor ce o insotesc.
Socul emotional care apare la inceput este urmat de furie, de neputinta, depresie si trairi puternice care au nevoie sa fie continute si exprimate intr-un cadru psihoterapeutic, adecvat.
Arsurile cauzeaza cicatrici fizice si emotionale, care vor aminti victimei si familiei acesteia, evenimentul traumatic. Practic, toata viata vor exista evidente fizice ale evenimentului traumatic.
O problema majora a pacientilor care au experimentat trauma prin arsura, este aceea ca persoana se lupta cu o schimbare a imaginii corporale, pe care are nevoie sa o accepte.
Pacientii cu arsuri la nivelul fetei si mainilor, deci la nivelul partilor expuse ale corpului, sunt afectati psihic mai mult decat pacientii care sufera arsuri pe parti ale corpului neexpuse vizual.
Vizibilitatea crescuta a arsurilor face ca trauma si efectele psihologice ale acesteia sa fie mai accentuate.
Multe dintre aceste persoane sufera de depresie.
Psihoterapia imediata in aceste sitiuatii de criza are ca obiective evaluarea agentilor stresori, a situatiilor de risc, a mecanismelor de coping ( de a face fata situatiei) a rezilientei etc.
Familia si suportul oferit de aceasta are un rol esential in recuperarea pacientului cu arsuri.
Evaluarea acestor factori trebuie inceputa cat mai curand posibil. Deasemenea se evalueaza si familia, pentru a se stabili factorii de risc si punctele forte pe care aceasta le are in sustinerea si recuperarea pacientului cu arsuri. Prin urmare, se lucreaza si cu familia in acelasi mod in care se lucreaza si cu pacientul.
Persoanele cu arsuri, in afara problemelor fizice, au simptome psihologice de dezorientare, confuzie, tulburari tranzitorii de somn si delir, probleme de concentrare, de alimentatie etc.
E important, ca acestea si famila, sa stie ca problemele vor continua o perioada.
In urma unui asememea eveniment traumatic, pacientii cu arsuri, au o perceptie distorsionata a realitatii, o sensibilitate crescuta, o stare de anxietate amplificata.
Tratamentul medicamentos si chirurgical trebuie instituit in acelasi timp cu cel psihoterapeutic pentru rezolvarea crizelor fiziologice. Aceasta perioada este si o perioada critica din punct de vedere psihologic.
Pacientul cu arsuri are o stare de anxietate crescuta, frica de moarte, frica de durere si frica de interventiile chirigicale in acelasi timp. Toate acestea pot imprima o directie diferita si influenteaza evolutia pacientului in procesul de recuperare.
Factorii psihologici au o influenta majora in gestionarea durerii si anxietatii.
Chiar daca persoanele sunt in stare critica sau grava , e foarte important sa li se vorbeasca. Chiar daca nu raspund, nu inseamna ca nu aud.
Familia reprezinta suportul esential in recuperarea pacientilor cu arsuri, deoarece ea poate oferi un punct de sprijin pentru directie si control.
Pentru pacientul care a experimentat o situatie traumatica, situatie in care nu a avut niciun control, e important sa existe continere intr-un timp si spatiu, in care el sa poata recastiga controlul.
Prin urmare, in procesul psihoterapeutic, persoana este ajutata sa faca asta.
Persoana este ajutata sa se concentreze in prezent.
copyright@ Laura Ciocoiu
Ulterior interventiei in criza, sunt utilizate tehnicile creative- expresive, deoarece trauma este incapsulata la nivel corporal, mai mult sub forma imaginilor si a trairilor, decat sub forma cuvintelor.
Appleton ( 2001) a studiat efectele tehnicilor expresiv- creative asupra pacientilor cu arsuri, care au necesitat spitalizarea. In astfel de traume, rolul psihoterapeutului in interventia traumatica este de a oferi posibilitatea exprimarii terapeutice si mobilizarea resurselor atat de profunde ale persoanei, pe drumul catre de recuperare.
“ Eu sunt mama ta si acesta este corpul meu si prima ta casa. Aceste momente sunt unice si as vrea sa pastrez trairile acestea toata viata. Uneori ne dorim ca trairile pe care le avem in cele mai frumoase momente din viata noastra, sa tina o vesnicie. Ma simt onorata ca m-ai ales sa fiu mama ta si ca ai ales corpul meu pentru a-ti fi casa.
