Motto:
„Violenţa este ultimul refugiu al incompetenţei” (Isaac Asimov)
De cele mai multe ori, problemele sunt de natură emoţională, nu raţională. Comportamentul agresiv, atitudinea de intimidare manifestată către ceilalţi, poate ascunde un Eu slab, o încredere în sine scăzută, o imagine de sine negativă, o slabă gestionare a emoţiilor ( management deficitar al emoţiilor).
În ultimii ani violenţa în şcoli a fost şi este un subiect de studiu pentru mulţi dintre cercetatorii din domeniul educaţiei, psihologiei, psihoterapiei, este actual şi se pare că, din ce în ce mai mult, acesta tinde să se amplifice, devenind un fenomen.
Comportamentul agresiv de intimidare (bullying) este un act comportamental repetat, îndreptat spre rănirea fizică sau mentală a unei persoane. De asemenea, el se caracterizează prin comportamentul unei persoane care încearcă să obţină supremaţia asupra altora. Cel mai uşor se poate observa această formă de violenţă în grupurile de copii. Şcoala este mediul în care se manifestă cel mai des luptele pentru putere. Cine este cel mai de temut din clasă, care este „gaşca cea mai periculoasă”? Cei care se ocupă cu astfel de comportamente de obicei îi lovesc pe cei din jur, îi fac de ruşine, îi jignesc şi le pun diverse porecle.
Bullying-ul poate sa transforme şcoala într-un loc de temut. Studiile arată că elevii care sunt afectaţi de pe urma acestui comportament au stima de sine redusă, sentimente de insecuritate etc. Ca urmare a acestei forme de manifestare a comportamentului, apare stresul, anxietatea şi chiar fobia socială.
Primul care a studiat acest fenomen, a fost Olweus- 1993, cercetător scandinav. Copiii care sunt ţinta repetată a acţiunilor negative ale unuia sau mai multor elevi, sunt supuşi intimidării, victimizării( bullying). Acţiunile negative sunt intenţionate şi prin acestea, cel care agresează, răneşte sau încearcă să rănească o altă persoană fizic, emoţional sau mental.
Olweus ( 1994) arată că acest fenomen apare atunci când există aceşti factori: – există un comportament agresiv cu intenţia de a face rău – comportamentul agresiv este un eveniment care persistă în timp – comportamentul agresiv, are loc, de obicei, atunci cînd apare un dezechilibru în ceea ce priveşte puterea Studiile de specialitate arată că vârsta celor care agresează este cuprinsă între 7 şi 9 ani, prin urmare programele de intervenţie trebuie introduse cat mai devreme.
Terapiile expresive sunt definite ca utilizarea artei, muzicii, dramei, desenului, miscarii, poeziei, creatiei literare, jocului si jocului cu nisip, in cadrul psihoterapiei, consilierii, reabilitarii.
Terapiile expresive au fost gresit catalogate ca fiind nonverbale – ele sunt atat verbale, cat si nonverbale, deoarece, comunicarea verbala a gandurilor si sentimentelor reprezinta cea mai mare parte a procesului terapeutic in marea majoritate a situatiilor.
Art terapia este o forma de psihoterapie, din categoria terapiilor expresive, care utilizeaza procesul creativ, arta, pentru imbunatatirea starii fizice, mentale si emotionale.
Terapia prin joc – reprezinta o metoda de psihoterapie în care se utilizeaza diferite tipuri de joc si tehnicile creative pentru a atenua condițiile psihologice și emoționale usoare, moderate şi cronice, care cauzează probleme de comportament și / sau împiedică persoana sa- si valorifice întreg potențialul de care dispune.
Dramaterapia reprezintă utilizarea improvizaţiei, a jocului de rol, a muzicii şi mişcării, a poveştilor, utilizarea măştilor şi a ritualurilor, a marionetelor şi jocurilor inspirate din teatru (jocuri dramatice), ca factor terapeutic, în ajutorul persoanelor care au o stare de discomfort fizic şi/ sau psihic ( emoţional.)
