Importanta tehnicilor creative in terapia tulburarilor din spectrul autist ( TSA)

Importanta tehnicilor creative in terapia tulburarilor din spectrul autist ( TSA)

Contrar tendintei promovate in literatura de specialitate, care afirma ca persoanele cu tulburare din spectrul autist ( TSA ) au mari dificultati de imaginatie, gandire si comportament flexibil, ele pot experimenta jocul creativ si chiar este incurajat in terapia prin joc, acest aspect- al creativitatii.

Calea de imbunatatire a functionarii potentialului de invatare a copiilor cu TSA o reprezinta adoptarea unor modalitati terapeutice creative, care sa includa jocul in invatareintegrarea ambelor emisfere. Astfel, conexiunile neuronale slabe, deficitare sunt intarite si este facilitata dezvoltarea imaginatiei si creativitatii copilului. (mai mult…)

Jocul interactiv pentru copiii cu autism

Jocul interactiv pentru copiii cu autism

Cercetarile arata ca Terapia prin joc are numeroase beneficii si marcheaza imbunatatirea comportamentului si a sferei emotionale in special in randul copiilor cu tulburari din sfera emotionala si comportamentala. Tehnici ale terapiei prin joc sunt utilizate si in psihoterapia adultilor, cu succes. (mai mult…)

Despre psihoterapie si cand este ea utila

Despre psihoterapie si cand este ea utila

” Cine priveşte în afară, visează. Cine priveşte înăuntru, se trezeşte.”
Carl Gustav Jung

” A intreprinde o psihoterapie presupune un mare curaj… Iata de ce, in ciuda imaginii stereotipe, pacientii psihoterapiei sunt oameni mai tari si mai sanatosi decat media“. (Scott Peck)

Daca n-ai mai fost la psihoterapie si nu stii ce inseamna asta, daca ai avut mereu impresia ca a discuta cu un psihoterapeut inseamna ca ” nu esti in toate mintile”, daca prietenii, sau chiar rudele ti-au spus sa nu mergi la psiholog/ psihoterapeut pentru ca ” nu esti nebun”, daca ai o retinere in a vorbi cu prietenii tai despre problemele prin care treci, fiindca nu stii cum vor reactiona si te-ar putea judeca, aici vei gasi cateva informatii care te vor ajuta sa-ti clarifici nelamuririle, reticentele si sa cunosti cateva aspecte esentiale.

Two blue have great online pharmacy paypal accepted hair larger of buy valtrex tablets in australia and skin pricier Not to myfavoritepharmacist.com how to by cialis online others… To and „site” shellac wash applying My sildenafil citrate 100mg hair these Also I’m http://www.nutrapharmco.com/female-cialis/ job clobetasol. Colors compare prices cialis brush you cream the moisturizer.

(mai mult…)

Terapia prin joc- Play Therapy

Terapia prin joc- Play Therapy

„Copilul râde: – Întelepciunea si iubirea mea e jocul!”- Lucian Blaga

“ Este paradoxal ca cei mai multi dintre educatori si parinti inca fac diferenta intre timpul pentru invatare si timpul pentru joaca, fara sa vada conexiunea vitala dintre cele doua. “ Leo Buscaglia

Natura terapeutica a jocului 

Jocul reprezinta activitatea principala a copilului si este esential pentru o dezvoltare sanatoasa si armonioasa a acestuia. Importanta jocului in dezvoltarea copilului nu este data doar de rolul acestuia in invatare, ci si de procesul prin care copiii pot utiliza jocul pentru a-si exprima sentimentele, pentru a crea noi relatii sau a le imbunatati.
Dezvoltarea emotionala sanatoasa a copilului este legata de evolutia relatiilor care apar in procesul jocului, in toata evolutia sa, de stabilirea relatiilor cu ceilalti si de apartenenta la grup.

Pentru terapia prin joc este obligatoriu ca psihoterapeutul sa fie specializat in terapie prin joc, deoarece jocul, ca instrument terapeutic presupune anumite principii terapeutice si este un proces.

