“ Jocul este cea mai elaborată formă de cercetare” – Albert Einstein
După cum bine ştim, jocul este activitatea principală a copilului şi este esenţial pentru o dezvoltare sănătoasă şi armonioasă a acestuia. Importanţa jocului în dezvoltarea copilului nu este dată doar de rolul acestuia în învăţare, ci şi de procesul prin care copiii pot utiliza jocul pentru a-şi exprima sentimentele, pentru a crea noi relaţii, sau pentru a le îmbunătăţi şi aprofunda pe cele existente.
În procesul jocului, apar şi se dezvoltă relaţii cu ceilalţi ( copii sau adulţi), se conturează sentimentul de apartenenţă la grup, se promovează starea de bine.
Jocul poate fi considerat ca preludiu al înţelegerii şi dezvoltării cognitive şi reprezintă modalitatea primară prin care copilul învaţă despre el, despre ceilalţi si despre ceea ce-l înconjoară.
Urmărind jocul unui copil poţi să- ţi dai seama de interacţiunea acestuia cu lumea: felul în care se joacă, obiectele pe care le utilizează, activitaţile sale etc. Jocul ajută la dezvoltarea unor strategii de relaţionare, la îmbunătăţirea comunicării, ajută la explorarea semnificaţiilor lumii înconjurătoare, dezvoltă imaginaţia etc.
Majoritatea oamenilor consideră că jocul este asociat cu domeniul copilăriei şi se adresează copiilor mici, dar lucrurile nu stau chiar aşa. Şi adulţii sunt dornici să se joace. Copiii sunt foarte creativi şi se pot juca cu orice: cu cutiile în care sunt ambalate jucăriile, cu panglicile care au servit la împachetarea jucăriilor, pot folosi etichetele ca şi bilete de tren etc. Ei pot crea jucării din orice, atâta timp cât li se permite să- şi exprime creativitatea.
Ca părinţi, este important să încurajăm demersul imaginativ al copiilor şi explorarea, fără a- i ridiculiza, pentru că nu folosesc lucrurile “ aşa cum trebuie”!
Copyright@ Laura Ciocoiu
În timp, cu cât vom oferi o mai mare libertate copilului şi vom susţine repetiţiile, jocul se va rafina. Dacă li se oferă un spaţiu sigur, un adult care să fie disponibil şi câteva materiale foarte simple, capacitatea de joc este nelimitată. Jocul ia naştere în cadrul interacţiunii de joc iniţial ( dintre mamă şi copil), încă din timpul sarcinii. Mama îi cântă bebeluşului, îi poate spune poveşti, îl mangâie etc. Putem spune ca începutul ataşamentului sănătos între mamă şi copil, o reprezintă capacitatea timpurie de joc.
În ultimul timp este promovat contactul fizic prelungit între mamă şi copil atât de benefic pentru o dezvoltare sănătoasă şi armonioasă a celui mic ( copilul este purtat in sling, marsupiu etc) , iar alăptatul la sân continuă deseori mult după vârsta de 1 an. Toate acestea contribuie la stabilizarea ataşamentul primar.
Atunci când interacţiunea cu copilul este susţinută şi consolidată prin joc, relaţia de ataşament care se dezvoltă, va fi una sănătoasă şi armonioasă, iar aceasta va avea efecte benefice care se vor propaga în relaţiile ulterioare, pe care copilul le va dezvolta.
Natura terapeutică a jocului şi beneficiile terapiei prin joc ( TJ)
Pentru terapia prin joc este obligatoriu ca psihoterapeutul sa fie specializat în terapie prin joc, deoarece jocul, ca instrument terapeutic presupune anumite principii terapeutice si vorbim aici despre un proces care se desfăşoară în anumite condiţii.
Cercetarile arată că Terapia prin Joc ( TJ) are numeroase beneficii şi contribuie la îmbunatatirea comportamentului şi a sferei emoţionale.
Tehnici ale terapiei prin joc sunt utilizate şi în psihoterapia adulţilor.
Terapia prin joc poate reda abilităţile pierdute, blocate, îmbogăţeşte experienţa emoţională şi rezilienţa– capacitatea de a face faţă şi de a se adapta la schimbările ce apar de- a lungul vieţii. Copiii îşi pot exprima sentimentele fără a folosi cuvintele, chiar atunci când ei au pierdut etape de dezvoltare, prin boală, dificultati de învățare, trauma etc
În terapia prin joc, copilul intră în contact cu sine, este ajutat să conştientizeze punctele forte, dar si pe cele slabe, să îşi construiască stima de sine, respectul de sine şi încrederea în el.
