Cuplurile nefericite ajung asa datorita ranilor pe care fiecare partener le aduce cu sine, rani care vin, de cele mai multe ori din trecut, din relatia cu parintii. Relatiile noastre de iubire depind de tipul de atasament pe care l-am dezvoltat in copilarie…
Fiecare duce cu sine, la maturitate, nevoi neimplinite ca si copii, rani nevindecate, traume, frici, imagine de sine negativa, stima de sine degradata…
Cei mai curajosi vin in terapie si povestesc despre relatia cu parintii, despre cum s-au simtit ca si copii: poate nu intotdeauna au fost intampinati in nevoile lor, poate au fost respinsi, nu s-au simtit iubiti si acceptati ca si copii, poate asteptarile parintilor au fost prea mari etc
Poate ca uneori parintii, prea absorbiti de grijile si fricile lor, suferind la randul lor ca si copii, nu au stiut cum sa fie alaturi de ei, sa-i sustina, sa-i contina cu toate emotiile si trairile lor, sa-i accepte asa cum sunt…
Uneori, parintii au fost prezenti, dar ne-au neglijat sau abuzat. Alteori, parintii (amandoi sau doar unul dintre ei) au fost absenti fizic ( in urma mortii/ divortului) sau, chiar daca au fost prezenti fizic, au fost absenti emotional…
Fiecare dintre noi are ranile sale, cicatricile sale emotionale, pe care a incercat, sau nu, sa le vindece…
E greu sa ne apropiem de ele, sa ne dam voie sa le simtim, de aceea, de cele mai multe ori, nu ne mai gandim la ele, evitam sa vorbim despre acestea, dar asta nu inseamna ca au disparut. Poate ne este frica sau rusine si nu vrem sa vedem ce e acolo, dar putem face asta intr-un spatiu sigur, continator, in psihoterapie.
Atata timp cat vom refuza sa ne uitam la ele si sa le acceptam ( fiindca ele sunt ale noastre, nu ale altora), ranile vor fi mereu acolo si daca nu vom avea grija de ele, vor avea ele ” grija” de noi, reactivandu-se atunci cand vom simti frica de a pierde relatia, de a pierde iubirea partenerului.
Uneori, nu mai putem face nici macar cuplu, fiindca suntem prea plini de fricile din noi…
Deconectati de la proprii parinti, ajungem sa ne simtim instrainati de noi.
Si cum putem fi conectati la celalalt, atunci cand suntem deconectati, in primul rand de la noi?
In urma unui eveniment traumatic, e nevoie de timp si spatiu pentru continerea suferintei si a tuturor emotiilor ce o insotesc.
Socul emotional care apare la inceput este urmat de furie, de neputinta, depresie si trairi puternice care au nevoie sa fie continute si exprimate intr-un cadru psihoterapeutic, adecvat.
Arsurile cauzeaza cicatrici fizice si emotionale, care vor aminti victimei si familiei acesteia, evenimentul traumatic. Practic, toata viata vor exista evidente fizice ale evenimentului traumatic.
O problema majora a pacientilor care au experimentat trauma prin arsura, este aceea ca persoana se lupta cu o schimbare a imaginii corporale, pe care are nevoie sa o accepte.
Pacientii cu arsuri la nivelul fetei si mainilor, deci la nivelul partilor expuse ale corpului, sunt afectati psihic mai mult decat pacientii care sufera arsuri pe parti ale corpului neexpuse vizual.
Vizibilitatea crescuta a arsurilor face ca trauma si efectele psihologice ale acesteia sa fie mai accentuate.
Multe dintre aceste persoane sufera de depresie.
Psihoterapia imediata in aceste sitiuatii de criza are ca obiective evaluarea agentilor stresori, a situatiilor de risc, a mecanismelor de coping ( de a face fata situatiei) a rezilientei etc.
Familia si suportul oferit de aceasta are un rol esential in recuperarea pacientului cu arsuri.
Evaluarea acestor factori trebuie inceputa cat mai curand posibil. Deasemenea se evalueaza si familia, pentru a se stabili factorii de risc si punctele forte pe care aceasta le are in sustinerea si recuperarea pacientului cu arsuri. Prin urmare, se lucreaza si cu familia in acelasi mod in care se lucreaza si cu pacientul.
Persoanele cu arsuri, in afara problemelor fizice, au simptome psihologice de dezorientare, confuzie, tulburari tranzitorii de somn si delir, probleme de concentrare, de alimentatie etc.
