Atunci cand copilul nu poate sa #citeasca si sa #scrie corect, cand nu #intelege ceea ce a citit, cand vezi ca nu- i place la #scoala, fiindca i se pare greu, poate fi vorba despre dislexie.
Copiii predispuși spre dislexie sunt copiii cu varsta intre 5- 6 ani si cei care incep clasa a I- a.
Dislexia nu depinde de nivelul de #inteligență! Si copiii cu nivel de inteligenta ridicat, pot prezenta tulburari de invatare.
Iata cateva aspecte care te ajută să identifici dificultățile de citire ale copilului.
Pronunță cu dificultate cuvintele noi sau confundă cuvinte asemănătoare.
Are dificultăți în recunoașterea sunetelor și literelor ce alcătuiesc cuvintele citite
Adaugă sau elimină sunete.
Nu reține cuvintele, citindu-le pe litere sau silabisindu-le de fiecare dată, chiar dacă ele se repetă pe o pagină.
Sare cuvinte din propoziții și nu- si da seama, nu se oprește să se corecteze.
Adesea „ghicește” cuvintele, în loc să le silabisească sau să le citească pe litere.
Întâmpină probleme când trebuie să citească un text cu voce tare și cu intonație.
Citește lent, de cele mai multe ori ignorând semnele de punctuație.
Are dificultăți de înțelegere a textului- nu înțelege întotdeauna ce a citit
Nu reușește să facă un rezumat dupa ce a terminat de citit
Evită să citească, mai ales cu voce tare.
Se lasă foarte ușor distras când trebuie să citească, nu reușește să se concentreze.
De cele mai multe ori, terapia copiilor dislexici nu se rezumă la dezvoltarea abilităților de scris- citit sau la dezvoltarea unor capacități cognitive deficitare, ci este necesară consilierea psihologică și uneori, psihoterapia.
Copiii cu dificultăți de învățare se confruntă frecvent cu tulburări emoționale, care se răsfrâng asupra personalității.
#Eșecul școlar, va determina o imagine de sine negativă, stimă de sine scăzută, complex de inferioritate, anxietate, tulburări de comportament, tulburări psihosomatice.
Copiii au dificultăti de #integrare în colectivul clasei și pot ajunge victime ale violentei.
Dificultatile se vor transpune și în scris= #disgrafie
Neapărat apelează la un #logoped pentru o evaluare complexă psiho- logopedică
Primii ani de viata sunt fundamentali pentru restul vietii copilului, de aceea, parintii trebuie sa acorde o atentie deosebita copilului, prin stimularea senzoriala adecvata.
Stimularea senzoriala timpurie are numeroase beneficii:
Beneficii cognitive
stimuleaza invatarea conceptelor, intelegerea, rationamentul si capacitatea de reactie la mediu
Beneficii emotionale
ofera experiente afective si sociale care maresc stima de sine, independenta, exprimarea emotiilor si capacitatea de a socializa cu ceilalti
Beneficii lingvistice
dezvolta abilitatea de a comunica, cu mediul, ajutand copilul sa inteleaga si sa se exprime mai bine prin cuvinte, sunete si tonuri
Beneficii motorii
intareste musculatura si imbunatateste coordonarea miscarilor corpului, capacitatea de deplasare si indemanarea
Dezvoltarea cognitiva are la baza jocul, iar un copil care nu se joaca, are niste dificultati/ intarzieri in dezvoltare.
Tocmai de aceea, parintii sunt primii care pot observa asta si pot veni cu copilul la un consult de specialitate.
Chiar daca un copil se joaca singur sau cu ceilalti, cu obiecte sau fara, jocul il ajuta sa experimenteze si sa devina din ce in ce mai bun in ceea ce are importanta pentru el.
Fundatiile unei dezvoltari armonioase si cunoasterea adecvata a lumii, incep cu interactiunea senzoriala si motorie asupra acesteia. Dezvoltarea creierului si evolutia sa, incep si se bazeaza pe miscare si explorare senzoriala.
Stimularea senzoriala si dezvoltarea creierului se influenteaza reciproc si depind una de cealalta.
Imbunatatirea activitatilor motorii si senzoriale si procesarea informatiilor, apar inainte ca invatarea sa se desfasoare la un nivel elaborat, comportamental sau academic.
Atunci cand copilul mic are o experienta senzoriala bogata, echilibrata, i se ofera acestuia posibilitatea unei dezvoltari emotionale si fizice sanatoase.
Baza acestei dezvoltari o constituie tocmai bogatia experientei senzoriale pe care bebelusul o are inca din burta mamei.
Intre copil si persoana care-l ingrijeste ( in special mama) se creaza o relatie de atașament primar.
