Atunci cand copilul nu poate sa #citeasca si sa #scrie corect, cand nu #intelege ceea ce a citit, cand vezi ca nu- i place la #scoala, fiindca i se pare greu, poate fi vorba despre dislexie.
Copiii predispuși spre dislexie sunt copiii cu varsta intre 5- 6 ani si cei care incep clasa a I- a.
Dislexia nu depinde de nivelul de #inteligență! Si copiii cu nivel de inteligenta ridicat, pot prezenta tulburari de invatare.
Iata cateva aspecte care te ajută să identifici dificultățile de citire ale copilului.
Pronunță cu dificultate cuvintele noi sau confundă cuvinte asemănătoare.
Are dificultăți în recunoașterea sunetelor și literelor ce alcătuiesc cuvintele citite
Adaugă sau elimină sunete.
Nu reține cuvintele, citindu-le pe litere sau silabisindu-le de fiecare dată, chiar dacă ele se repetă pe o pagină.
Sare cuvinte din propoziții și nu- si da seama, nu se oprește să se corecteze.
Adesea „ghicește” cuvintele, în loc să le silabisească sau să le citească pe litere.
Întâmpină probleme când trebuie să citească un text cu voce tare și cu intonație.
Citește lent, de cele mai multe ori ignorând semnele de punctuație.
Are dificultăți de înțelegere a textului- nu înțelege întotdeauna ce a citit
Nu reușește să facă un rezumat dupa ce a terminat de citit
Evită să citească, mai ales cu voce tare.
Se lasă foarte ușor distras când trebuie să citească, nu reușește să se concentreze.
De cele mai multe ori, terapia copiilor dislexici nu se rezumă la dezvoltarea abilităților de scris- citit sau la dezvoltarea unor capacități cognitive deficitare, ci este necesară consilierea psihologică și uneori, psihoterapia.
Copiii cu dificultăți de învățare se confruntă frecvent cu tulburări emoționale, care se răsfrâng asupra personalității.
#Eșecul școlar, va determina o imagine de sine negativă, stimă de sine scăzută, complex de inferioritate, anxietate, tulburări de comportament, tulburări psihosomatice.
Copiii au dificultăti de #integrare în colectivul clasei și pot ajunge victime ale violentei.
Dificultatile se vor transpune și în scris= #disgrafie
Neapărat apelează la un #logoped pentru o evaluare complexă psiho- logopedică
Pentru a avea o imagine cat mai clara asupra blocajelor pe care le intampina oamenii, si, in acelasi timp, pentru a-i ajuta sa constientizeze si sa clarifice aceste blocaje pe care le au, am conceput acest chestionar.
Informatiile sunt confidentiale si sunt importante pentru un studiu pe care doresc sa-l realizez. Nevoile celor care apeleaza la serviciile mele sunt importante pentru mine.
Pentru a avea o imagine cat mai clara asupra situatiilor cu care se confrunta persoanele din societatea noastra si care sunt cele mai frecvente dificultati, am sintetizat in acest chestionar, principalele tipuri de blocaje pe care un om le poate avea.
Cei care doresc sa-l completeze, o pot face in conditii de respectare a anonimatului si de confidentialitate ( nu este nevoie sa va dati numele, iar informatiile oferite de dvs. nu sunt publice).
Completarea chestionarului este simpla, dvs raspunzand cu ADEVARAT – FALS, daca simtiti ca acel tip de blocaj se manifesta in viata dvs. Aveti posibilitatea sa adaugati completari in ceea ce priveste alte dificultati cu care va confruntati.
“ Jocul este cea mai elaborată formă de cercetare” – Albert Einstein
După cum bine ştim, jocul este activitatea principală a copilului şi este esenţial pentru o dezvoltare sănătoasă şi armonioasă a acestuia. Importanţa jocului în dezvoltarea copilului nu este dată doar de rolul acestuia în învăţare, ci şi de procesul prin care copiii pot utiliza jocul pentru a-şi exprima sentimentele, pentru a crea noi relaţii, sau pentru a le îmbunătăţi şi aprofunda pe cele existente.