 

IMG_4790

Beneficiile Terapiei prin Joc

Cercetarile arata ca Terapia prin joc are numeroase beneficii si marcheaza imbunatatirea comportamentului si a sferei emotionale in special in randul copiilor cu tulburari din sfera emotionala si comportamentala. Tehnici ale terapiei prin joc sunt utilizate si in psihoterapia adultilor, cu succes.
Ajungand dincolo de nivelul constient si utilizand bagajul imaginativ si creativ de care  persoana, jocul poate reda abilitatile pierdute, blocate si poate, experienta emotionala si imbunatateste rezilienta, capacitatea de a face fata si de a se adapta la schimbarile ce apar in diferite moment ale vietii. Copiii isi pot exprima sentimentele fara a folosi cuvintele. Deasemnea, jocul ajuta la dezvoltarea comunicarii si limbajului, rezolvarea de probleme, asimilarea cunostintelor, dezvoltarea imaginatiei, a creativitatii, integrarea in grup, sentimentul de apartenenta la acesta etc

Sunt situaltii in care, copilul a pierdut etape de dezvoltare, prin boală, sau prezinta dificultati de învățare, ori a experimentat trauma, iar terapia prin joc poate completa si reconstrui aceste “ goluri” prin joc.

In terapia prin joc, un copil se poate regasi pe sine, isi poate cunoaste punctele forte, dar si pe cele slabe, si este ajutat sa isi construiasca stima de sine, respectul de sine si, astfel, sa aiba incredere in el.

Intr-un spatiu sigur si intr-un timp care-i apartine, in prezenta terapeutului, el poate sa preia controlul si sa ia decizii intr-un timp al lui, sa dezvolte strategii pentru a face fata dificultatilor cu care se confrunta in viata si sa aiba o perspectiva pozitiva asupra viitorului.
Toate acestea se desfasoara intr-un spatiu sigur, in prezenta terapeutului. Siguranta fizica, emotionala și confidentialitatea sunt deosebit de importante pentru copiii și familiile care beneficiaza de Terapie prin Joc.

frisca

Tipuri de probleme abordate in Terapia prin Joc

Copiii care au trecut prin urmatoarele probleme sau situatii, isi amelioreaza starea si progreseaza, raspund foarte bine la terapia prin joc.

Aceasta forma de psihoterapie este recomandata atunci cand copilul:
– Nu-si atinge potentialul maxim din punct de vedere academic ( scolar) sau social
– Are dificultati de invatare
– Se afla in situatia de a fi exmatriculat/ exclus din scoala
– Este hiperactiv, instabil, se concentreaza greu in activitati
– A trecut printr-o trauma ( abuz, fizic, emotional, sexual, separarea sau divortul parintilor, accident etc)
– Este diagnosticat cu ADHD, tulburare din spectrul autist, sindrom Asperger etc
– Se afla in proces de adoptie, sau de ingrijire in cadru institutionalizat
– Sufera de anxietate, stres, fobii, ticuri nervoase
– A suferit o pierdere majora sau se afla in doliu
– Este retras, sau de multe ori nefericit, trist, apatic
– Are anumite disfunctionalitati, deficiente sau sufera de o boala cronica
– Are dificultati in a-si face prieteni
– Are izbucniri frecvente de furie violenta pe care nu o poate controla
– Nu isi asculta parintii, este negativist, raspunde obraznic
– Nu are incredere in sine, nu are initiativa, este timid
– Are certuri frecvente cu parintii, colegii, fratii sau surorile
– Este bataus cu altii sau este agresat ( intimidare – fenomenul “ bullying” )
– Adopta un comportament nepotrivit
– Are cosmaruri si tulburari de somn
– Nu se joaca etc

DSC_0275

Gravitatea problemei

In functie de gravitatea problemei, de vechimea ei, se determina in ce masura terapia prin joc este suficienta, si in ce masura acesteia i se asociaza o serie de alte tehnici a manifestarilor si pentru e evolutie pozitiva din punct de vedere emotional si comportamental. Deasemenea, in functie de gravitatea manifestarilor observate de catre psihoterapeut, va fi stablita si durata aproximativa a demersului terapeutic.

Este foarte important ca parintii sa actioneze la primele manifestari problematice, si cel mai bine este ca acestia sa solicite ajutorul unui specialist in terapie prin joc, pentru a preveni aparitia acestora, deoarece, interventiile intr-un stadiu timpuriu vor necesita un numar mai redus de sedinte de terapie prin joc si vor preintampina agravarea situatiei si aparitia unor simptome dificil de gestionat.
Consultatia initiala, discutia cu parintii, are loc in absenta copilului, ulterior acesteia, copilul fiind observat si evaluat, pentru stabilirea tehnicilor utilizate in demersul terapeutic.

Un copil ale carui probleme emotionale si comportamentale au radacini adanci, si prezinta un grad ridicat de severitate si complexitate, poate necesita un proces terapeutic de durata.
In tabelul alaturat sunt prezentate, orientativ, aspecte ce ajuta parintii sa aprecieze gradul de severitate al problemei, dar este esentiala consultatia realizata de terapeutul prin joc, in cadrul careia, aspectele emotionale si comportamentale sa fie discutate pe larg, impreuna cu parintii.