Corpul meu te-a primit pentru ca tu sa cresti aici si pentru a te proteja, incepand cu primele tale secunde de viata… In corpul meu creste si se dezvolta o fiinta care este minunea mea, sufletelul meu iubit! Vreau sa pastrez aceste momente pentru totdeauna…”
Mamicile insarcinate, au ocazia sa pastreze amintirea acestor momente unice, intr-o frumoasa opera de arta, care este un elogiu adus corpului, mamei si copilului…
Primul contact cu lumea exterioara este realizat prin corp si acesta ne ofera toate informatiile esentiale despre viata. Vom sarbatori in acest fel minunea de a crea prin corpul nostru si de a da viata unui sufletel.
Acesta este un moment deosebit din viata ta, pentru ca devii mamica si poti avea ocazia sa rememorezi amintiri placute legate de aceasta perioada.
Impreuna vom recrea spatiul in care cel mic s-a asezat pentru prima data- burtica ta.
Vom realiza un mulaj, apoi, acesta va fi ornat, pictat si va deveni o frumoasa opera de arta.
Astfel, in casa ta vei putea pastra pentru totdeauna amintirea acestor momente unice.
Corpul tau este prima casa a copilului tau si primul sau leagan.
Aceste sedinte se desfasoara individual, numai pe baza de programari!
Mamicile care isi doresc realizarea unei astfel de opere de arta, pot afla mai multe detalii si informatii suplimentare:
Dati-i omului o masca si va va spune cine este ! Oscar Wilde
Dramaterapia reprezintă utilizarea teatrului, a improvizaţiei, a jocului de rol, a muziciişimişcării, a poveştilor,măştilorşi ritualurilor, a marionetelor şi jocurilor inspirate din teatru(jocuri dramatice), ca factor terapeutic, în ajutorul persoanelor care au o stare de discomfort fizic şi/ sau psihic ( emoţional.)
Dramaterapia are la bază concepţii şi teorii din sfera antropologică, psihologică, sociologică, psihodramă şi psihoterapie. Reprezintă uniunea dintre dramă şi terapie, dar nu este o simplă alăturare a celor două discipline. Combinarea celor două produce o a treia modalitate, distincta, de intervenţie- ajutorare a persoanelor, utilizând cele mai potrivite tehnici/ elemente din fiecare arie, pentru a încuraja maturizarea şi dezvoltarea .
Dramaterapia reprezintă utilizarea teatrului in situaţii speciale. Este o modalitate adecvata lucrului cu copiii, cu adolescentii, cu adultii si persoanele varstnice, atat individual, cat si in grup. Deasemenea, este utilizata cu succes in cadrul organizatiilor, pentru consolidarea echipei, imbunatatirea comunicarii intre membrii echipei, pentru gasirea unor modalitati creative de rezolvare unor situatii nou aparute, de gestionare a situatiilor conflictuale etc.
Pele- Copilul Focului copyright@ Laura Ciocoiu
Tehnicile utilizate în dramaterapie sunt numeroase si utilizarea lor difera de la un client la altul . Pot fi utilizarea vocii, a corpului, sau ambelor, improvizaţia sau jocul de rol, realizarea poveştilor, sau povestirea sau altetehnici specializate cum ar fi sculptura, oglindirea sau inversarea de rol.
Pot implica utilizarea lutului, plastelinei, a acuarelelor, maştilor, marionetelor, a materialelor de orice natura, costumelor, sau pur si simplu se pot baza pe utilizarea dramatica a relatiei terapeutice dintre terapeut şi client ( individual sau in grup).
Rainbow Monster copyright@ Laura Ciocoiu
Dramaterapia este utilizată de cele mai multe ori în a ajuta clienţii:
– să- şi rezolve problemele
– să obţină catharsisul, să- şi exteriorizeze gandurile, trăirile şi emoţiile
– să devină conştienţi de valoarea lor şi de Sinele lor ( să descopere adevăruri despre sine, sa scoata la suprafata aspecte ascunse ale Sinelui )
– să înţeleagă sensul, semnificaţia şi rezonanţa unor simboluri personale
– să exploreze şi să depăşească unele pattern-uri de relaţionare şi comunicare nesănătoase
– sa acceseze si sa valorifice resursele interioare
– sa comunice eficient, clar, fara ambiguitati etc
Mai mult decât să se centreze pe aspectele negative, dramaterapia se centrează pe resursele persoanei, într-un cadru adecvat, care oferă siguranţă şi încredere în terapeut.
Inca de la inceputul vietii noastre, suntem capabili sa imitam expresiile faciale ale oricarei persoane aflate in proximitatea noastra si acest lucru poate fi observat la copii la cateva ore de la nastere. Aceasta scoate in evident faptul ca “nucleul fiintei umane” este mai degraba drama decat limbajul. De-a lungul vietii, dramatizam si jucam diferite roluri, visam intr-o forma dramatica, intram in contact cu conceptul de “ca si cum” in toate starile noastre de veghe si de somn.