În procesul jocului, apar şi se dezvoltă relaţii cu ceilalţi ( copii sau adulţi), se conturează sentimentul de apartenenţă la grup, se promovează starea de bine.
Jocul poate fi considerat ca preludiu al înţelegerii şi dezvoltării cognitive şi reprezintă modalitatea primară prin care copilul învaţă despre el, despre ceilalţi si despre ceea ce-l înconjoară.
Urmărind jocul unui copil poţi să- ţi dai seama de interacţiunea acestuia cu lumea: felul în care se joacă, obiectele pe care le utilizează, activitaţile sale etc. Jocul ajută la dezvoltarea unor strategii de relaţionare, la îmbunătăţirea comunicării, ajută la explorarea semnificaţiilor lumii înconjurătoare, dezvoltă imaginaţia etc.
Majoritatea oamenilor consideră că jocul este asociat cu domeniul copilăriei şi se adresează copiilor mici, dar lucrurile nu stau chiar aşa. Şi adulţii sunt dornici să se joace. Copiii sunt foarte creativi şi se pot juca cu orice: cu cutiile în care sunt ambalate jucăriile, cu panglicile care au servit la împachetarea jucăriilor, pot folosi etichetele ca şi bilete de tren etc. Ei pot crea jucării din orice, atâta timp cât li se permite să- şi exprime creativitatea.
Ca părinţi, este important să încurajăm demersul imaginativ al copiilor şi explorarea, fără a- i ridiculiza, pentru că nu folosesc lucrurile “ aşa cum trebuie”!
Copyright@ Laura Ciocoiu
În timp, cu cât vom oferi o mai mare libertate copilului şi vom susţine repetiţiile, jocul se va rafina. Dacă li se oferă un spaţiu sigur, un adult care să fie disponibil şi câteva materiale foarte simple, capacitatea de joc este nelimitată. Jocul ia naştere în cadrul interacţiunii de joc iniţial ( dintre mamă şi copil), încă din timpul sarcinii. Mama îi cântă bebeluşului, îi poate spune poveşti, îl mangâie etc. Putem spune ca începutul ataşamentului sănătos între mamă şi copil, o reprezintă capacitatea timpurie de joc.
În ultimul timp este promovat contactul fizic prelungit între mamă şi copil atât de benefic pentru o dezvoltare sănătoasă şi armonioasă a celui mic ( copilul este purtat in sling, marsupiu etc) , iar alăptatul la sân continuă deseori mult după vârsta de 1 an. Toate acestea contribuie la stabilizarea ataşamentul primar.
Atunci când interacţiunea cu copilul este susţinută şi consolidată prin joc, relaţia de ataşament care se dezvoltă, va fi una sănătoasă şi armonioasă, iar aceasta va avea efecte benefice care se vor propaga în relaţiile ulterioare, pe care copilul le va dezvolta.
Natura terapeutică a jocului şi beneficiile terapiei prin joc ( TJ)
Pentru terapia prin joc este obligatoriu ca psihoterapeutul sa fie specializat în terapie prin joc, deoarece jocul, ca instrument terapeutic presupune anumite principii terapeutice si vorbim aici despre un proces care se desfăşoară în anumite condiţii.
Cercetarile arată că Terapia prin Joc ( TJ) are numeroase beneficii şi contribuie la îmbunatatirea comportamentului şi a sferei emoţionale.
Tehnici ale terapiei prin joc sunt utilizate şi în psihoterapia adulţilor.
Terapia prin joc poate reda abilităţile pierdute, blocate, îmbogăţeşte experienţa emoţională şi rezilienţa– capacitatea de a face faţă şi de a se adapta la schimbările ce apar de- a lungul vieţii. Copiii îşi pot exprima sentimentele fără a folosi cuvintele, chiar atunci când ei au pierdut etape de dezvoltare, prin boală, dificultati de învățare, trauma etc
În terapia prin joc, copilul intră în contact cu sine, este ajutat să conştientizeze punctele forte, dar si pe cele slabe, să îşi construiască stima de sine, respectul de sine şi încrederea în el.
