de Laura Ciocoiu | ian. 21, 2014 | Articole
” Cine priveşte în afară, visează. Cine priveşte înăuntru, se trezeşte.”
Carl Gustav Jung
” A intreprinde o psihoterapie presupune un mare curaj… Iata de ce, in ciuda imaginii stereotipe, pacientii psihoterapiei sunt oameni mai tari si mai sanatosi decat media“. (Scott Peck)
Daca n-ai mai fost la psihoterapie si nu stii ce inseamna asta, daca ai avut mereu impresia ca a discuta cu un psihoterapeut inseamna ca ” nu esti in toate mintile”, daca prietenii, sau chiar rudele ti-au spus sa nu mergi la psiholog/ psihoterapeut pentru ca ” nu esti nebun”, daca ai o retinere in a vorbi cu prietenii tai despre problemele prin care treci, fiindca nu stii cum vor reactiona si te-ar putea judeca, aici vei gasi cateva informatii care te vor ajuta sa-ti clarifici nelamuririle, reticentele si sa cunosti cateva aspecte esentiale.
(mai mult…)
de Laura Ciocoiu | ian. 16, 2014 | Articole, pagina principala stanga
„Copilul râde: – Întelepciunea si iubirea mea e jocul!”- Lucian Blaga
“ Este paradoxal ca cei mai multi dintre educatori si parinti inca fac diferenta intre timpul pentru invatare si timpul pentru joaca, fara sa vada conexiunea vitala dintre cele doua. “ Leo Buscaglia
Natura terapeutica a jocului
Jocul reprezinta activitatea principala a copilului si este esential pentru o dezvoltare sanatoasa si armonioasa a acestuia. Importanta jocului in dezvoltarea copilului nu este data doar de rolul acestuia in invatare, ci si de procesul prin care copiii pot utiliza jocul pentru a-si exprima sentimentele, pentru a crea noi relatii sau a le imbunatati.
Dezvoltarea emotionala sanatoasa a copilului este legata de evolutia relatiilor care apar in procesul jocului, in toata evolutia sa, de stabilirea relatiilor cu ceilalti si de apartenenta la grup.
Pentru terapia prin joc este obligatoriu ca psihoterapeutul sa fie specializat in terapie prin joc, deoarece jocul, ca instrument terapeutic presupune anumite principii terapeutice si este un proces.
Beneficiile Terapiei prin Joc
Cercetarile arata ca Terapia prin joc are numeroase beneficii si marcheaza imbunatatirea comportamentului si a sferei emotionale in special in randul copiilor cu tulburari din sfera emotionala si comportamentala. Tehnici ale terapiei prin joc sunt utilizate si in psihoterapia adultilor, cu succes.
Ajungand dincolo de nivelul constient si utilizand bagajul imaginativ si creativ de care persoana, jocul poate reda abilitatile pierdute, blocate si poate, experienta emotionala si imbunatateste rezilienta, capacitatea de a face fata si de a se adapta la schimbarile ce apar in diferite moment ale vietii. Copiii isi pot exprima sentimentele fara a folosi cuvintele. Deasemnea, jocul ajuta la dezvoltarea comunicarii si limbajului, rezolvarea de probleme, asimilarea cunostintelor, dezvoltarea imaginatiei, a creativitatii, integrarea in grup, sentimentul de apartenenta la acesta etc
Sunt situaltii in care, copilul a pierdut etape de dezvoltare, prin boală, sau prezinta dificultati de învățare, ori a experimentat trauma, iar terapia prin joc poate completa si reconstrui aceste “ goluri” prin joc.
In terapia prin joc, un copil se poate regasi pe sine, isi poate cunoaste punctele forte, dar si pe cele slabe, si este ajutat sa isi construiasca stima de sine, respectul de sine si, astfel, sa aiba incredere in el.
Intr-un spatiu sigur si intr-un timp care-i apartine, in prezenta terapeutului, el poate sa preia controlul si sa ia decizii intr-un timp al lui, sa dezvolte strategii pentru a face fata dificultatilor cu care se confrunta in viata si sa aiba o perspectiva pozitiva asupra viitorului.
Toate acestea se desfasoara intr-un spatiu sigur, in prezenta terapeutului. Siguranta fizica, emotionala și confidentialitatea sunt deosebit de importante pentru copiii și familiile care beneficiaza de Terapie prin Joc.
