de Laura Ciocoiu | iul. 21, 2016 | Articole
Crearea acestui tip de relaţie, necesită mult timp înainte de a începe actvitatea terapeutică propriu zisă.
Conform cu Axline ( 1989), elementul cel mai important în terapie
este relaţia terapeutică ( relatia care se creaza intre client şi terapeut).
Este necesară acceptarea clientului ( copil/ adult) asa cum este el, o dovadă a ceea ce persoana poate să ofere şi o reflectare/ feedback înspre client – al sentimentelor acestuia, al emoţiilor sale si a situaţiilor pe care acesta le aduce in terapie.
În această manieră, terapeutul este prezent emoţional în viaţa copilului.
Winnicot ( 1965) afirmă că relaţia terapeutică are multe în comun cu procesul natural al relaţionării dintre mamă şi copil- relaţia care se stabileşte între cei doi. În cadrul acestei relaţii, sunt împărtăşite principiile care stau la baza toleranţei, acceptării şi respectului, acestea fiind atributele unei „ mame suficient de bune „.
Copilul ( adultul care, acum, vine la terapie) nu a fost continut, inteles empatic si acceptat asa cum a fost el, cu toate emotiile si comportamentele sale, in copilarie...
Aceasta continere o face, de cele mai multe ori mama, care este figura primara de atasament.
De cele mai multe ori, ca terapeuti, lucram pe restabilirea unei relatii pierdute cu mama ( o relatie deficitara). Poate ca, fiind copii, nevoile noastre nu au fost intampinate, intelese si implinite de catre parinti. E posibil sa ne simtim deconectati de la proprii parinti, si atunci, cum sa fim conectati la noi? Unele parti din noi pot fi atat de straine si de necunoscute…
Conexiunea rupta in copilarie are nevoie sa fie restabilita,
inteleasa, acceptata, integrata, ca facand parte din sine.
Clientul/ pacientul are nevoie să înveţe să aibă încredere în terapeut, ca în cel care il ajută să intre în contact cu oportunităţile de vindecare şi schimbare, în aceeaşi măsură în care este important ca terapeutul să aibă încredere în abilitatea clientului de a realiza schimbările necesare în viaţa sa, dacă i s-ar oferi aceste oportunităţi.
Copyright © Laura- Simona Ciocoiu
#lauraciocoiu #psihoterapie #consiliere #dezvoltarepersonala #artterapie #arttherapy #dramatherapy #playtherapy #parenting #educatiaparintilor #relatieterapeutica #Winnicot #mama #client #pacient #incredere #terapie#schimbare #abilitati #emotii #feedback #copil #acceptare #empatie
de Laura Ciocoiu | aug. 13, 2015 | Articole
Gasesc clipul foarte sugestiv pentru ceea ce poate fi o relatie hranita de un anumit tip de pasiune si de tensiune generatoare de interactiune.
E interesant ca cei doi, mentin aproape permanent un contact fizic,
in ciuda a ceea ce vor sa transmita- o incompatibilitate la nivelul personalitatii…
(mai mult…)
de Laura Ciocoiu | feb. 5, 2014 | Articole
A fi psihoterapeut presupune o extraordinara deschidere spre cunoastere, activitate sustinuta, iubire fata de semeni, empatie si acceptare pozitiva neconditionata, dedicare si mai mult decat atat, creativitate. Multi terapeuti au tendinta sa faca psihoterapie in conditii de siguranta, sa fie fixati in protocol si sa-si mentina granitele foarte bine sigilate. (mai mult…)
de Laura Ciocoiu | ian. 21, 2014 | Articole
” Cine priveşte în afară, visează. Cine priveşte înăuntru, se trezeşte.”
Carl Gustav Jung
” A intreprinde o psihoterapie presupune un mare curaj… Iata de ce, in ciuda imaginii stereotipe, pacientii psihoterapiei sunt oameni mai tari si mai sanatosi decat media“. (Scott Peck)
Daca n-ai mai fost la psihoterapie si nu stii ce inseamna asta, daca ai avut mereu impresia ca a discuta cu un psihoterapeut inseamna ca ” nu esti in toate mintile”, daca prietenii, sau chiar rudele ti-au spus sa nu mergi la psiholog/ psihoterapeut pentru ca ” nu esti nebun”, daca ai o retinere in a vorbi cu prietenii tai despre problemele prin care treci, fiindca nu stii cum vor reactiona si te-ar putea judeca, aici vei gasi cateva informatii care te vor ajuta sa-ti clarifici nelamuririle, reticentele si sa cunosti cateva aspecte esentiale.
(mai mult…)