E important, ca acestea si famila, sa stie ca problemele vor continua o perioada.
In urma unui asememea eveniment traumatic, pacientii cu arsuri, au o perceptie distorsionata a realitatii, o sensibilitate crescuta, o stare de anxietate amplificata.
Tratamentul medicamentos si chirurgical trebuie instituit in acelasi timp cu cel psihoterapeutic pentru rezolvarea crizelor fiziologice. Aceasta perioada este si o perioada critica din punct de vedere psihologic.
Pacientul cu arsuri are o stare de anxietate crescuta, frica de moarte, frica de durere si frica de interventiile chirigicale in acelasi timp. Toate acestea pot imprima o directie diferita si influenteaza evolutia pacientului in procesul de recuperare.
Factorii psihologici au o influenta majora in gestionarea durerii si anxietatii.
Chiar daca persoanele sunt in stare critica sau grava , e foarte important sa li se vorbeasca. Chiar daca nu raspund, nu inseamna ca nu aud.
Familia reprezinta suportul esential in recuperarea pacientilor cu arsuri, deoarece ea poate oferi un punct de sprijin pentru directie si control.
Pentru pacientul care a experimentat o situatie traumatica, situatie in care nu a avut niciun control, e important sa existe continere intr-un timp si spatiu, in care el sa poata recastiga controlul.
Prin urmare, in procesul psihoterapeutic, persoana este ajutata sa faca asta.
Persoana este ajutata sa se concentreze in prezent.
copyright@ Laura Ciocoiu
Ulterior interventiei in criza, sunt utilizate tehnicile creative- expresive, deoarece trauma este incapsulata la nivel corporal, mai mult sub forma imaginilor si a trairilor, decat sub forma cuvintelor.
Appleton ( 2001) a studiat efectele tehnicilor expresiv- creative asupra pacientilor cu arsuri, care au necesitat spitalizarea. In astfel de traume, rolul psihoterapeutului in interventia traumatica este de a oferi posibilitatea exprimarii terapeutice si mobilizarea resurselor atat de profunde ale persoanei, pe drumul catre de recuperare.
Amazing message, voice, song and video!!! In my opinion, this video is a symbolic one. And this is ART.
1000 Forms of Fear is the name of the album – fear is the biggest enemy of the human being and fear can hide itself beyond the normal behavior, or in an apparently normal behavior.
Of course, nowadays, most people concentrate in seeing things on the surface, and what is obvious.
At the beginning, body is freezing, suspended in the door frame, as it was numbed – not having negative feelings, ugly parts of life. Sia’ s portrait is hanging in one of the rooms… We see the image of an untidy, disordered house. This is an insane image.
Empty rooms – you are alone, just with your feelings, your fears (1000 forms of fear), with everything you feel and can be overwhelming at that moment, so, you ‘push it down’.
Sia is a deep soul and I think the video clip was very well organized… This is ART. And ART is symbolic.
The lyrics seem to say it would be about alcoholism, but in fact, I think, this is a metaphor for addiction, for any kind of addiction.
My perception about all the content (music, lyrics, image, movement etc) is a symbolic, a metaphoric image for our 1000 forms fear and for any addiction (alcoholism, drugs, unhappiness).
Addictions (of any kind) are unconscious attempts to cope with negative feelings, or the painful reality, with too strong emotions (especially the shame feeling).
As feelings are so strong and difficult to be managed, the need to hide them and try to control them is stronger, in order to suppress negative emotions.
Here is so much sadness and loneliness, depression I would say, or manic depression, which is transformed into big anger, because depression is an unvoiced angriness.
‘Party girls don’t get hurt’… This is not true, they should smile all the time and entertain others; they must maintain a good atmosphere. Everyone just wants them „for a good time call.” They don’t have ‘ problems’. They fake smiles and are like puppets being controlled by others.
I read on YouTube a lot of comments about this video and about ‘the naked’ girl who dances – Maddie Ziegler – she is amazing!
She is dressed in a leotard costume (nude color, like skin color ) – could be a representation of being emotionally naked… You see the ‘naked’ body, in fact, she is in her ‘naked soul’. Because body is a container of emotions and feelings, so, you don’t see the body. You ‘see’ / FEEL only emotions (if you can feel it). The child is spinning around dramatically searching for help. It could be the inner child within us, the lost, neglected inner child.
