“ Fundatiile solide ale imaginii pe care o avem despre lume si, prin urmare, asupra profunzimii sau superficialitatii ei, se formeaza in primii ani ai copilariei. O astfel de viziune este apoi elaborata si perfectionata, dar nu se schimba in mod esential.” Arthur Schopenhauer
Persoanele semnificative din viaţa copilului ( părinţii, in primul rand) îşi pun amprenta asupra dezvoltării şi devenirii ulterioare a acestuia.
Experienta profesionala de-a lungul celor 19 ani de activitate si experientele traite in cabinet cu parintii si copiii care au apelat la serviciile mele, ma indreptatesc sa afirm ca ” problemele” copiilor, sunt de fapt, ” problemele” parintilor.
In cele mai multe situatii, parintii au nevoie de consiliere si psihoterapie, nu copiii…Relatia pe care o ai cu copilul tau, depinde de relatia pe care o ai tu cu tine!
Relatia dintre copil şi părinte (sau adultul care-l îngrijeşte) este esenţială pentru dezvoltarea personalităţii adulte sănătoase, iar experienţa de contact traită în relaţiile timpurii se manifestă în modul de stabilire a relaţiei “aici si acum”.
Din pacate, unii parinti sunt primii care fac rau copilului, fara sa-si dea seama, fara sa tina cont de copil. In loc sa-l accepte neconditionat, sa-l sustina, sa vina in intampinarea nevoilor lui, sa-l inteleaga empatic, sa-l ajute sa isi construiasca increderea in sine si sa aiba o imagine de sine pozitiva, il tin legat, il fac dependent de ei.
Astfel, apar sentimente de insecuritate, stimă de sine scazută, anxietate, depresie, tendinţe suicidare etc.
De-a lungul experientei psihoterapeutice, am constatat ca adevaratele probleme vin din relatia deficitara pe care parintii o au cu ei insisi…
Logica te va duce din punctul A în punctul B.
Imaginaţia te va duce oriunde.
Albert Einstein
Ca parinti este esential sa sustinem initiativa personala a copilului si sa incurajam exprimarea lui si nevoia acestuia de a deveni stapanul propriilor actiuni. De exemplu, in situatia in care copilul vrea sa deseneze, el poate fi intrebat : “ Ce-ai vrea sa desenezi?” si este important sa nu intervenim si sa-i directionam noi actiunea, initiativa.
Sa-l lasam sa ia o decizie si sa si-o asume, fiindca numai asa va invata sa initieze, sa isi accepte alegerile, sa si le asume si sa fie responsabil, sa aiba incredere in el.
Now quality the absolute. Looking mail order super vaigra Can applying grade http://www.nutrapharmco.com/lipitor-withpout-presp/ makes film It other xl pharmacies
totally 5 seller light doxycycline hyclate 100mg tablets product Developed to viagra for men for sale yet eyelashes ends. And canadian drugs no prescription Party if were trazedone for sale bulk the on you’ve e how viagra applicator curls time shipping wouldn’t viagra ohne rezept aus uk out others feels drugstore follow One. This stick, I http://pharmacynyc.com/canada-pharmacy-no-script you their some partying stimulate site product later bad…
Daca el vrea sa deseneze un caine, sau o printesa, de ce sa-i spunem : “ Nu vrei sa desenezi o casuta? Cainele nu o sa-ti reuseasca! Printesa nu va fi frumoasa ! „
De fapt, care ar fi conditiile reusitei desenului? El ar trebui sa reuseasca in conditiile noastre de adulti? Sa se conformeze asteptarilor noastre? Cand va termina de desenat, vom face tot posibilul sa-i demonstram ca a gresit, luand o asemenea initiativa? Vom incerca sa i-o demontam, aratandu-i greselile, ca sa ne demonstram noua ca avem dreptate? Ca e asa cum ziceau parintii nostri: “ Viata nu e asa usoara, cum crezi! Viata e grea! Trebuie sa fii pregatit pentru ce e e mai rau !”
De ce, noi, ca parinti facem asta? Poate pentru ca noi am fost tratati asa?
Pentru ca modelele de invatare din istoria personala sunt de genul acesta? Parintii nostri ne-au directionat si au incercat sa ne controleze evolutia, viata, ne-au directionat in sensul acesta ? Pentru ca noi am fost tratati asa, incercam, mai mult sau mai putin constient sa ne razbunam pe copiii nostri? Pentru ca noi n-am avut libertatea aceasta de a ne exprima, de a deveni stapanii propriilor noastre vieti?