Terapia prin joc se desfăşoară într-un spaţiu sigur ( în cadrul cabinetului de psihoterapie), într-un timp care-i aparţine copilului, în prezenţa terapeutului.
Siguranţa fizică, emoţională şi confidenţialitatea sunt deosebit de importante pentru copiii și familiile care beneficiază de Terapie prin Joc.
– Cei 5 locatarii de la nr. 10-
Copyright@ Laura Ciocoiu
Când este recomandată terapia prin joc ( TJ)
Aceasta formă de psihoterapie este recomandată atunci când copilul:
– Nu-şi atinge potenţialul maxim din punct de vedere academic ( şcolar) sau social
– Are dificultăţi de învăţare
– Se află în situaţia de a fi exclus din şcoală
– Este hiperactiv, instabil, se concentrează greu în activităţi
– A trecut printr-o traumă ( abuz, fizic, emoţional, sexual, boală, separarea sau divorţul părinţilor, accident etc)
– Este diagnosticat cu ADHD, tulburare din spectrul autist, sindrom Asperger etc
– Se află în proces de adopţie, sau de îngrijire în cadru instituţionalizat
– Suferă de anxietate, stres, fobii, ticuri nervoase etc
– A suferit o pierdere majoră sau se află în doliu
– Este retras, trist, apatic
– Are anumite disfuncţionalităţi, deficienţe sau suferă de o boală cronică
– Are dificultăţi în a-şi face prieteni
– Are izbucniri de furie pe care nu o poate controla
– Nu îşi ascultă părinţii, are un comportament opoziţionist, este negativist, răspunde obraznic
– Nu are încredere în sine, nu are iniţiativă, este timid
– Are certuri frecvente cu părinţii, colegii, fraţii sau surorile
– Este bătăuş cu alţii sau este victima agresiunilor, intimidării – fenomenul “ bullying”
– Are coşmaruri şi tulburări de somn
– Nu se joacă etc
Copiii care au trecut prin aceste experienţe răspund foarte bine la terapia prin joc, starea copilului se ameliorează şi se înregistrează progrese evidente.
Copii exprima lumea interioara prin tehnici creative
Copyright@ Laura Ciocoiu
Gravitatea problemei
Terapeutul prin joc evaluează gravitatea problemei, vechimea ei şi în funcţie de acestea pot fi asociate şi alte tehnici terapeutice pentru a obţine o evoluţie pozitivă, din punct de vedere emoţional şi comportamental. Atunci când problemele emoţionale şi comportamentale au rădăcini adânci, este necesar un proces terapeutic de durată.
Pentru a veni în sprijinul părinţilor, prezentăm, orientativ, câteva indicii în aprecierea gradului de severitate al problemei, dar consultaţia pe care psihoterapeutul o face, este esenţială!
Grad uşor – Spitalizare pentru intervenţii chirurgicale minore. Aspecte care se referă la probleme relaţionale nerezolvate: prietenii, rivalităţi între fraţi, relaţionarea cu părinţii etc
Grad moderat- Stres, traumă ( separare, divorţ, accidente, agresiuni etc)
Grad sever – Abuz fizic sau sexual repetat, abuzuri din surse multiple etc
Recomandăm ca părinţii să acorde atenţie primelor manifestări problematice pe care le observă la copil şi să solicite ajutorul unui specialist, deoarece, intervenţiile terapeutice într-un stadiu timpuriu, vor preveni agravarea situaţiei şi apariţia unor simptome dificil de gestionat.
( articolul a fost publicat in revista Bebelu, septembrie 2014)
NOTA pentru parinti:
Terapeut prin joc este acel terapeut/ psihoterapeut care s-a specializat in Terapie prin Joc.