I studied movements, the choreography and the space. It seems to be a chaotic, bizarre dance, which seems to be without direction, in order to express the overwhelming feelings and chaos in the mind. It is such a big space there, empty space outside and inside, too. It seems she wants to fill this space with her amplified movement, and to not live such a loneliness and despair, which will be never ending in an empty space.
To expose your emotions, feelings in fact, means to be vulnerable and to be naked. In fact, the power came from accepting this vulnerability. Only a strong person can say I AM WEAK!
Here is such energy and intense movement. The house is empty, only a few portraits and drawings on the walls… all doors are open: ‘ Come in, if you can!’ Push it down- fears are forced to stay inside, not to be externalized.
I have to run from this, ‘here comes shame’ and the shame feeling is so overwhelming.
Sia’s voice cut the deaf silence of this empty space. I hear the voice as a desperate cry for help: Do you hear me? Are you listening to me? Do you feel me? Her voice breaks the heavy loneliness and inner fears when all this goes out and tries to fill the space around.
A fake smile, a strange, artificial smile a creepy image, isn’t it?
Final movement is robotic, repetitive, ending in a state of stillness. Energy decreased and she is in pending. Would you come into my life to see how it really is? Will you stay here, with me to accept me as I am, with my negative sides?
Why is the song named Chandelier?
The Chandelier is so beautiful, in a room where it is, everyone sees it, there’s not anything hidden. But there’s no chandelier, only an opposite image that highlights and amplify the message. This is about something as fragile as human being having fears, addictions, overwhelming feelings…
Maybe this chandelier is just the fragility of human beings. When it falls, you cannot do anything and I think it’s important to be aware of this.
Sia made the video’s lyrics. Here you do not see the face, the body… you just know she is there, because you recognize her after haircut (and voice). Sia is unique. In fact every person is unique (despite the fact that some people try to copy the others). Actually, what I mean is that Sia is authentic. She does not try to emulate anyone’s style, she has an unique and amazing voice and more than this, she has a very strong message. I don’t think you need to show your tits or ass to be recognized as valuable and authentic artist… you do not need to show, even your face… 🙂
Her Live performances are stunning!
I said at the beginning of my opinion THIS IS ART!
ART has the power of containing paradoxical elements and through ART, people can bring together all elements, in order to integrate experiences and inner conflicts.
Music is LIFE.
Fears, bad or negative feelings are part of life. And for ‘ DEAR LIFE’ we need holding on…
Graviditatea este o perioadă de mari transformări fizice şi mai ales emoţionale, pentru o femeie.
Fie că iei contact cu maternitatea pentru prima oară, sau că ai mai trecut prin această etapă, sentimentele şi trăririle ce însoţesc această perioadă sunt intense şi variate.
Rolul de mamă începe să se definească/ redefinească sau se extinde. Lunile prenatale, reprezintă o perioadă de timp încărcată de semnificaţii şi transformări psihologice, iar viitoarea mamă se pregăteşte emoţional şi fizic, pentru a-şi primi copilul.
Lumea interioară a maternităţii aduce cu sine satisfacţii, adaptări la noul rol şi la schimbările pe care acesta le aduce în viaţa ta, dar, stresul , anxietatea sunt prezente şi însoţesc această experienţă. Toţi din jurul tău sunt bucuroşi pentru tine, şi tu eşti fericită, dar uneori poţi să ai îndoieli, temeri, conflicte, să trăieşti dezamăgiri, tristeţe, confuzie sau frici. Pot apărea tot felul de contradicţii şi trăiri conflictuale, întrebări legate de feminitate şi sexualitate etc.
Ataşamentul care se va dezvolta între tine şi copilul tău şi
relaţia ta cu el, tin de relatia ta cu tine.
Pentru a avea o relatie sanatoasa si armonioasa cu copilul tau, ai nevoie, in primul rand, sa fii in contact cu tine, ai nevoie de o relatie sanatoasa cu tine.
Experienta maternitatii este una complexa, si dupa cum se stie, multe femei se pot confrunta cu depresia postpartum. Uneori, acestea au sentimentul ca nu isi pot asuma responsabilitatea cresterii unui copil si pot trai stari de anxietate, depresie, neputinta, toate acestea facandu-le sa nu se poata implica total in cresterea copilului.