Tehnicile utilizate în dramaterapie difera de la client la client. Pot fi utilizarea vocii, a corpului, sau ambelor, improvizaţia sau jocul de rol, realizarea poveştilor, sau povestirea sau alte tehnici specializate cum ar fi sculptura, oglindirea sau inversarea de rol. Pot implica utilizarea lutului, plastelinei, a acuarelelor, maştilor, marionetelor, materiale de orice natura, costumelor. Sau pur si simplu se pot baza pe utilizarea dramatica a relatiei terapeutice dintre terapeut şi client ( individual sau in grup).
Tehnicile creative sunt utilizate de cele mai multe ori în a ajuta clienţii: – să- şi rezolve problemele – să obţină catharsisul, să- şi exteriorizeze trăirile şi emoţiile – să devină conştienţi de valoarea lor şi de sinele lor ( să descopere adevăruri despre sine ) – să înţeleagă sensul, semnificaţia şi rezonanţa unor simboluri personale – să exploreze şi să depăşească unele pattern-uri de relaţionare şi comunicare nesănătoase
Mai mult decât să se centreze pe comportamentul negativ al copiilor, terapia prin tehnici creative se centrează pe resursele acestora, într-un cadru adecvat, care oferă copiilor siguranţă şi încredere în terapeut şi în grup.
Obiective: 1. Îmbunătăţirea imaginii de sine şi a stimei de sine 3. Recunoaşterea sentimentelor, exprimarea şi gestionarea emoţiilor 4. Exersarea şi dezvoltarea abilităţilor sociale şi emoţionale 4. Dobândirea încrederii în forţele proprii 5. Mobilizarea resurselor interioare pentru adaptarea la situaţii noi 6. Dezvoltarea spontaneităţii şi creativităţii 7. Dezvoltarea empatiei
Tehnici utilizate Desenul, pictura Ritualurile – Storr ( 1972) – Ritualurile au un efect pozitiv asupra copiilor si tinerilor, deoarece oferă începutul autonomiei şi separarea de dependenţa faţă de adult. Măştile Jocul de rol Dramatizarea Poveştile- crearea si spunerea de povesti ( storytelling) Povestea în 6 părţi Povestea Eroului ( Joseph Campbell) Jurnalul etc
Beneficiile tehnicilor expresive : – cresterea stimei de sine, – persoana devine mai puternica, – invata sa –si descopere resursele interioare – devine mai increzatoare in fortele proprii.
( Extras din lucrarea Prevention program of the aggressive behaviour in school ( use play therapy , dramatherapy, art-therapy techniques), prezentata si publicata in cadrul Congresului International de Psihologie, Sibiu, iunie 2011
Contrar tendintei promovate in literatura de specialitate, care afirma ca persoanele cu tulburare din spectrul autist ( TSA ) au mari dificultati de imaginatie, gandire si comportament flexibil, ele pot experimenta jocul creativ si chiar este incurajat in terapia prin joc, acest aspect- al creativitatii.
Calea de imbunatatire a functionarii potentialului de invatare a copiilor cu TSA o reprezinta adoptarea unor modalitati terapeutice creative, care sa includa jocul in invatare – integrarea ambelor emisfere. Astfel, conexiunile neuronale slabe, deficitare sunt intarite si este facilitata dezvoltarea imaginatiei si creativitatii copilului. (mai mult…)
Cercetarile arata ca Terapia prin joc are numeroase beneficii si marcheaza imbunatatirea comportamentului si a sferei emotionale in special in randul copiilor cu tulburari din sfera emotionala si comportamentala. Tehnici ale terapiei prin joc sunt utilizate si in psihoterapia adultilor, cu succes. (mai mult…)
The Hand That Rocks The Cradle Is The Hand That Rules The World
( Mana care impinge leaganul, conduce lumea)
William Ross Wallace (1819 – 1881)
.