Aceasta inseamna formare in Terapie prin Joc ( Play Therapy) de minim 3 ani. Nu inseamna nici Playful Parenting, nici a lasa copilul sa se joace pur si simplu. Terapia prin joc este un proces, iar jocul este utilizat cu scop terapeutic. Am tinut sa fac aceasta precizare, deoarece am vazut psihoterapeuti care se autointituleaza ” terapeut prin joc”, fara a avea o formare/ specializare in aceasta forma de psihoterapie si mai mult decat atat, chiar studenti care inca nu si-au finalizat studiile in psihologie si sustin ca fac terapie prin joc.
The Hand That Rocks The Cradle Is The Hand That Rules The World
( Mana care impinge leaganul, conduce lumea)
William Ross Wallace (1819 – 1881)
.
În data de 28 noiembrie 2013 am avut ocazia să particip la Conferinţa Internaţională “Woman’s Health – Sănătatea femeii, Provocări ale trecutului & oportunităţi pentru viitor”, o iniţiativă deosebită şi un prilej de a aduce împreună, într-un cadru profesional de înaltă ţinută, specialişti şi persoane care activează în domeniul sănătăţii.
Ca specialist, psiholog-psihoterapeut, consider că nu putem vorbi despre sănătate fără să vorbim şi despre sănătate psihică. Aşa cum arată numeroase studii, sănătatea fizică interrelaţionează cu sănătatea psihică şi depind una de cealaltă.
” Pentru ca Lumea să fie fericită, avem nevoie ca popoarele să fie fericite. Pentru ca popoarele să fie fericite, avem nevoie ca familiile să fie fericite. Pentru ca familiile să fie fericite, avem nevoie ca femeile să fie fericite, alături de bărbaţii lor.”( Laura -Simona Ciocoiu)
În ţările cu tradiţie în domeniul psihologiei, a merge la psihoterapeut / psiholog, atunci când simţi că problemele te depăşesc, este ceva absolut firesc, ţine de normalitate (aşa cum mergi la medic, atunci când ai o problemă fizică sau aşa cum soliciţi ajutorul unui avocat, când ai o problemă de natură juridică).
Dacă psihic (emoţional) persoana se află într-o stare accentuată de dezechilibru, aceasta se va resimţi şi la nivel fizic, aşa cum se poate întâmpla şi invers: o afecţiune fizică poate produce tulburări de natură emoţională. Omul funcţionează ca un tot unitar, aşadar sănătatea fizică şi cea psihică (emoţională) sunt interconectate. Putem vorbi aici despre afecţiunile psihosomatice, dar despre acest subiect ne vom referi într-un articol viitor.
Sănătatea depinde de adaptarea somatică (fizică) şi psihică la mediu. Această adaptare înseamnă menţinerea echilibrului homeostazic la nivelul organismului şi, în acelaşi timp, adaptarea la agenţii stresori externi.
Bărbatul şi femeia au un fond psihic comun, iar diferenţele sunt determinate de substratul endocrin, dar şi de o serie de factori social-economici.
Otto Weininger afirma că afectivitatea şi gândirea nu sunt separate la femeie, pe când, la bărbaţi, acestea sunt distincte, femeia trăieşte emoţional, iar bărbatul, cu preponderenţă, cognitiv, intelectual. Prin urmare, putem spune că viaţa feminină este preponderent afectivă, pe când cea masculină este marcată de dominaţia intelectului asupra afectivului.
Viaţa femeii este mult mai complexă şi mai bogată decât înainte, deoarece ea se implică tot mai mult şi este tot mai activă la nivel social, cultural, educaţional etc.
Tocmai de aceea, consider că o atenţie deosebită trebuie acordată abordării multidisciplinare a tulburărilor de alimentaţie – anorexia, bulimia şi aş include aici şi obezitatea.