Dramaterapia si teatrul nu inseamna doar “ a juca”, ci reprezinta un proces profund prin care persoana trece din” realitatea de zi cu zi” in “ realitatea dramatica”.
Cutia Pandorei- copyright@ Laura Ciocoiu
Terapia prin joc si dramaterapia ajuta persoanele sa se miste de la o realitate la alta, in moduri adecvate.
Pe masura ce copiii se maturizeaza, ei pot sa separe rolurile care apartin “dramei de zi cu zi” ( realitatea zilnica), de rolurile care apartin “dramei imaginate” ( realitatea dramatica). Teatrul este multidimensional si implica biologicul, latura spirituala, artistica, estetica, sociala, aspectele ce tin de ritualuri. Teatrul poate fi considerat ca un agent terapeutic, al schimbarii, transformarii si poate aduce schimbari majore in viata, ne poate imbogati experientele.
In Grecia Antica, teatrul reprezenta centrul modului de viata al comunitatii si era chiar o modalitate de gestionare a emotiilor si comportamentelor antisociale si in acea vreme, acesta era utilizat cu scopul de a vindeca, de a educa, de a ajuta la evolutia spirituala, asa cum ritualurile au fost utilizate de-a lungul secolelor in diferite culturi ( in Grecia antica, in Asia si Africa etc) .
Teatrul, utilizarea artei dramatice in psihoterapie, in dezvoltarea personala si educatie ajuta la explorarea povestilor personale, la autocunoastere si constientizarea propriei persoane, la stabilirea unei relatii sanatoase cu sine si cu ceilalti.
Paradigma dramatica de dezvoltare are la baza 3 componente: Corporalitate – Proiectie – Rol ( dr. Sue Jennings) si corespunde stadiilor de dezvoltare pe are un copil le parcurge.
Persoana se dezvolta urmand aceasta directie, ajungand sa intre in rol si sa-l “traiasca” , lucrand in primul rand pe corporalitate, esentiala in dezvoltarea psihica si apoi proiectand in afara sa, ceea ce se afla in interior.
Un alt model de lucru in dramaterapie este cel expresiv- creativ, care are la baza modelul Jungian de lucru. Proiectia foloseste lucrul cu nisipul ( sand play), modelarea lutului sau miscarea corpului, pentru exprimarea trairilor, fantasmelor si scoaterea la suprafata, prin imagini, simboluri, metafore a ceea ce se afla in inconstient. Prin intermediul metaforei, terapeutul obtine informatii necenzurate, in mod indirect. In felul acesta sentimentele, trairile neconstientizate, generatoare de stari confuze, sunt imbracate in metafore si simboluri si pot fi folosite in crearea de povesti prin care persoana intra in contact cu parti ascunse ale Sinelui, devenind mai constienta de potentialul pe care-l detine si de resursele interioare de vindecare.
Modelarea lutului favorizeaza accesarea emotiilor
Copyright@ Laura Ciocoiu
Deasemenea, dramaterapia este o modalitate prin care emotionala poate fi continuta si poate sa furnizeze un mecanism de siguranta in care persoana sa se simta continuta si acceptata cu toate trairile ei si sa creeze un spatiu in care persoana sa le exploreze, in ritmul propriu, alaturi de dramaterapeut.
Consider ca este foarte important lucrul cu ceea ce se afla in interior, si ca autocunoasterea este esentiala pentru evolutia personala si functionarea sanatoasa si adecvata in toate ariile vietii, iar dramaterapia, teatrul ( pregatirea pentru rol), pot facilita aceasta dezvoltare. Teatrul ( a intra in rol si a te distanta) in mod paradoxal, te aduce mai aproape de tine, te ajuta sa intri in contact cu esenta fiintei tale. Teatrul favorizeaza relevarea Sinelui si dezvoltarea armonioasa a acestuia.
Experienta emotionala personala are o mare importanta in pregatirea rolului si in punerea acestuia in forma fizica.
Iar asa cum spunea Stanislavski, pregatirea pentru un rol, antreneaza acea stare interioara creativa care te duce in zona subconstientului si o activeaza. In acest fel, creativitatea este stimulata si valorizata, iar toate resursele nebanuite pe care persoana le detine, sunt activate.
Dualitatea traita de Hamlet si de Ofelia Copyright@ Laura Ciocoiu
Mi-am pierdut copilul astazi
Oamenii au venit sa lacrimeze si sa planga
Cand eu tocmai ma asezasem
si ma uitam cu ochii in gol si ochi uscati.
S-au straduit sa gaseasca cuvintele potrivite,
Incercand sa faca durerea sa dispara.