În data de 28 noiembrie 2013 am avut ocazia să particip la Conferinţa Internaţională “Woman’s Health – Sănătatea femeii, Provocări ale trecutului & oportunităţi pentru viitor”, o iniţiativă deosebită şi un prilej de a aduce împreună, într-un cadru profesional de înaltă ţinută, specialişti şi persoane care activează în domeniul sănătăţii.
Ca specialist, psiholog-psihoterapeut, consider că nu putem vorbi despre sănătate fără să vorbim şi despre sănătate psihică. Aşa cum arată numeroase studii, sănătatea fizică interrelaţionează cu sănătatea psihică şi depind una de cealaltă.
” Pentru ca Lumea să fie fericită, avem nevoie ca popoarele să fie fericite. Pentru ca popoarele să fie fericite, avem nevoie ca familiile să fie fericite. Pentru ca familiile să fie fericite, avem nevoie ca femeile să fie fericite, alături de bărbaţii lor.”( Laura -Simona Ciocoiu)
În ţările cu tradiţie în domeniul psihologiei, a merge la psihoterapeut / psiholog, atunci când simţi că problemele te depăşesc, este ceva absolut firesc, ţine de normalitate (aşa cum mergi la medic, atunci când ai o problemă fizică sau aşa cum soliciţi ajutorul unui avocat, când ai o problemă de natură juridică).
Dacă psihic (emoţional) persoana se află într-o stare accentuată de dezechilibru, aceasta se va resimţi şi la nivel fizic, aşa cum se poate întâmpla şi invers: o afecţiune fizică poate produce tulburări de natură emoţională. Omul funcţionează ca un tot unitar, aşadar sănătatea fizică şi cea psihică (emoţională) sunt interconectate. Putem vorbi aici despre afecţiunile psihosomatice, dar despre acest subiect ne vom referi într-un articol viitor.
Sănătatea depinde de adaptarea somatică (fizică) şi psihică la mediu. Această adaptare înseamnă menţinerea echilibrului homeostazic la nivelul organismului şi, în acelaşi timp, adaptarea la agenţii stresori externi.
Bărbatul şi femeia au un fond psihic comun, iar diferenţele sunt determinate de substratul endocrin, dar şi de o serie de factori social-economici.
Otto Weininger afirma că afectivitatea şi gândirea nu sunt separate la femeie, pe când, la bărbaţi, acestea sunt distincte, femeia trăieşte emoţional, iar bărbatul, cu preponderenţă, cognitiv, intelectual. Prin urmare, putem spune că viaţa feminină este preponderent afectivă, pe când cea masculină este marcată de dominaţia intelectului asupra afectivului.
Viaţa femeii este mult mai complexă şi mai bogată decât înainte, deoarece ea se implică tot mai mult şi este tot mai activă la nivel social, cultural, educaţional etc.
Tocmai de aceea, consider că o atenţie deosebită trebuie acordată abordării multidisciplinare a tulburărilor de alimentaţie – anorexia, bulimia şi aş include aici şi obezitatea.
De ce dietele se adresează îndeosebi femeilor? Şi de ce 95% dintre clienţii cu tulburări alimentare sunt femei? Femeilor
li se cere să “corespundă“ unei imagini ”ideale”, agresiv promovată de media, în special de cea vizuală. Trăim într-o lume în care domină dictatura vizualului. Aş putea spune că, într-o oarecare măsură, femeile sunt supuse unei presiuni psihologice exterioare, care, treptat, ajunge să fie introiectată şi ajunge să controleze din interior.
Modelele de frumuseţe feminină, susţinute, promovate şi valorizate excesiv de către mass-media, setează mental copiii, şi în special tinerele, pe o singură direcţie: succesul şi reuşita în viaţă din punct de vedere personal, profesional şi material sunt condiţionate de încadrarea în aceste standarde de frumuseţe. Presiunea socială îşi spune cuvântul, iar ”factorii de progres” reprezintă o sursă a psihopatologiei, deoarece ”obligă” indivizii la o hiperadaptare – extrem de rapidă.
În acest fel, imaginea corporală este distorsionată, relaţiile interumane afectate, echilibrul psihic destructurat.