Drumul către starea de maternitate are dificultăţile sale. Rolul de mama se va contura si se va dezvolta in timp.Vom explora aceste aspecte şi emoţii pe care viitoarele mamici le trăiesc şi le vom aduce într-un cadru sigur în care le vom integra şi vom merge mai departe în siguranţă.
Copyright @ Laura- Simona Ciocoiu
Vom lucra prin tehnici creative ( desen, pictură, scris, muzică, dans, dramă (teatru), crearea de maşti, mandale, poveşti, colaje, sandplay – jocul cu nisip ) etc
Poti opta pentru sedinte individuale ( daca simti ca ai mai multa nevoie de asta) sau poti alege grupul de suport.
Te vei simţi mai sigură pe abilităţile tale de mamă şi vei avea sprijinull nostru. Psihoterapia se desfăşoara într-un mediu securizant emoţional, empatic, cu înţelegere, acceptare şi suport. Toate acestea vor face ca experienţa gravidităţii, să fie una de care-ţi vei aduce aminte cu plăcere.
Ca specialist, consider că dacă mama nu este bine, nici copilul nu e bine!
Dă-ţi voie să fii mama copilului tău! Cea mai bună mamă din lume! 🙂
Detalii organizatorice:
Frecvenţa întâlnirilor: o dată pe săptămână. Grupul va fi constituit din 6 – 10 persoane. Număr de întâlniri:10 Durata unei întâlniri :1h 30 min Investiţia – 70 lei/ pentru fiecare întâlnire. Materialele creative utilizate în cadrul întâlnirilor, vor fi puse la dispoziţie de către psihoterapeut.
The Hand That Rocks The Cradle Is The Hand That Rules The World
( Mana care impinge leaganul, conduce lumea)
William Ross Wallace (1819 – 1881)
.
În data de 28 noiembrie 2013 am avut ocazia să particip la Conferinţa Internaţională “Woman’s Health – Sănătatea femeii, Provocări ale trecutului & oportunităţi pentru viitor”, o iniţiativă deosebită şi un prilej de a aduce împreună, într-un cadru profesional de înaltă ţinută, specialişti şi persoane care activează în domeniul sănătăţii.
Ca specialist, psiholog-psihoterapeut, consider că nu putem vorbi despre sănătate fără să vorbim şi despre sănătate psihică. Aşa cum arată numeroase studii, sănătatea fizică interrelaţionează cu sănătatea psihică şi depind una de cealaltă.
” Pentru ca Lumea să fie fericită, avem nevoie ca popoarele să fie fericite. Pentru ca popoarele să fie fericite, avem nevoie ca familiile să fie fericite. Pentru ca familiile să fie fericite, avem nevoie ca femeile să fie fericite, alături de bărbaţii lor.”( Laura -Simona Ciocoiu)
În ţările cu tradiţie în domeniul psihologiei, a merge la psihoterapeut / psiholog, atunci când simţi că problemele te depăşesc, este ceva absolut firesc, ţine de normalitate (aşa cum mergi la medic, atunci când ai o problemă fizică sau aşa cum soliciţi ajutorul unui avocat, când ai o problemă de natură juridică).
Dacă psihic (emoţional) persoana se află într-o stare accentuată de dezechilibru, aceasta se va resimţi şi la nivel fizic, aşa cum se poate întâmpla şi invers: o afecţiune fizică poate produce tulburări de natură emoţională. Omul funcţionează ca un tot unitar, aşadar sănătatea fizică şi cea psihică (emoţională) sunt interconectate. Putem vorbi aici despre afecţiunile psihosomatice, dar despre acest subiect ne vom referi într-un articol viitor.
Sănătatea depinde de adaptarea somatică (fizică) şi psihică la mediu. Această adaptare înseamnă menţinerea echilibrului homeostazic la nivelul organismului şi, în acelaşi timp, adaptarea la agenţii stresori externi.
Bărbatul şi femeia au un fond psihic comun, iar diferenţele sunt determinate de substratul endocrin, dar şi de o serie de factori social-economici.
Otto Weininger afirma că afectivitatea şi gândirea nu sunt separate la femeie, pe când, la bărbaţi, acestea sunt distincte, femeia trăieşte emoţional, iar bărbatul, cu preponderenţă, cognitiv, intelectual. Prin urmare, putem spune că viaţa feminină este preponderent afectivă, pe când cea masculină este marcată de dominaţia intelectului asupra afectivului.