Am plecat fara sa-i cred.
Mi-am pierdut copilul astazi.
Mi-am pierdut copilul luna trecuta.
Majoritatea oamenilor au plecat
Unii inca ma mai suna si cativa sunt langa mine.
Astept sa ma trezesc din acest vis
Nu poate fi adevarat, vreau sa tip.
Cu toate astea, totul este
blocat in interiorul meu.
Doamne, ajuta-ma, vreau sa mor.
Mi-am pierdut copilul luna trecuta.
Mi-am pierdut copilul anul trecut.
Acum, oamenii care au venit, au plecat
Eu stau si ma lupt pe tot parcursul zilei
Sa suport durerea prezenta atat de adanc in mine.
Si acum prietenii mei intreaba doar : “ De ce ? “
De ce nu merge mai departe aceasta mama?
Doar sta si canta acelasi cantec vechi
Dumnezeule, a trecut atat de mult timp…
Mi-am pierdut copilul anul trecut.
Timpul nu a trecut pentru mine
Amorteala a disparut
Ochii mei au plans pana acum, multe lacrimi
Vad privirea pe fata ta, care spune :
“ Ea trebuie sa depaseasca momentul
si sa mearga mai departe”
Cu toate acestea, am ramas blocata in timp
Melodia este aceeasi, asa cum este rima.
Mi-am pierdut copilul … astazi
Experienta mortii si a pierderii sunt experiente umane fundamentale. Felul in care facem fata acestora ne arata aspecte personale despre noi.
Toata lumea ne invata cum sa castigam, cum sa avem success, cum sa fim cei mai buni. Nimeni nu ne invata, insa, cum sa pierdem.
“ Atunci cand a murit copilul meu, multa lume gandea ca nu trebuia sa fiu in doliu asa cum am facut-o… “ .
Experienta mortii unui copil este total diferita de cea a pierderii unui adult. Felul in care o mama isi traieste doliul si isi plange copilul este foarte personal si atat de intim, incat nimeni nu are dreptul sa ii spuna acesteia cum este mai bine.
Indiferent ca e vorba de experienta traita personal sau de experienta psihoterapeutului care lucreaza cu trauma, pierderea unui copil este considerata, cea mai dureroasa pierdere si nimeni n-ar trebui sa treaca prin asta.
Din pacate, multi parinti au trecut prin aceasta experienta si nu au beneficiat de suport psihologic, iar in unele cazuri, nici macar cei apropiati nu i-au inteles si nu au stiut cum sa le ofere sprijinul de care aveau nevoie.
De cele mai multe ori, aceasta pierdere nu este integrata. Modul in care aceasta trauma este stocata difera de modalitatea in care sunt intiparite experientele normale. Mintea si corpul nostru au nevoie de ajutor pentru a procesa aceste experiente traumatice, astfel incat procesul de vindecare sa poata incepe.
Aceasta experienta traumatica- pierederea unui copil- are nevoie de plangere si vindecare.
Cercetări recente în sfera traumei scot în evidenţă faptul că trauma, amintirile traumatice sunt encodate la nivelul creierului sub formă de imagini, în emisfera dreaptă ( ED ) dar mai ales la nivel corporal, senzorial.Corpul preia amintirile traumatice sub forma de imagini, mai mult decat sub forma cuvintelor, ceea ce susţine ideea ca abordarea terapeutica în cazul traumei să fie una fundamentată senzorial.
Atunci când sentimentelor li se oferă o voce, o imagine, sunet, dans, sau rol ele devin forţe pentru schimbare. Atunci când ele sunt acceptate in forma in care exista, faciliteaza drumul către acceptare si integrare.
Terapia prin artă, dramaterapia, terapia prin joc, terapia prin jocul cu nisip oferă această posibilitate şi facilitează vindecarea rănilor.
Toate metodele creative pun accentul pe resursele clientului şi încurajează persoana pentru a se implica în propriul proces de dezvoltare şi vindecare. Intervenţiile creative – desenul, pictura, colajul, modelajul, terapia prin muzică, prin dans, mişcare si teatru (dramaterapia), terapia prin joc ( incluzând şi terapia prin jocul cu nisip –“ sandplay therapy” ) sunt utilizate in terapia perderii si doliului, ca vehicule pentru transformarea prin intermediul expresiei artistice, a celor mai profunde mistere ale vietii si ale mortii.
Moartea face parte din viata si pentru a ne trai viata e important sa putem accepta asta.
Prin urmare, modalitatea noastra de lucru, este una creativa, pentru transformarea traumei, pentru intelegerea si integrarea ei in viata si devenirea noastra.