Femeia “trebuie” să fie slabă, pentru a fi considerată “frumoasă”, trebuie să arate într-un anumit fel – aşa cum ni se induce prin mass-media. De fapt, promovarea excesivă a acestui ”ideal” de frumuseţe generează apariţia unor probleme serioase de natură fizică şi psihologică, acestea avându-şi originea în problemele de natură emoţională pe care persoana le trăieşte şi pe care le evită.
Modelele de frumuseţe feminină, susţinute, promovate şi valorizate excesiv de către mass-media, setează mental copiii, şi în special tinerele, pe o singură direcţie: succesul şi reuşita în viaţă din punct de vedere personal, profesional şi material sunt condiţionate de încadrarea în aceste standarde de frumuseţe.
Femeia care trece prin experienţa maternităţii are nevoie de susţinere şi de suport emoţional, deoarece naşterea aduce cu sine o serie de schimbări şi transformări în plan fizic şi emoţional, iar sănătatea mamei, în special cea psihică, este vitală pentru dezvoltarea sănătoasă şi armonioasă a copilului. Mama se ocupă, în special, de educaţia copilului, iar de felul în care se desfăşoară această educaţie va depinde viitorul unei ţări.
Stările de anxietate şi depresie sunt însoţite de cele mai multe ori de afecţiuni somatice, de sindroame organice ce reprezintă “somatizări” ale tulburărilor psihice. În orice boală somatică există o participare psihică, şi invers, astfel încât femeia trebuie privită integral, unitar, din perspectiva corelării aspectelor somatice cu cele psihice .
Stările de anxietate şi depresie sunt însoţite de cele mai multe ori de afecţiuni somatice, de sindroame organice ce reprezintă “somatizări” ale tulburărilor psihice.
Consider că este absolut necesar şi obligatoriu ca din echipa terapeutică (în clinici, în spitale etc ) să facă parte şi un psihoterapeut sau măcar un psiholog, deoarece aspectele emoţionale, care ţin de trăirile şi sentimentele legate de percepţia unei afecţiuni, pe care femeia o are, intră în sfera de activitate a psihoterapeutului. Este adevărat că medicii intră în contact, în facultate, cu noţiuni legate de psihologia medicală, psihopatologie, psihiatrie, dar ei se specializează într-o anumită ramură a medicinei şi nu au pregătirea necesară unui psihoterapeut, specializat într-o anumită formă de psihoterapie. Acesta poate utiliza o serie de tehnici şi metode pentru a ajuta pacientul să acceseze conţinuturile emoţionale ce însoţesc diferite afecţiuni şi lucrează, împreună cu acesta, cu teama, cu frica de boală şi de moarte, cu conflictele interioare, cu trăirile cele mai ascunse, cu traumele, cu bogăţia de sentimente ce se află în sufletul unui om.
Consider că este esenţial, pentru noi, ca femei, să avem grijă de sănătatea noastră psihică şi fizică, pentru a putea fi alături de ceilalţi!
Cancerul este o trauma si ca orice trauma, aceasta poate fi exprimata si prelucrata prin intermediul tehnicilor creative.
In ultimul timp, tot mai multe studii arata ca terapia prin Arte expresive –Art Terapia, Terapia prin Muzica, Dramaterapia etc contribuie semnificativ la starea de bine a persoanelor cu diferite afectiuni grave permanentizate, afectiuni cronice, afectiuni terminale etc.
Studiile arata ca art terapia, terapiile prin tehnici expresive, creative( pictura, desen, muzica, dans, colaj, scrierea terapeutica, masti, teatru etc) reprezinta o modalitate psihoterapeutica prin care pacientii diagnosticati cu cancer, si supravietuitorii acestuia, beneficiaza de o crestere a calitatii vietii, imbunatatirea starii de sanatate mentala ( psihica, emotionala), fizica, astfel incat, numai dupa 5 sedinte de art terapie,starea calitatii vietii creste semnificativ.