Tipuri de probleme abordate in Terapia prin Joc
Copiii care au trecut prin urmatoarele probleme sau situatii, isi amelioreaza starea si progreseaza, raspund foarte bine la terapia prin joc.
Aceasta forma de psihoterapie este recomandata atunci cand copilul:
– Nu-si atinge potentialul maxim din punct de vedere academic ( scolar) sau social
– Are dificultati de invatare
– Se afla in situatia de a fi exmatriculat/ exclus din scoala
– Este hiperactiv, instabil, se concentreaza greu in activitati
– A trecut printr-o trauma ( abuz, fizic, emotional, sexual, separarea sau divortul parintilor, accident etc)
– Este diagnosticat cu ADHD, tulburare din spectrul autist, sindrom Asperger etc
– Se afla in proces de adoptie, sau de ingrijire in cadru institutionalizat
– Sufera de anxietate, stres, fobii, ticuri nervoase
– A suferit o pierdere majora sau se afla in doliu
– Este retras, sau de multe ori nefericit, trist, apatic
– Are anumite disfunctionalitati, deficiente sau sufera de o boala cronica
– Are dificultati in a-si face prieteni
– Are izbucniri frecvente de furie violenta pe care nu o poate controla
– Nu isi asculta parintii, este negativist, raspunde obraznic
– Nu are incredere in sine, nu are initiativa, este timid
– Are certuri frecvente cu parintii, colegii, fratii sau surorile
– Este bataus cu altii sau este agresat ( intimidare – fenomenul “ bullying” )
– Adopta un comportament nepotrivit
– Are cosmaruri si tulburari de somn
– Nu se joaca etc
Gravitatea problemei
In functie de gravitatea problemei, de vechimea ei, se determina in ce masura terapia prin joc este suficienta, si in ce masura acesteia i se asociaza o serie de alte tehnici a manifestarilor si pentru e evolutie pozitiva din punct de vedere emotional si comportamental. Deasemenea, in functie de gravitatea manifestarilor observate de catre psihoterapeut, va fi stablita si durata aproximativa a demersului terapeutic.
Este foarte important ca parintii sa actioneze la primele manifestari problematice, si cel mai bine este ca acestia sa solicite ajutorul unui specialist in terapie prin joc, pentru a preveni aparitia acestora, deoarece, interventiile intr-un stadiu timpuriu vor necesita un numar mai redus de sedinte de terapie prin joc si vor preintampina agravarea situatiei si aparitia unor simptome dificil de gestionat.
Consultatia initiala, discutia cu parintii, are loc in absenta copilului, ulterior acesteia, copilul fiind observat si evaluat, pentru stabilirea tehnicilor utilizate in demersul terapeutic.
Un copil ale carui probleme emotionale si comportamentale au radacini adanci, si prezinta un grad ridicat de severitate si complexitate, poate necesita un proces terapeutic de durata.
In tabelul alaturat sunt prezentate, orientativ, aspecte ce ajuta parintii sa aprecieze gradul de severitate al problemei, dar este esentiala consultatia realizata de terapeutul prin joc, in cadrul careia, aspectele emotionale si comportamentale sa fie discutate pe larg, impreuna cu parintii.
| Grad |
Impact |
Exemple |
| Usor |
Disfunctionalitati usoare/ temporare in mentinerea starii de bine.Pierderi minore legate de functionalitate. |
Spitalizare pentru operatii minore. |
| Slaba |
Pierderi ale starii de bine, in curs de depreciere, in ceea ce priveste functionalitatea si care impiedica atingerea potentialului sau maxim. |
Aspecte care tin de probleme relationale nerezolvate: prietenii, rivalitati intre frati, relationare cu parintii etc |
| Moderata |
Copilul nu se simte bine emotional. Afectare considerabilă la nivel functional. Problemele trebuie să fie tratate cu promptitudine, pentru a preveni deteriorea in continuare si agravarea situatiei.
|
Stres si trauma. Separare, divort, accidente, agresiuni etc. |
| Severa |
Boli grave si tulburari psihice la copilul cu risc, la copiii care nu pot functiona ca o persoana normala. |
Abuz fizic sau sexual repetat, abuzuri din mai multe surse, diferite etc |
Tehnicile Terapiei prin Joc , pot fi utilizate cu success si in interventiile cu adultii. Ca si adulti, cei mai multi dintre noi, nu mai suntem conectati cu copilul interior, si a avea grija de acesta este o conditie esentiala pentru regasirea de Sine, respectul de sine si o imagine de sine pozitiva si sanatoasa.
