Ce facem cu tristetile noastre?

Ce facem cu tristetile noastre?

Ni le trăim.

Ceea ce simţi, vine din tine, nu din afara ta. Cu cât respingi mai mult aceste sentimente, trăiri, cu atât ele se vor întoarce şi mai mult la tine.

Pentru că ele nu au unde să se duca în altă parte, atâta timp cât îţi aparţin…
Sunt ale tale şi e important să ai grijă de ele.

Poate sună paradoxal, dar ele chiar au nevoie de iubirea ta.

Important este să le dai voie să fie, să le exprimi, să le exteriorizezi, să le accepţi, să le conţii.

Poate te sperie asta, poate sună imposibil de realizat.

Ca să faci singur asta, poate să pară chiar înfricoşător… Dar nu eşti singur!

Dă-ţi voie să-ţi trăieşti tristeţile şi alte sentimente care-ţi aparţin,
într-un spaţiu sigur, fiind însoţit în explorarea trăirilor tale,
de un psihoterapeut.

Întotdeauna există un început! 

Recomandare film: BABEL.
Copyright@ Laura Ciocoiu

Ce mai face sufletul tau?

Ce mai face sufletul tau?

Un Ravel de o frumusete siderala si de o sensibilitate emotionanta, intr-o armonie disonanta, ca tristetile noastre…
Un Ravel, asa cum putini il cunosc.  Acesta este un Ravel care imi aduce lacrimile la locul lor.

A Ravel of sidereal beauty and touching sensitivity, into a dissonant harmony, like sorrows within us…
A Ravel as few knows him. This is a Ravel who brings my tears at their place.

Compozitor / Composer: Maurice Ravel (  7 martie 1875- 28 dec. 1937)
Dirijor/ Conductor: Sergiu Celibidache ( 28 June 1912 – 14 August 1996)
Solist/ Soloist:  Arturo Benedetti Michelangeli (5 ianuarie 1920- 12 iunie 1995)

Copyright © Laura – Simona Ciocoiu