Actul creativ este terapeutic si vindecator si da posibilitatea, ca prin modalitati verbale si nonverbale, sentimentele ascunse, negative, sa poata fi exprimate, exteriorizate, prelucrate, transformate in cadrul procesului creativ.
Implicarea pacientilor in cadrul acestui proces, determina schimbari pozitive la nivel emotional, cognitiv, dar si fizic. Astfel, mintea si corpul lucreaza si comunica impreuna, pentru pacient. Studiile arata cresterea fluxului sangvin la nivelul creierului, in perioadele de gandire creativa si in cele in care persoana este implicata in orice tip de activitate creativa.
Printre simptomele ce insotesc aceasta afectiune, se afla: depresia, anxietatea, dificultatile relationale si existentiale etc.
Studiile constituie o dovada stiintifica a imbunatatirii generale a calitatii vietii in randul pacientilor care au participat la aceste grupuri de art terapie si demonstreaza o crestere semnificativa a sanatatii in general. Imaginea corporala si stima de sine au fost influentate pozitiv ( in cazul persoanelor cu cancer de san, participante la studiu).
Programele de art terapie aduc beneficii in sensul ca: – nivelul stresului este redus – creste capacitatea de comunicare a sentimentelor si trairilor legate de simptome – influenteaza activitatea la nivel cerebral, la nivelul inimii si respiratiei – imbunatatesc sistemul imunitar si reactia acestuia – creste nivelul de energie pentru implicarea in activitati zilnice etc
Art terapia este o abordare psihoterapeutica utilizata cu succes in activitatea cu persoanele diagnosticate cu cancer si faciliteaza gestionarea unui spectru larg de simptome legate de tratamentul acestuia, si in mod special, ajuta la adaptarea psihologica si integrarea unor aspecte legate de pierdere, durere, schimbare, stari de incertitudine, dependente, izolare, frica, depresie etc, pe care le au persoanele diagnosticate cu cancer, sau cele care au suprvietuit acestei traume.
Persoanele care experimenteaza acest gen de afectiuni traiesc o gama complexa de trairi, sentimente, emotii : frica, teama, disperare, frustrare, sentimente de mila, revolta, epuizare etc. Acestea pot fi aduse si explorate cu ajutorul psihoterapeutului, intr-un spatiu sigur, intelese si acceptate asa cum sunt, integrate, pentru a putea merge mai departe. Aceste persoane, sufera adesea de izolare si se indeparteaza de cei dragi, uneori devin dependente, iar gama de stari atat de variate ce insotesc aceasta afeciune, poate fi inteleasa, acceptata si exprimata, continuta in cadrul sedintelor de art terapie.
In terapie, procesul este esential. E important ca pacientul sa aiba incredere in propriul proces creativ, in relatia terapeutica si in resursele interioare, iar acestea se consolideaza in cadrul sedintelor de terapie.
Pentru femeile care au fost diagnosticate cu cancer la san este foarte importanta imaginea de sine, imaginea corporala. Femeile care experimenteaza cancerul de san pot avea dificultati in ceea ce priveste sexualitatea si senzualitatea in legatura cu partenerii lor. Exista aspecte legate de felul in care te percepi si cum simti ca esti perceputa de ceilalti ( familie, partener, colegi, prieteni etc ).
Cercetarile in domeniul psihoterapiei arata ca perceptia corporala a propriei persoane, este influentata in mod pozitiv de activitatile de terapie expresiva prin arta:desen , pictura, scris, muzica, dans, drama (teatru), crearea de masti, povesti, colaje etc. Exista numeroase modalitati expresive, creative prin care se obtine o alta perceptie asupra propriei persoane in situatia unei afectiuni grave.
Se stie ca un psihic sanatos, echilibrat, o atitudine pozitiva, ajuta in depasirea situatiilor critice, traumatice. Pentru a beneficia de efectele pozitive ale art terapiei, va invitam sa va inscrieti AICI
4. A narrative view of art therapy and art making by women with breast cancer, Collie, K., Bottorff, J. L., & Long, B. C. (2006). . Journal of Health Psychology 11(5), pp.761-775