Copyright © Laura- Simona Ciocoiu
de Laura Ciocoiu | iul. 15, 2013 | Evenimente
In spatele tulburarilor de alimentatie, se afla probleme emotionale, tulburari ale imaginii de sine, stima de sine scazuta, teama de esec, nevoia de control, dorinta de a fi perfecta/ perfect ( tulburarile de alimentatie apar si in randul barbatilor ! ). Starile depresive sunt frecvente.
In literatura de specialitate se considera ca tulburarile de alimentatie pot avea la baza trauma ( in unele cazuri abuz sexual), rusinea, stigmatizarea sociala si imaginea corporala promovata de media ( femeile foarte slabe), dietele repetate si fenomenul yo-yo, starile de tensiune si conflictele din cadrul familiei ( dinamica familiei). Tocmai de aceea este importanta identificarea acestor disfunctionalitati din cadrul mediului familial, iar suportul afectiv oferit de membrii familiei, de-a lungul terapiei, este esential.
Foto Copyright@ Rachel Lewis
Multe dintre persoanele cu tulburari de alimentatie nu constientizeaza asta ca fiind o problema si uneori, aceasta este dificil de diagnosticat, mai ales in cazul persoanelor cu bulimie, care tin totul ascuns.
Tulburarea de alimentatie este o incercare inconstienta de a face fata unor trairi, sentimente mult prea puternice ( in mod special sentimentul de rusine).
Principala problemă a persoanelor cu tulburari de alimentatie este cauza pentru care ele îşi refuză viaţa, cauza pentru care nu mai au încredere în propria familie şi se simt constrânse să-şi controleze alimentaţia. Foarte rar persoana anorexică/ bulimica/ obeza e întrebata: cum de s-a ajuns aici? Ce cauză a stat la baza îmbolnăvirii sale? Ce simte? Ce doreste să evite? Aceste întrebări nu i se pun aproape deloc. In majoritatea cazurilor se poate constata o deficienta de comunicare, o dramă profundă care adeseori îşi are originile în frageda copilărie.
Exista o serie de roluri si arhetipuri care pot favoriza intelegerea procesului real al adictiei si in mod special legatura cu corpul si cu tulburarile de alimentatie.
Scopul psihoterapiei este acela de reglare emotionala si eficienta interpersonala, in acest fel persoana fiind ajutata sa faca fata sentimentelor care se afla in spatele tulburarii de alimentatie sau adictiei sa isi gestioneze sentimentele coplesitoare prin tehnici imaginative, active, expresive – art terapie, dramaterapie, joc de rol etc.
O tulburare de alimentatie este o abilitate de adaptare, o incercare disperata de a rezolva o situatie interna sau externa care este greu de suportat.
In cadrul psihoterapiei se lucreaza pe dezvoltarea unei constientizari a senzatiilor corporale, sentimentelor si intuitiei. Persoanele cu tulburari de alimentatie sunt prinse intre frica lor de a fi si dorinta lor de a deveni. In cazul anorexiei, acest lucru este concretizat corporal prin obsesia de a cantari ceea ce manca si de obsesia coexistenta de a isi simti oasele.
Vreau sa fiu perfecta! ( colaj)
Copyright@ Laura- Simona Ciocoiu
Prin arta, dramaterapie si joc , li se permite persoanelor cu tulburari de alimentatie sa isi redescopere amintirile pierdute, ascunse corporal si simbolic in mintile lor, si sa dea nastere proriului Sine.
A lucra cu arta poate fi un proces eliberator care ne ajuta sa intram in contact cu valorile reale din viata noastra si cu bogatia galeriei de picturi din propriul nostru suflet.
Detalii organizatorice:
Sedintele se desfasoara cu frecventa saptamanala, individual sau in grup.
Materialele pentru art terapie sunt puse la dispozitie de catre psihoterapeut.
Pentru stabilirea programarilor si informatii suplimentare:
Laura- Simona Ciocoiu,
psiholog- psihoterapeut-logoped
Tel 0723 366 515
laura@consiliere-psihoterapie.ro
Copyright@ Laura – Simona Ciocoiu