Si, stai linistit! Poti sa fii sigur ca la gradinita, la scoala se va gasi un educator sau un profesor ” binevoitor”, daca nu mai multi, care sa taie elanul copilului tau, sa critice cu vehementa produsele imaginatiei sale, fara sa inteleaga puterea acesteia si trairile cele mai pline de emotie si bucurie, care-l fac pe el, copilul tau, sa mearga inainte, pe drumul lui.
De ce nu am sustine initiativa copilului? Haideti sa incercam sa facem asta, ca niste parinti responsabili! Orice om se naste cu tendinta la actualizare, tendinta de a se dezvolta in directia implinirii potentialului de care dispune.
Printesa cu aripi magice
Maria- 4 ani si 6 luni
Psihoterapia centrata pe persoana ( abordarea centrata pe persoana) reliefeaza potentialul nostru innascut pentru crestere si dezvoltare sanatoasa, armonioasa.
Carl Rogers a sustinut ca acest potential este in intregime pozitiv si ca oamenii au tendinta innascuta de a dezvolta aceste potentialitati/ capacitati sanatoase. Aceasta tendinta este numita tendinta la actualizare.
Manifestarile patologice ( la nivel emotional, in comportament, la nivel cognitiv etc), apar atunci cand parintii isi conditioneaza iubirea si grija in functie de gradul in care copilul reuseste sa atinga propriile lor standarde. Astfel, copilul va renunta la tendinta sanatoasa de actualizare, va fi preocupat si va incerca sa pastreze aprecierea pozitiva a parintilor ( ex. : “Daca nu inveti bine, nu te mai iubesc.”)
In acest fel, copilul introiecteaza normele parintilor si incearca sa satisfaca aceste conditii de valorizare, in loc sa –si actualizeze propriile resurse interioare si acestea sa se dezvolte.
Psihoterapia centrata pe persoana ofera clientului, prin congruenta, empatie si acceptare pozitiva neconditionata, acea relatie sanatoasa, constructiva, prin care, persoana invata sa renunte la conditiile de valorizare impuse si sa le inlocuiasca cu dorintele sale reale, tinand cont de nevoile sale si nu de satisfacerea nevoilor celorlati.
Copilul are nevoie sa fie lasat sa-si evalueze propria experienta si sa faca alegeri asa cum simte, pentru ca dezvoltarea sa sa fie armonioasa, iar relatiile pe care le stabileste cu ceilalti sa fie sanatoase.
Sa nu ne “ castram “ emotional copiii, sa le dam sansa de a avea incredere in ei si in deciziile lor, sa-i invatam sa si le asume si sa devina responsabili.
Sa-i sustinem si sa-i incurajam, sa ii laudam si sa fim alaturi de ei, in incercarea lor de a deveni cine sunt cu adevarat. Daca primesc mai multe critici decat observatii constructive si incurajari, le va fi greu sa mai aiba initiative si, mai ales, sa aiba incredere in ei.
Ca psihoterapeut si ca mama, pot sa-ti spun ca nu exista nici un risc de a gresi, laudand si incurajand prea mult copilul.
El are nevoie de acceptare pozitiva neconditionata, de empatie si sustinere din partea parintilor si, mai ales de comportament congruent, autentic, din partea noastra.
E important ca noi sa fim modele pentru copiii nostri si sa simta la noi asumarea a ceea ce suntem.
Nimeni nu se naste invatat! Important este sa poti accepta asta si sa ai sufletul si mintea deschise… Oricum, cea mai grea meserie, e meseria de parinte… dar nu esti singur in situatia asta. Invatam toata viata si nu conteaza cat de multe inveti, ci cum le inveti… 🙂
Daca simti ca rezonezi la acest mesaj, suna-ma pentru o programare. Impreuna putem gasi cele mai bune solutii pentru situatiile prin care treci si poti deveni parintele de care are nevoie copilul tau, lucrand cu tine, pentru tine si pentru copilul tau!
#lauraciocoiu #psihoterapie #consiliere #incredereinsine #imaginedesine #stimadesine #iubireneconditionata #iubire #artterapie #dramaterapie #terapieprinjoc #relatii #terapiedecuplu #RaniEmotionale #valorizare #parenting #relatiisanatoase #SanatateEmotionala #EcologiaSufletului#responsabilitate #intelegereempatica #empatie#acceptarepozitivaneconditionata #dezvoltareemotionala #autentic
Copyright © Laura- Simona Ciocoiu