Atasamentul primar se bazeaza in principal pe o relatie senzoriala cu persoanele care au grija de copil. Relatia de atasamet primar se formeaza fata de persoana care satisface nevoile noastre senzoriale si care ne ofera un sentiment de siguranta.
Astfel mirosul mamei devine familiar copilului, ne simtim protejati intr-un mediu cu care suntem familiari. Suntem hraniti de mama, reactionam la vocea ei si raspundem mangaierilor si atingerilor ei.
Experienta noastra senzoriala timpurie este esentiala pentru dezvoltarea emotionala si fizica echilibrata si se formeaza pe baza experientei senzoriale, in relatie cu figura de atasament primara, care, de cele mai multe ori este mama.
Chiar inainte de ne naste, impulsurile primite de noi sunt senzoriale. Cercetarile arata ca în burtica mamei, bebelusul raspunde semnalelor luminoase, poate avea reactii fata de sunete si muzica si poate sa reactioneze la miscare si atingeri. Nu stim daca exista cercetari care sa arate reactia la mirosuri, dar atata timp cat mirosul este conectat cu creierului ancestral este evident ca acesta se dezvolta inca din uter.
Cu siguranta mirosul mamei face ca sa creeze acea familiaritate initiala intre copil si mama lui. Ca sa nu mai spunem, ca atunci cand un copil are o jucarie preferata sau o paturica, acestea nu ar trebui spalate, deoarece se distruge mirosul primar, cel care creaza acea relatie cu jucaria sau cu paturica.
Cand copilul ( sau chiar adultul) se simte insecurizat- cand nu se simte sigur, – el se leaga de ceva, care este familiar si senzorial.
Rutina, orele de masa si mancarea, fotografiile de familie si melodiile preferate, patul, hainele sunt lucruri pe care le cunoastem, si le cunoastem prin intermediul corpului.
Toate lucrurile reinnoite/ noi ne influenteaza sistemul senzorial.
Suntem incurajati sa ne schimbam in totalitate mobilierul din bucatarie, living room, dormitor. Alterarea mediului familiar, a obisnuintelor, ne afecteaza mediul familiar si calitatile senzoriale ale acestuia.
Asa cum mediul nostru se poate schimba brusc, tot asa se poate schimba si lumea copilului.
Copiii au nevoie de o tranzitie usoara, atunci cand lucrurile se schimba.
Treptat, putem tolera impulsurile senzoriale ( diferite de ale noastre) care vin de la ceilalti- mirosul lor, mediul lor inconjurator este diferit de-al nostru, vocile lor suna diferit, ei ne tin si ne ating in mod diferit.
Atunci cand copilul se simte securizat din punct de vedere al experientei senzoriale, in relatia cu figura primara de atasament, el va fi capabili sa formeze noi atasamente si sistemul sau senzorial va fi deschis catre noi experiente provocatoare.
O mama creativa incearca sa ofere copilului sau o multitudine de experiente senzoriale de joc, in mod special in decursul primul an de viata.
Acestea vor facilita o interactiune complexa cu mediul, stabilirea de noi relații, o adaptare adecvată si o evolutie armonioasă a copilului din toate punctele de vedere.
Momentul baitei este un moment sezorial foarte important datorita interactiunii cu apa si cu baloanele de sapun, cu jucariile plutitoare, cu prosoapele calde, cu pijamalutele etc.
Bebelusii se bucura de jocul senzorial interactiv, mai mult decat sa fie lasati sa se joace cu jucariile, singuri. Atunci cand sunt pregatiti de joc, ei vor crea momentul si locul pentru joaca. De asemenea, este important ca sa existe un timp de calitate si sa fie oferite diferite materiale/ obiecte, jucarii senzoriale, care sa stimuleze interesul si dezvoltarea copilului.
Pe masura ce copilul creste- tot mai multe activitati pot contribui la imbogatirea jocului si la diversificarea experientei senzoriale: plaja, gatitul, gradinaritul, sportul, gimnastica, dansul, innotul, jocul cu mingea, de-a v-ati ascunselea, constructia de case, si multe alte jocuri.
Parintii si in special mamicile, care petrec cea mai mare a timpului cu copilul, au nevoie sa cunoasca modalitati de stimulare senzoriala adecvate, pentru a oferi copilului, suficiente experiente de dezvoltare. Pentru aceasta, parintii pot participa la programele noastre de Dezvoltare Senzoriala.
Pronunță cu dificultate cuvintele noi sau confundă cuvinte asemănătoare.
De cele mai multe ori, terapia copiilor dislexici nu se rezumă la dezvoltarea abilităților de scris- citit sau la dezvoltarea unor capacități cognitive deficitare, ci este necesară consilierea psihologică și uneori, psihoterapia.
Dificultatile se vor transpune și în scris= #disgrafie
