– Cand ma gandesc la mine, nu simt nimic. De fapt, cand sunt singura, nu ma simt bine si vreau sa mananc. Am invatat sa nu mai simt nimic in legatura cu mine. E ca o protectie… sunt ca o masina.. nu simt nimic. Sunt prinsa in corpul asta mare…. Parca nu ar fi al meu… Dar vad asta atunci cand oamenii se uita intr-un anumit fel la mine…
Traim intr-o lume in care societatea promoveaza obsesiv imaginea corporala si care a ajuns sa domine felul nostru de a fi, de a simti, de a gandi, de a trai. Presiunea acesteia, distorsioneaza imaginea femeii si genereaza tot mai des, probleme ale imaginii de sine, stimei de sine, tulburari de alimentatie. Femeile “ sunt moarte dupa un corp slab” , isi doresc asta cu disperare si ajung sa fie obsedate de acest “ model de frumusete”, care este , defapt un model patologic, nesanatos, promovat de fotomodele, case de moda/ industria modei, reclame, reviste pentru femei, industria produselor pentru slabit etc. Exista o presiune mediatica prin care regimurile alimentare/ dietele sunt incurajate, imaginea unei persoane slabe este asociata cu frumusetea si fericirea, standardele de frumusete promovate sunt rigide, si ceea ce odata insemna frumusetea ( vezi formele rubensiene, rotunjite, ale femeii) astazi e inlocuita de imaginea osoasa, filiforma, androgina, masculinizata a femeii. (mai mult…)