Relaţia Terapeutică

Relaţia Terapeutică

Crearea acestui tip de relaţie, necesită mult timp înainte de a începe actvitatea terapeutică propriu zisă.
Conform cu Axline ( 1989), elementul cel mai important în terapie
este relaţia terapeutică ( relatia care se creaza intre client  şi terapeut).
Este necesară acceptarea clientului ( copil/ adult)  asa cum este el, o dovadă a ceea ce persoana poate să ofere şi o reflectare/  feedback înspre client –  al sentimentelor acestuia, al emoţiilor sale si a situaţiilor pe care acesta le aduce in terapie.

În această manieră, terapeutul este prezent emoţional în viaţa copilului.
Winnicot ( 1965) afirmă că relaţia terapeutică are multe în comun cu procesul natural al relaţionării dintre mamă şi copil- relaţia care se stabileşte între cei doi. În cadrul acestei relaţii, sunt împărtăşite principiile care stau la baza toleranţei, acceptării şi respectului, acestea fiind atributele unei „ mame suficient de bune „.
Copilul ( adultul care, acum,  vine la terapie) nu a fost continut, inteles empatic si acceptat asa cum a fost el, cu toate emotiile si comportamentele sale, in copilarie...
Aceasta continere o face, de cele mai multe ori mama, care este figura primara de atasament.
De cele mai multe ori, ca terapeuti, lucram pe restabilirea unei relatii pierdute cu mama ( o relatie deficitara). Poate ca, fiind copii,  nevoile noastre nu au fost intampinate, intelese si implinite de catre parinti. E posibil sa ne simtim deconectati de la proprii parinti, si atunci, cum sa fim conectati la noi?  Unele parti din noi pot fi atat de straine si de necunoscute…
Conexiunea rupta in copilarie are nevoie sa fie restabilita,
inteleasa, acceptata, integrata, ca facand parte din sine. 
Clientul/ pacientul are nevoie să înveţe să aibă încredere în terapeut,  ca în cel care il ajută să intre în contact cu oportunităţile de vindecare şi schimbare, în aceeaşi măsură în care este important ca terapeutul să aibă încredere în abilitatea clientului de a realiza schimbările necesare în viaţa sa, dacă i s-ar oferi aceste oportunităţi.

Copyright © Laura- Simona Ciocoiu

#‎lauraciocoiu‬ ‪#‎psihoterapie‬ ‪#‎consiliere‬ ‪#‎dezvoltarepersonala‬ ‪#‎artterapie‬ ‪#‎arttherapy‬ ‪#‎dramatherapy‬ ‪#‎playtherapy‬ ‪#‎parenting‬ ‪#‎educatiaparintilor ‬‪#‎relatieterapeutica‬ ‪#‎Winnicot‬ ‪#‎mama‬ ‪#‎client‬ ‪#‎pacient‬ ‪#‎incredere‬ ‪#‎terapie‬‪#‎schimbare‬ ‪#‎abilitati‬ ‪#‎emotii‬ ‪#‎feedback‬ ‪#‎copil‬ ‪#‎acceptare‬ ‪#‎empatie‬

Aspecte ale psihoterapiei cu clienţii borderline

Aspecte ale psihoterapiei cu clienţii borderline

Relaţia terapeutică în terapia centrată pe persoană este esenţială şi depinde de autenticitatea şi congruenţa terapeutului. Numai în condiţiile unui comportament congruent din partea terapeutului ( condiţie de bază ), clientul se poate „dezvălui”. Pentru clientii borderline, relaţia terapeutică este asemeni unui câmp de luptă şi uneori poate fi chiar o zonă ameninţătoare. Persoana borderline are nevoie de suport şi de distanţă în acelaşi timp. Are nevoie de un mediu sigur, care să- i permită să evolueze în direcţia dobândirii autonomiei. Tocmai de aceea este importantă cunoaşterea specificului tulburării, ca o condiţie esenţială pentru înţelegerea empatică şi pentru eficienţa terapiei.

În practica psihoterapeutică întâlnim frecvent tulburarea de tip borderline. De altfel se mai spune că « piatra de încercare » a unui psihoterapeut este clientul/ pacientul borderline. Pentru terapeutul începător, este greu să « îl conţină » pe clientul borderline şi să-şi menţină acceptarea pozitivă necondiţionată pe parcursul terapiei şi chiar pe parcursul şedinţei.

(mai mult…)