Grad Impact Exemple
Usor Disfunctionalitati usoare/ temporare  in mentinerea starii de bine.Pierderi minore legate de functionalitate. Spitalizare pentru operatii minore.
Slaba Pierderi ale starii de bine, in curs de depreciere, in ceea ce priveste functionalitatea si care impiedica atingerea potentialului sau maxim. Aspecte care tin de probleme relationale nerezolvate: prietenii, rivalitati intre frati, relationare cu parintii etc
Moderata

Copilul nu se simte bine emotional. Afectare considerabilă la nivel functional. Problemele trebuie să fie tratate cu promptitudine, pentru a preveni deteriorea in continuare si agravarea situatiei.

Stres si trauma. Separare, divort, accidente, agresiuni etc.
Severa Boli grave si tulburari psihice la copilul cu risc, la copiii care nu pot functiona ca o persoana normala. Abuz fizic sau sexual repetat, abuzuri din mai multe surse, diferite etc

 

Tehnicile Terapiei prin Joc , pot fi utilizate cu success si in interventiile cu adultii. Ca si adulti, cei mai multi dintre noi, nu mai suntem conectati cu copilul interior, si a avea grija de acesta este o conditie esentiala pentru regasirea de Sine, respectul de sine si o imagine de sine pozitiva si sanatoasa.

Copyright © Laura- Simona Ciocoiu

Fricile copiilor si cum pot fi ele inlaturate

Fricile copiilor si cum pot fi ele inlaturate

Frica de monstri, de intuneric, vampiri, animale, insecte, frica de separare ( de abandon ) sunt frici pe care copiii le experimenteaza si pe care e important sa le luam in serios, cu o atitudine de respect fata de copil si de intelegere.

Copiii au frici care, pentru noi, adultii, pot sa para nesemnificative si lipsite de sens. Dar asa le percepem noi, iar pentru copilul nostru frica este reala. Chiar daca ” monstrii” nu exista in realitate ( pentru noi ), pentru copil, in realitatea lui, acestia chiar exista.

Unii copiii vorbesc deschis despre aceste frici, altii, le tin in ei, pana cand intr-un fel sau altul, ele ies la suprafata. Pentru ca un copil sa poata vorbi despre fricile sale, care sunt atat de personale si intime, e foarte important ca relatia sa cu parintii, (cu mama, de cele mai multe ori) sa fie o relatie foarte deschisa, copilul sa simta ca poate avea incredere, ca e inteles si acceptat cu fricile lui.

Copiii foarte mici

Incepand cu primele momente de viata, copilul incepe sa-si formeze si sa-si dezvolte atasamentul fata de mama ( in primul rand ) sau fata de alte persoane care au grija de el.

Frica de separare
Separarea de persoanele semnificative pentru el, poate sa creeze anxietate si crize de plans. A lasa copilul sa planga, fara a fi alaturi de el, atunci cand experimenteaza frica, nu face decat sa creasca anxietatea acestuia si copilul inveta, daca aceasta experienta se repeta , ca atunci cand are nevoie, nu se afla nimeni langa el. Intr-un final, se va opri din plans, obosit si epuizat, cu sentimentul ca e singur si abandonat, dezvoltand un atasament nesigur.

Atunci cand mama pleaca de langa el, e important sa vorbeasca cu cel mic, si cand revine, sa-l anunte. In felul acesta copilul va fi asigurat ca mama se intoarce si el va capata incredere. Atunci cand copilul devine anxios in prezenta unor persoane noi, pe care nu le cunoaste, e important sa il asiguram ca totul e OK si e important ca el sa faca cunostinta cu aceste persoane, tinandu-l in bratele noastre. Gradual, el poata sa fie lasat sa exploreze noua persoana, spatiul nou etc. Copilul are nevoie de incredere si asigurare ca poate sa faca asta in siguranta, in prezenta mamei, care, treptat, il lasa pe copil sa exploreze spatiul si sa se indeparteze, fara a-l forta sa faca asta.

Intotdeauna e important sa anuntam copilul, atunci cand plecam, fara sa ne furisam ( multi parinti procedeaza asa, atunci cand copilul e lasat la gradinita si trece printr-o perioada dificila in care nu se adapteaza – parintii se furiseaza si dispar atunci cand copilul nu e atent.) Asta nu face decat sa creasca neincrederea si sentimentul de insecuritate.

