Despre sănătatea emoţională a femeii
The Hand That Rocks The Cradle Is The Hand That Rules The World
( Mana care impinge leaganul, conduce lumea)
William Ross Wallace (1819 – 1881)
.
În data de 28 noiembrie 2013 am avut ocazia să particip la Conferinţa Internaţională “Woman’s Health – Sănătatea femeii, Provocări ale trecutului & oportunităţi pentru viitor”, o iniţiativă deosebită şi un prilej de a aduce împreună, într-un cadru profesional de înaltă ţinută, specialişti şi persoane care activează în domeniul sănătăţii.
Ca specialist, psiholog-psihoterapeut, consider că nu putem vorbi despre sănătate fără să vorbim şi despre sănătate psihică. Aşa cum arată numeroase studii, sănătatea fizică interrelaţionează cu sănătatea psihică şi depind una de cealaltă.
” Pentru ca Lumea să fie fericită, avem nevoie ca popoarele să fie fericite. Pentru ca popoarele să fie fericite, avem nevoie ca familiile să fie fericite. Pentru ca familiile să fie fericite, avem nevoie ca femeile să fie fericite, alături de bărbaţii lor.” ( Laura -Simona Ciocoiu)
În ţările cu tradiţie în domeniul psihologiei, a merge la psihoterapeut / psiholog, atunci când simţi că problemele te depăşesc, este ceva absolut firesc, ţine de normalitate (aşa cum mergi la medic, atunci când ai o problemă fizică sau aşa cum soliciţi ajutorul unui avocat, când ai o problemă de natură juridică).
Dacă psihic (emoţional) persoana se află într-o stare accentuată de dezechilibru, aceasta se va resimţi şi la nivel fizic, aşa cum se poate întâmpla şi invers: o afecţiune fizică poate produce tulburări de natură emoţională. Omul funcţionează ca un tot unitar, aşadar sănătatea fizică şi cea psihică (emoţională) sunt interconectate. Putem vorbi aici despre afecţiunile psihosomatice, dar despre acest subiect ne vom referi într-un articol viitor.
Sănătatea depinde de adaptarea somatică (fizică) şi psihică la mediu. Această adaptare înseamnă menţinerea echilibrului homeostazic la nivelul organismului şi, în acelaşi timp, adaptarea la agenţii stresori externi.
Bărbatul şi femeia au un fond psihic comun, iar diferenţele sunt determinate de substratul endocrin, dar şi de o serie de factori social-economici.
Otto Weininger afirma că afectivitatea şi gândirea nu sunt separate la femeie, pe când, la bărbaţi, acestea sunt distincte, femeia trăieşte emoţional, iar bărbatul, cu preponderenţă, cognitiv, intelectual. Prin urmare, putem spune că viaţa feminină este preponderent afectivă, pe când cea masculină este marcată de dominaţia intelectului asupra afectivului.
Viaţa femeii este mult mai complexă şi mai bogată decât înainte, deoarece ea se implică tot mai mult şi este tot mai activă la nivel social, cultural, educaţional etc.
Tocmai de aceea, consider că o atenţie deosebită trebuie acordată abordării multidisciplinare a tulburărilor de alimentaţie – anorexia, bulimia şi aş include aici şi obezitatea.
De ce dietele se adresează îndeosebi femeilor? Şi de ce 95% dintre clienţii cu tulburări alimentare sunt femei? Femeilor
li se cere să “corespundă“ unei imagini ”ideale”, agresiv promovată de media, în special de cea vizuală. Trăim într-o lume în care domină dictatura vizualului. Aş putea spune că, într-o oarecare măsură, femeile sunt supuse unei presiuni psihologice exterioare, care, treptat, ajunge să fie introiectată şi ajunge să controleze din interior.
Modelele de frumuseţe feminină, susţinute, promovate şi valorizate excesiv de către mass-media, setează mental copiii, şi în special tinerele, pe o singură direcţie: succesul şi reuşita în viaţă din punct de vedere personal, profesional şi material sunt condiţionate de încadrarea în aceste standarde de frumuseţe. Presiunea socială îşi spune cuvântul, iar ”factorii de progres” reprezintă o sursă a psihopatologiei, deoarece ”obligă” indivizii la o hiperadaptare – extrem de rapidă.
În acest fel, imaginea corporală este distorsionată, relaţiile interumane afectate, echilibrul psihic destructurat.
Femeia “trebuie” să fie slabă, pentru a fi considerată “frumoasă”, trebuie să arate într-un anumit fel – aşa cum ni se induce prin mass-media. De fapt, promovarea excesivă a acestui ”ideal” de frumuseţe generează apariţia unor probleme serioase de natură fizică şi psihologică, acestea avându-şi originea în problemele de natură emoţională pe care persoana le trăieşte şi pe care le evită.
Modelele de frumuseţe feminină, susţinute, promovate şi valorizate excesiv de către mass-media, setează mental copiii, şi în special tinerele, pe o singură direcţie: succesul şi reuşita în viaţă din punct de vedere personal, profesional şi material sunt condiţionate de încadrarea în aceste standarde de frumuseţe.
Femeia care trece prin experienţa maternităţii are nevoie de susţinere şi de suport emoţional, deoarece naşterea aduce cu sine o serie de schimbări şi transformări în plan fizic şi emoţional, iar sănătatea mamei, în special cea psihică, este vitală pentru dezvoltarea sănătoasă şi armonioasă a copilului. Mama se ocupă, în special, de educaţia copilului, iar de felul în care se desfăşoară această educaţie va depinde viitorul unei ţări.
Stările de anxietate şi depresie sunt însoţite de cele mai multe ori de afecţiuni somatice, de sindroame organice ce reprezintă “somatizări” ale tulburărilor psihice. În orice boală somatică există o participare psihică, şi invers, astfel încât femeia trebuie privită integral, unitar, din perspectiva corelării aspectelor somatice cu cele psihice .
Stările de anxietate şi depresie sunt însoţite de cele mai multe ori de afecţiuni somatice, de sindroame organice ce reprezintă “somatizări” ale tulburărilor psihice.
Consider că este absolut necesar şi obligatoriu ca din echipa terapeutică (în clinici, în spitale etc ) să facă parte şi un psihoterapeut sau măcar un psiholog, deoarece aspectele emoţionale, care ţin de trăirile şi sentimentele legate de percepţia unei afecţiuni, pe care femeia o are, intră în sfera de activitate a psihoterapeutului. Este adevărat că medicii intră în contact, în facultate, cu noţiuni legate de psihologia medicală, psihopatologie, psihiatrie, dar ei se specializează într-o anumită ramură a medicinei şi nu au pregătirea necesară unui psihoterapeut, specializat într-o anumită formă de psihoterapie. Acesta poate utiliza o serie de tehnici şi metode pentru a ajuta pacientul să acceseze conţinuturile emoţionale ce însoţesc diferite afecţiuni şi lucrează, împreună cu acesta, cu teama, cu frica de boală şi de moarte, cu conflictele interioare, cu trăirile cele mai ascunse, cu traumele, cu bogăţia de sentimente ce se află în sufletul unui om.
Consider că este esenţial, pentru noi, ca femei, să avem grijă de sănătatea noastră psihică şi fizică, pentru a putea fi alături de ceilalţi!
Copyright @ Laura- Simona Ciocoiu
Articolul a fost scris pentru revista Politici de Sanatate ( martie 2014)