Terapia prin joc se desfăşoară într-un spaţiu sigur ( în cadrul cabinetului de psihoterapie), într-un timp care-i aparţine copilului, în prezenţa terapeutului.
Siguranţa fizică, emoţională şi confidenţialitatea sunt deosebit de importante pentru copiii și familiile care beneficiază de Terapie prin Joc.
– Cei 5 locatarii de la nr. 10-
Copyright@ Laura Ciocoiu
Când este recomandată terapia prin joc ( TJ)
Aceasta formă de psihoterapie este recomandată atunci când copilul:
– Nu-şi atinge potenţialul maxim din punct de vedere academic ( şcolar) sau social
– Are dificultăţi de învăţare
– Se află în situaţia de a fi exclus din şcoală
– Este hiperactiv, instabil, se concentrează greu în activităţi
– A trecut printr-o traumă ( abuz, fizic, emoţional, sexual, boală, separarea sau divorţul părinţilor, accident etc)
– Este diagnosticat cu ADHD, tulburare din spectrul autist, sindrom Asperger etc
– Se află în proces de adopţie, sau de îngrijire în cadru instituţionalizat
– Suferă de anxietate, stres, fobii, ticuri nervoase etc
– A suferit o pierdere majoră sau se află în doliu
– Este retras, trist, apatic
– Are anumite disfuncţionalităţi, deficienţe sau suferă de o boală cronică
– Are dificultăţi în a-şi face prieteni
– Are izbucniri de furie pe care nu o poate controla
– Nu îşi ascultă părinţii, are un comportament opoziţionist, este negativist, răspunde obraznic
– Nu are încredere în sine, nu are iniţiativă, este timid
– Are certuri frecvente cu părinţii, colegii, fraţii sau surorile
– Este bătăuş cu alţii sau este victima agresiunilor, intimidării – fenomenul “ bullying”
– Are coşmaruri şi tulburări de somn
– Nu se joacă etc
Copiii care au trecut prin aceste experienţe răspund foarte bine la terapia prin joc, starea copilului se ameliorează şi se înregistrează progrese evidente.
Copii exprima lumea interioara prin tehnici creative
Copyright@ Laura Ciocoiu
Gravitatea problemei
Terapeutul prin joc evaluează gravitatea problemei, vechimea ei şi în funcţie de acestea pot fi asociate şi alte tehnici terapeutice pentru a obţine o evoluţie pozitivă, din punct de vedere emoţional şi comportamental. Atunci când problemele emoţionale şi comportamentale au rădăcini adânci, este necesar un proces terapeutic de durată.
Pentru a veni în sprijinul părinţilor, prezentăm, orientativ, câteva indicii în aprecierea gradului de severitate al problemei, dar consultaţia pe care psihoterapeutul o face, este esenţială!
- Grad uşor – Spitalizare pentru intervenţii chirurgicale minore. Aspecte care se referă la probleme relaţionale nerezolvate: prietenii, rivalităţi între fraţi, relaţionarea cu părinţii etc
- Grad moderat- Stres, traumă ( separare, divorţ, accidente, agresiuni etc)
- Grad sever – Abuz fizic sau sexual repetat, abuzuri din surse multiple etc
Recomandăm ca părinţii să acorde atenţie primelor manifestări problematice pe care le observă la copil şi să solicite ajutorul unui specialist, deoarece, intervenţiile terapeutice într-un stadiu timpuriu, vor preveni agravarea situaţiei şi apariţia unor simptome dificil de gestionat.
( articolul a fost publicat in revista Bebelu, septembrie 2014)
NOTA pentru parinti:
Terapeut prin joc este acel terapeut/ psihoterapeut care s-a specializat in Terapie prin Joc.
Aceasta inseamna formare in Terapie prin Joc ( Play Therapy) de minim 3 ani. Nu inseamna nici Playful Parenting, nici a lasa copilul sa se joace pur si simplu. Terapia prin joc este un proces, iar jocul este utilizat cu scop terapeutic.
Am tinut sa fac aceasta precizare, deoarece am vazut psihoterapeuti care se autointituleaza ” terapeut prin joc”, fara a avea o formare/ specializare in aceasta forma de psihoterapie si mai mult decat atat, chiar studenti care inca nu si-au finalizat studiile in psihologie si sustin ca fac terapie prin joc.
Copyright@ Laura Ciocoiu