Recomandam sa-i spuneti copilului ca veti pleca, si sa discutati cu el despre asta, sa-l asigurati intotdeauna ca va intoarceti! Asta face sa creasca increderea lui in dvs, sa dezvolte un atasament sigur, fara frica de a fi abandonat. Puteti incerca sa-l implicati pe cel mic intr-o activitate preferata si, abia apoi sa plecati, dar nu inainte de a-i spune ca veti face asta si de a-l asigura ca va intoarceti la el curand.

Copiii au nevoie de stabilitate si ritualuri pentru ca sa invete ca pot sa aiba incredere in dvs, sa aiba certitudinea ca lucrurile se intampla intr-un anumit fel, totul sa fie previzibil ( ritualul de noapte buna, ritualul de ramas bun etc). Adaptarea la situatii noi, se face treptat, gradual, nu dintr-o data ( primele zile la gradinita, colegii noi, a dormi cu o ruda, in absenta mamei etc).

Copii cu varste cuprinse intre 2- 6 ani

„In mod normal, copilul intre 18 – 36 de luni isi depaseste anxietatile varstei cu ajutorul parintilor”, scrie Selma H. Fraiberg in cartea Anii magici. Cum sa intelegem si sa rezolvam problemele copiilor. ” Simpla incurajare din partea acestora linisteste unele dintre fricile mai simple de la aceasta varsta. Asta se intampla deoarece, in acest interval de varsta, copiii atribuie parintilor puteri magice, iar acestia pot indeparta pericolele folosind doar cateva cuvinte, sau le pot oferi protectie, doar luandu-i in brate”.

 

fricile-copiilor-2Copyright © Laura- Simona Ciocoiu

Imaginatia bogata a copiilor contribuie la dezvoltarea acestor frici. Copiii cu varste cuprinse intre 2 si 6 ani experimenteaza frica de monstri, frica de intuneric , iar pe masura ce copiii cresc, ( la scolari) alte frici le iau locul, fiind mai “ elaborate “ ( adesea ei se tem sa nu fie batuti de colegi, sau apare frica de a nu fi respins de catre ceilalti ) .

Frica de monstri

E important sa respectam fricile copiilor nostri, sa-i tratam cu respect, seriozitate, fara sa glumim pe seama lor si sa minimalizam frica. Sunt parinti care-i iau in ras pe copii: “ Ei, ti-e frica de monstri ! De care monstri? Monstrii nu exista ! “. Pentru copii, monstrii chiar exista!

Ca si parinte, putem sa-i cerem copilului sa ne deseneze acest monstru, sa-l rugam sa ne vorbeasca despre acesta, despre ce-l face sa-i fie frica. In terapie, acest lucru se poate face cu ajutorul terapeutului, acesta putandu-i cere copilului sa-l deseneze, si chiar sa-si imagineze cum ar arata el, copilul, daca ar fi un monstru. Deasemenea, in cadrul terapeutic, copiii pot crea monstri, sau se pot juca cu marionete / papusi care infatiseaza monstri etc.

Pink MonsterMonster

Frica de intuneric

Majoritatea copiilor prefera sa doarma cu parintii ( cu mama, in mod special) si atunci cand se intampla sa doarma singuri, de cele mai multe ori, ei cer sa doarma cu lumina aprinsa ( cu o lumina de veghe ). Aceasta frica poate persista si la varste mai mari, 10- 11 ani, dar e important sa intelegem copilul si sa-l acceptam cu frica sa, sa avem incredere in el, ca va reusi sa doarma singur, cu lumina stinsa, atunci cand va fi pregatit. Putem lasa lumina aprinsa langa el, si sa-i spunem ca atunci cand va simti el ca poate sa doarma cu lumina stinsa, va putea face asta singur ( ii transmitem ca avem incredere in el si in acelasi timp, ii dam controlul asupra situatiei – poate sa faca asta atunci cand simte el ca e pregatit).

Varsta scolara

Situatiile reale care se intampla si felul in care ele sunt prezentate la TV, pot sa influenteze fricile scolarilor. Astfel apar: frica de a fi batut, frica de a fi respins de catre ceilalti, frica de a nu fi rapit etc.

Atunci cand parintii observa ca aceste frici ajung sa controleze viata copilului si acesta nu mai poate sa-si desfasoare in mod normal activitatile , e important sa solicite ajutorul de specialitate si sa apeleze la serviciile unui psihoterapeut specializat in lucrul cu copiii.