Viaţa femeii este mult mai complexă şi mai bogată decât înainte, deoarece ea se implică tot mai mult şi este tot mai activă la nivel social, cultural, educaţional etc.
Tocmai de aceea, consider că o atenţie deosebită trebuie acordată abordării multidisciplinare a tulburărilor de alimentaţie – anorexia, bulimia şi aş include aici şi obezitatea.
De ce dietele se adresează îndeosebi femeilor? Şi de ce 95% dintre clienţii cu tulburări alimentare sunt femei? Femeilor
li se cere să “corespundă“ unei imagini ”ideale”, agresiv promovată de media, în special de cea vizuală. Trăim într-o lume în care domină dictatura vizualului. Aş putea spune că, într-o oarecare măsură, femeile sunt supuse unei presiuni psihologice exterioare, care, treptat, ajunge să fie introiectată şi ajunge să controleze din interior.
Modelele de frumuseţe feminină, susţinute, promovate şi valorizate excesiv de către mass-media, setează mental copiii, şi în special tinerele, pe o singură direcţie: succesul şi reuşita în viaţă din punct de vedere personal, profesional şi material sunt condiţionate de încadrarea în aceste standarde de frumuseţe. Presiunea socială îşi spune cuvântul, iar ”factorii de progres” reprezintă o sursă a psihopatologiei, deoarece ”obligă” indivizii la o hiperadaptare – extrem de rapidă.
În acest fel, imaginea corporală este distorsionată, relaţiile interumane afectate, echilibrul psihic destructurat.
Femeia “trebuie” să fie slabă, pentru a fi considerată “frumoasă”, trebuie să arate într-un anumit fel – aşa cum ni se induce prin mass-media. De fapt, promovarea excesivă a acestui ”ideal” de frumuseţe generează apariţia unor probleme serioase de natură fizică şi psihologică, acestea avându-şi originea în problemele de natură emoţională pe care persoana le trăieşte şi pe care le evită.
Modelele de frumuseţe feminină, susţinute, promovate şi valorizate excesiv de către mass-media, setează mental copiii, şi în special tinerele, pe o singură direcţie: succesul şi reuşita în viaţă din punct de vedere personal, profesional şi material sunt condiţionate de încadrarea în aceste standarde de frumuseţe.
Femeia care trece prin experienţa maternităţii are nevoie de susţinere şi de suport emoţional, deoarece naşterea aduce cu sine o serie de schimbări şi transformări în plan fizic şi emoţional, iar sănătatea mamei, în special cea psihică, este vitală pentru dezvoltarea sănătoasă şi armonioasă a copilului. Mama se ocupă, în special, de educaţia copilului, iar de felul în care se desfăşoară această educaţie va depinde viitorul unei ţări.
Stările de anxietate şi depresie sunt însoţite de cele mai multe ori de afecţiuni somatice, de sindroame organice ce reprezintă “somatizări” ale tulburărilor psihice. În orice boală somatică există o participare psihică, şi invers, astfel încât femeia trebuie privită integral, unitar, din perspectiva corelării aspectelor somatice cu cele psihice .
Stările de anxietate şi depresie sunt însoţite de cele mai multe ori de afecţiuni somatice, de sindroame organice ce reprezintă “somatizări” ale tulburărilor psihice.
Consider că este absolut necesar şi obligatoriu ca din echipa terapeutică (în clinici, în spitale etc ) să facă parte şi un psihoterapeut sau măcar un psiholog, deoarece aspectele emoţionale, care ţin de trăirile şi sentimentele legate de percepţia unei afecţiuni, pe care femeia o are, intră în sfera de activitate a psihoterapeutului. Este adevărat că medicii intră în contact, în facultate, cu noţiuni legate de psihologia medicală, psihopatologie, psihiatrie, dar ei se specializează într-o anumită ramură a medicinei şi nu au pregătirea necesară unui psihoterapeut, specializat într-o anumită formă de psihoterapie. Acesta poate utiliza o serie de tehnici şi metode pentru a ajuta pacientul să acceseze conţinuturile emoţionale ce însoţesc diferite afecţiuni şi lucrează, împreună cu acesta, cu teama, cu frica de boală şi de moarte, cu conflictele interioare, cu trăirile cele mai ascunse, cu traumele, cu bogăţia de sentimente ce se află în sufletul unui om.
Consider că este esenţial, pentru noi, ca femei, să avem grijă de sănătatea noastră psihică şi fizică, pentru a putea fi alături de ceilalţi!