De ce dietele se adresează îndeosebi femeilor? Şi de ce 95% dintre clienţii cu tulburări alimentare sunt femei? Femeilor
li se cere să “corespundă“ unei imagini ”ideale”, agresiv promovată de media, în special de cea vizuală. Trăim într-o lume în care domină dictatura vizualului. Aş putea spune că, într-o oarecare măsură, femeile sunt supuse unei presiuni psihologice exterioare, care, treptat, ajunge să fie introiectată şi ajunge să controleze din interior.
Modelele de frumuseţe feminină, susţinute, promovate şi valorizate excesiv de către mass-media, setează mental copiii, şi în special tinerele, pe o singură direcţie: succesul şi reuşita în viaţă din punct de vedere personal, profesional şi material sunt condiţionate de încadrarea în aceste standarde de frumuseţe. Presiunea socială îşi spune cuvântul, iar ”factorii de progres” reprezintă o sursă a psihopatologiei, deoarece ”obligă” indivizii la o hiperadaptare – extrem de rapidă.
În acest fel, imaginea corporală este distorsionată, relaţiile interumane afectate, echilibrul psihic destructurat.
Femeia “trebuie” să fie slabă, pentru a fi considerată “frumoasă”, trebuie să arate într-un anumit fel – aşa cum ni se induce prin mass-media. De fapt, promovarea excesivă a acestui ”ideal” de frumuseţe generează apariţia unor probleme serioase de natură fizică şi psihologică, acestea avându-şi originea în problemele de natură emoţională pe care persoana le trăieşte şi pe care le evită.
Modelele de frumuseţe feminină, susţinute, promovate şi valorizate excesiv de către mass-media, setează mental copiii, şi în special tinerele, pe o singură direcţie: succesul şi reuşita în viaţă din punct de vedere personal, profesional şi material sunt condiţionate de încadrarea în aceste standarde de frumuseţe.
Femeia care trece prin experienţa maternităţii are nevoie de susţinere şi de suport emoţional, deoarece naşterea aduce cu sine o serie de schimbări şi transformări în plan fizic şi emoţional, iar sănătatea mamei, în special cea psihică, este vitală pentru dezvoltarea sănătoasă şi armonioasă a copilului. Mama se ocupă, în special, de educaţia copilului, iar de felul în care se desfăşoară această educaţie va depinde viitorul unei ţări.
Stările de anxietate şi depresie sunt însoţite de cele mai multe ori de afecţiuni somatice, de sindroame organice ce reprezintă “somatizări” ale tulburărilor psihice. În orice boală somatică există o participare psihică, şi invers, astfel încât femeia trebuie privită integral, unitar, din perspectiva corelării aspectelor somatice cu cele psihice .
Stările de anxietate şi depresie sunt însoţite de cele mai multe ori de afecţiuni somatice, de sindroame organice ce reprezintă “somatizări” ale tulburărilor psihice.
Consider că este absolut necesar şi obligatoriu ca din echipa terapeutică (în clinici, în spitale etc ) să facă parte şi un psihoterapeut sau măcar un psiholog, deoarece aspectele emoţionale, care ţin de trăirile şi sentimentele legate de percepţia unei afecţiuni, pe care femeia o are, intră în sfera de activitate a psihoterapeutului. Este adevărat că medicii intră în contact, în facultate, cu noţiuni legate de psihologia medicală, psihopatologie, psihiatrie, dar ei se specializează într-o anumită ramură a medicinei şi nu au pregătirea necesară unui psihoterapeut, specializat într-o anumită formă de psihoterapie. Acesta poate utiliza o serie de tehnici şi metode pentru a ajuta pacientul să acceseze conţinuturile emoţionale ce însoţesc diferite afecţiuni şi lucrează, împreună cu acesta, cu teama, cu frica de boală şi de moarte, cu conflictele interioare, cu trăirile cele mai ascunse, cu traumele, cu bogăţia de sentimente ce se află în sufletul unui om.
Consider că este esenţial, pentru noi, ca femei, să avem grijă de sănătatea noastră psihică şi fizică, pentru a putea fi alături de ceilalţi!