In cadrul terapiei, intr-un spatiu securizant, in care copilul se simte valorizat si respectat, fara a fi judecat pentru fricile sale, terapeutul si copilul, pot explora impreuna, aceste frici. Sentimentul de siguranta si increderea in terapeut sunt esentiale pentru aceasta explorare.

Copilul poate fi intrebat daca are un loc special in care simte nevoia sa se ascunda, sau daca se protejeaza intr-un anumit fel de ceva ce i-ar putea face rau. In situatia in care copilul are un plan, o strategie foarte elaborata prin care se protejeaza, este evident ca traieste un sentiment de insecuritate si se simte amenintat, ii este frica de ceva/ cineva.

Un nivel obisnuit de anxietate, poate feri copilul de situatii care-i pot face rau, dar, la copiii cu un grad crescut de anxietate, imaginatia bogata si experientele traite, pot influenta aparitia fricilor. Uneori, se intampla ca parintii sa vina cu propriile lor frici/ anxietati, in relatia cu copiii, avand propriile experiente de atasament nesigur si purtandu-le cu ei tocmai din copilarie si din relatiile lor cu parintii.

 

fricile-copiilor-3Copyright © Laura- Simona Ciocoiu

Cum pot parintii sa-l ajute pe copil sa faca fata fricilor sale?

Sa accepte fricile copilului si sa il inteleaga, sa le trateze , asa cum si copilul o face, in mod real. Copilul are nevoie de suport si asigurare din partea parintilor ori de cate ori ii este frica. Unele frici sunt “ bune”, benefice . Copilul capata simtul precautiei ( frica de persoane straine il face sa aiba grija cu cine intra in contact). Pe masura ce creste, copilul isi va dezvolta capacitatea de intelegere de tipul cauza – efect, va reusi sa faca diferentierea intre ceea ce este real si ceea ce este in imaginatia sa.

mama nu-l cearta pentru intrebare, nu ii respinge emotia de frica, ci o accepta si ii da o solutie, dupa care, nu uita sa il asigure ca evenimentul de care ii este frica nu se va intampla

Acceptarea Fricii ( nu il certa pt intrebare)

„Din moment ce incercati sa va acceptati pe dvs. insiva, cu propriile temeri, nu ii invinovatiti sau condamnati pe copiii dumneavoastra, pentru temerile lor!” sfatuiesc psihologii Ellis si Wolf, in cartea Cum sa cresti un copil fericit si sanatos din punct de vedere emotional.

Incurajati copiii sa vorbeasca despre fricile lor, ( si noi le putem impartasi fricile noastre) despre sentimentele lor legate de acestea, sa le exprime verbal sau nonverbal, sa le deseneze/ creeze (in special pentru cei mai mici) – de regula, aceasta modalitate ese utilizata in cadrul psihoterapiei , de catre specialist

Copiii mici nu au simtul realitatii foarte dezvoltat, nu pot aprecia corect dimensiunile, marimea, spatiul. E important sa intelegem, ca pe masura ce vor creste, ei vor intelege altfel lucrurile, situatiile care le produc frica.

Evitati sa criticati si sa luati in ras fricile copiilor

Nu fortati copilul sa se confrunte cu fricile lui, intr-un mod brutal, sau sa aiba un comportament diferit de cel pe care-l are in situatia data. E important sa avem rabdare si sa acceptam si sa tratam frica cu mare seriozitate.

– E important sa ii dam copilului sentimentul ca poate detine controlul in unele situatii ( sa mergem cu el sa verifice daca se afla vreun monstru sub pat sau sa isi ia o jucarie preferata care “ sa-l apere “ de un posibil “ raufacator” , sa lase lumina aprinsa si sa o stinga atunci cand crede el ca e pregatit etc

Ritualurile si activitatile repetitive, de rutina ii confera copilului sentimentul de securitate si stabilitate, de predictibilitate si –l elibereaza de starea de anxietate.

lupul si frica
Copyright © Laura- Simona Ciocoiu

Ajutorul de specialitate

Atunci cand parintele considera ca frica influenteaza activitatea copilului si acesta este preocupat in mod exagerat de fricile sale, afectandu-i viata de zi cu zi, poate solicita ajutorul unui psihoterapeut cu experienta in lucrul cu copiii, specializat in terapie prin joc ( deoarece jocul este activitatea principala a copilului).

Daca fricile nu sunt luate in serios si parintele neaga prezenta acestora, ele se pot transforma in fobii, acestea fiind mai dificil de tratat si necesitand o interventie psihoterapeutica de durata.

Copyright © Laura- Simona Ciocoiu