„Copilul râde: – Întelepciunea si iubirea mea e jocul!”- Lucian Blaga
“ Este paradoxal ca cei mai multi dintre educatori si parinti inca fac diferenta intre timpul pentru invatare si timpul pentru joaca, fara sa vada conexiunea vitala dintre cele doua. “ Leo Buscaglia
Natura terapeutica a jocului
Jocul reprezinta activitatea principala a copilului si este esential pentru o dezvoltare sanatoasa si armonioasa a acestuia. Importanta jocului in dezvoltarea copilului nu este data doar de rolul acestuia in invatare, ci si de procesul prin care copiii pot utiliza jocul pentru a-si exprima sentimentele, pentru a crea noi relatii sau a le imbunatati.
Dezvoltarea emotionala sanatoasa a copilului este legata de evolutia relatiilor care apar in procesul jocului, in toata evolutia sa, de stabilirea relatiilor cu ceilalti si de apartenenta la grup.
Pentru terapia prin joc este obligatoriu ca psihoterapeutul sa fie specializat in terapie prin joc, deoarece jocul, ca instrument terapeutic presupune anumite principii terapeutice si este un proces.
Beneficiile Terapiei prin Joc
Cercetarile arata ca Terapia prin joc are numeroase beneficii si marcheaza imbunatatirea comportamentului si a sferei emotionale in special in randul copiilor cu tulburari din sfera emotionala si comportamentala. Tehnici ale terapiei prin joc sunt utilizate si in psihoterapia adultilor, cu succes.
Ajungand dincolo de nivelul constient si utilizand bagajul imaginativ si creativ de care persoana, jocul poate reda abilitatile pierdute, blocate si poate, experienta emotionala si imbunatateste rezilienta, capacitatea de a face fata si de a se adapta la schimbarile ce apar in diferite moment ale vietii. Copiii isi pot exprima sentimentele fara a folosi cuvintele. Deasemnea, jocul ajuta la dezvoltarea comunicarii si limbajului, rezolvarea de probleme, asimilarea cunostintelor, dezvoltarea imaginatiei, a creativitatii, integrarea in grup, sentimentul de apartenenta la acesta etc
Sunt situaltii in care, copilul a pierdut etape de dezvoltare, prin boală, sau prezinta dificultati de învățare, ori a experimentat trauma, iar terapia prin joc poate completa si reconstrui aceste “ goluri” prin joc.
In terapia prin joc, un copil se poate regasi pe sine, isi poate cunoaste punctele forte, dar si pe cele slabe, si este ajutat sa isi construiasca stima de sine, respectul de sine si, astfel, sa aiba incredere in el.
Intr-un spatiu sigur si intr-un timp care-i apartine, in prezenta terapeutului, el poate sa preia controlul si sa ia decizii intr-un timp al lui, sa dezvolte strategii pentru a face fata dificultatilor cu care se confrunta in viata si sa aiba o perspectiva pozitiva asupra viitorului.
Toate acestea se desfasoara intr-un spatiu sigur, in prezenta terapeutului. Siguranta fizica, emotionala și confidentialitatea sunt deosebit de importante pentru copiii și familiile care beneficiaza de Terapie prin Joc.
Tipuri de probleme abordate in Terapia prin Joc
Copiii care au trecut prin urmatoarele probleme sau situatii, isi amelioreaza starea si progreseaza, raspund foarte bine la terapia prin joc.
Aceasta forma de psihoterapie este recomandata atunci cand copilul: – Nu-si atinge potentialul maxim din punct de vedere academic ( scolar) sau social – Are dificultati de invatare – Se afla in situatia de a fi exmatriculat/ exclus din scoala – Este hiperactiv, instabil, se concentreaza greu in activitati – A trecut printr-o trauma ( abuz, fizic, emotional, sexual, separarea sau divortul parintilor, accident etc) – Este diagnosticat cu ADHD, tulburare din spectrul autist, sindrom Asperger etc – Se afla in proces de adoptie, sau de ingrijire in cadru institutionalizat – Sufera de anxietate, stres, fobii, ticuri nervoase – A suferit o pierdere majora sau se afla in doliu – Este retras, sau de multe ori nefericit, trist, apatic – Are anumite disfunctionalitati, deficiente sau sufera de o boala cronica – Are dificultati in a-si face prieteni – Are izbucniri frecvente de furie violenta pe care nu o poate controla – Nu isi asculta parintii, este negativist, raspunde obraznic – Nu are incredere in sine, nu are initiativa, este timid – Are certuri frecvente cu parintii, colegii, fratii sau surorile – Este bataus cu altii sau este agresat ( intimidare – fenomenul “ bullying” ) – Adopta un comportament nepotrivit – Are cosmaruri si tulburari de somn – Nu se joaca etc
Gravitatea problemei
In functie de gravitatea problemei, de vechimea ei, se determina in ce masura terapia prin joc este suficienta, si in ce masura acesteia i se asociaza o serie de alte tehnici a manifestarilor si pentru e evolutie pozitiva din punct de vedere emotional si comportamental. Deasemenea, in functie de gravitatea manifestarilor observate de catre psihoterapeut, va fi stablita si durata aproximativa a demersului terapeutic.
Este foarte important ca parintii sa actioneze la primele manifestari problematice, si cel mai bine este ca acestia sa solicite ajutorul unui specialist in terapie prin joc, pentru a preveni aparitia acestora, deoarece, interventiile intr-un stadiu timpuriu vor necesita un numar mai redus de sedinte de terapie prin joc si vor preintampina agravarea situatiei si aparitia unor simptome dificil de gestionat. Consultatia initiala, discutia cu parintii, are loc in absenta copilului, ulterior acesteia, copilul fiind observat si evaluat, pentru stabilirea tehnicilor utilizate in demersul terapeutic.
Un copil ale carui probleme emotionale si comportamentale au radacini adanci, si prezinta un grad ridicat de severitate si complexitate, poate necesita un proces terapeutic de durata.
In tabelul alaturat sunt prezentate, orientativ, aspecte ce ajuta parintii sa aprecieze gradul de severitate al problemei, dar este esentiala consultatia realizata de terapeutul prin joc, in cadrul careia, aspectele emotionale si comportamentale sa fie discutate pe larg, impreuna cu parintii.
Grad
Impact
Exemple
Usor
Disfunctionalitati usoare/ temporare in mentinerea starii de bine.Pierderi minore legate de functionalitate.
Spitalizare pentru operatii minore.
Slaba
Pierderi ale starii de bine, in curs de depreciere, in ceea ce priveste functionalitatea si care impiedica atingerea potentialului sau maxim.
Aspecte care tin de probleme relationale nerezolvate: prietenii, rivalitati intre frati, relationare cu parintii etc
Moderata
Copilul nu se simte bine emotional. Afectare considerabilă la nivel functional. Problemele trebuie să fie tratate cu promptitudine, pentru a preveni deteriorea in continuare si agravarea situatiei.
Stres si trauma. Separare, divort, accidente, agresiuni etc.
Severa
Boli grave si tulburari psihice la copilul cu risc, la copiii care nu pot functiona ca o persoana normala.
Abuz fizic sau sexual repetat, abuzuri din mai multe surse, diferite etc
Tehnicile Terapiei prin Joc , pot fi utilizate cu success si in interventiile cu adultii. Ca si adulti, cei mai multi dintre noi, nu mai suntem conectati cu copilul interior, si a avea grija de acesta este o conditie esentiala pentru regasirea de Sine, respectul de sine si o imagine de sine pozitiva si sanatoasa.
Pronunță cu dificultate cuvintele noi sau confundă cuvinte asemănătoare.
De cele mai multe ori, terapia copiilor dislexici nu se rezumă la dezvoltarea abilităților de scris- citit sau la dezvoltarea unor capacități cognitive deficitare, ci este necesară consilierea psihologică și uneori, psihoterapia.
Dificultatile se vor transpune și în scris= #disgrafie
