Primii ani de viata sunt fundamentali pentru restul vietii copilului, de aceea, parintii trebuie sa acorde o atentie deosebita copilului, prin stimularea senzoriala adecvata.
Stimularea senzoriala timpurie are numeroase beneficii:
Beneficii cognitive
stimuleaza invatarea conceptelor, intelegerea, rationamentul si capacitatea de reactie la mediu
Beneficii emotionale
ofera experiente afective si sociale care maresc stima de sine, independenta, exprimarea emotiilor si capacitatea de a socializa cu ceilalti
Beneficii lingvistice
dezvolta abilitatea de a comunica, cu mediul, ajutand copilul sa inteleaga si sa se exprime mai bine prin cuvinte, sunete si tonuri
Beneficii motorii
intareste musculatura si imbunatateste coordonarea miscarilor corpului, capacitatea de deplasare si indemanarea
Dezvoltarea cognitiva are la baza jocul, iar un copil care nu se joaca, are niste dificultati/ intarzieri in dezvoltare.
Tocmai de aceea, parintii sunt primii care pot observa asta si pot veni cu copilul la un consult de specialitate.
Chiar daca un copil se joaca singur sau cu ceilalti, cu obiecte sau fara, jocul il ajuta sa experimenteze si sa devina din ce in ce mai bun in ceea ce are importanta pentru el.
Fundatiile unei dezvoltari armonioase si cunoasterea adecvata a lumii, incep cu interactiunea senzoriala si motorie asupra acesteia. Dezvoltarea creierului si evolutia sa, incep si se bazeaza pe miscare si explorare senzoriala.
Stimularea senzoriala si dezvoltarea creierului se influenteaza reciproc si depind una de cealalta.
Imbunatatirea activitatilor motorii si senzoriale si procesarea informatiilor, apar inainte ca invatarea sa se desfasoare la un nivel elaborat, comportamental sau academic.
Atunci cand copilul mic are o experienta senzoriala bogata, echilibrata, i se ofera acestuia posibilitatea unei dezvoltari emotionale si fizice sanatoase.
Baza acestei dezvoltari o constituie tocmai bogatia experientei senzoriale pe care bebelusul o are inca din burta mamei.
Intre copil si persoana care-l ingrijeste ( in special mama) se creaza o relatie de atașament primar.
Atasamentul primar se bazeaza in principal pe o relatie senzoriala cu persoanele care au grija de copil. Relatia de atasamet primar se formeaza fata de persoana care satisface nevoile noastre senzoriale si care ne ofera un sentiment de siguranta.
Astfel mirosul mamei devine familiar copilului, ne simtim protejati intr-un mediu cu care suntem familiari. Suntem hraniti de mama, reactionam la vocea ei si raspundem mangaierilor si atingerilor ei.
Experienta noastra senzoriala timpurie este esentiala pentru dezvoltarea emotionala si fizica echilibrata si se formeaza pe baza experientei senzoriale, in relatie cu figura de atasament primara, care, de cele mai multe ori este mama.
Chiar inainte de ne naste, impulsurile primite de noi sunt senzoriale. Cercetarile arata ca în burtica mamei, bebelusul raspunde semnalelor luminoase, poate avea reactii fata de sunete si muzica si poate sa reactioneze la miscare si atingeri. Nu stim daca exista cercetari care sa arate reactia la mirosuri, dar atata timp cat mirosul este conectat cu creierului ancestral este evident ca acesta se dezvolta inca din uter.
Cu siguranta mirosul mamei face ca sa creeze acea familiaritate initiala intre copil si mama lui. Ca sa nu mai spunem, ca atunci cand un copil are o jucarie preferata sau o paturica, acestea nu ar trebui spalate, deoarece se distruge mirosul primar, cel care creaza acea relatie cu jucaria sau cu paturica.
Cand copilul ( sau chiar adultul) se simte insecurizat- cand nu se simte sigur, – el se leaga de ceva, care este familiar si senzorial.
Rutina, orele de masa si mancarea, fotografiile de familie si melodiile preferate, patul, hainele sunt lucruri pe care le cunoastem, si le cunoastem prin intermediul corpului.
Toate lucrurile reinnoite/ noi ne influenteaza sistemul senzorial.
Suntem incurajati sa ne schimbam in totalitate mobilierul din bucatarie, living room, dormitor. Alterarea mediului familiar, a obisnuintelor, ne afecteaza mediul familiar si calitatile senzoriale ale acestuia.
Asa cum mediul nostru se poate schimba brusc, tot asa se poate schimba si lumea copilului.
Copiii au nevoie de o tranzitie usoara, atunci cand lucrurile se schimba.
Treptat, putem tolera impulsurile senzoriale ( diferite de ale noastre) care vin de la ceilalti- mirosul lor, mediul lor inconjurator este diferit de-al nostru, vocile lor suna diferit, ei ne tin si ne ating in mod diferit.
Atunci cand copilul se simte securizat din punct de vedere al experientei senzoriale, in relatia cu figura primara de atasament, el va fi capabili sa formeze noi atasamente si sistemul sau senzorial va fi deschis catre noi experiente provocatoare.
O mama creativa incearca sa ofere copilului sau o multitudine de experiente senzoriale de joc, in mod special in decursul primul an de viata.
Acestea vor facilita o interactiune complexa cu mediul, stabilirea de noi relații, o adaptare adecvată si o evolutie armonioasă a copilului din toate punctele de vedere.
Momentul baitei este un moment sezorial foarte important datorita interactiunii cu apa si cu baloanele de sapun, cu jucariile plutitoare, cu prosoapele calde, cu pijamalutele etc.
Bebelusii se bucura de jocul senzorial interactiv, mai mult decat sa fie lasati sa se joace cu jucariile, singuri. Atunci cand sunt pregatiti de joc, ei vor crea momentul si locul pentru joaca. De asemenea, este important ca sa existe un timp de calitate si sa fie oferite diferite materiale/ obiecte, jucarii senzoriale, care sa stimuleze interesul si dezvoltarea copilului.
Pe masura ce copilul creste- tot mai multe activitati pot contribui la imbogatirea jocului si la diversificarea experientei senzoriale: plaja, gatitul, gradinaritul, sportul, gimnastica, dansul, innotul, jocul cu mingea, de-a v-ati ascunselea, constructia de case, si multe alte jocuri.
Parintii si in special mamicile, care petrec cea mai mare a timpului cu copilul, au nevoie sa cunoasca modalitati de stimulare senzoriala adecvate, pentru a oferi copilului, suficiente experiente de dezvoltare. Pentru aceasta, parintii pot participa la programele noastre de Dezvoltare Senzoriala.
Cum poate afecta barbatii, absenta emotionala sau fizica a tatalui?
Devenirea ca barbat a fiului, se face in relatia cu tatal.
Tatal este cel care-l “ unge”, il numeste ” suficient de barbat” pe fiul sau.
Atunci cand, dintr-un motiv sau altul, fiul nu a avut o relatie cu tatal ( datorita decesului, a divortul, a absentei emotionale/ neimplicarii acestuia etc), devenirea ca barbat a acestuia este afectata.
Chiar daca tatal este prezent fizic, el poate fi absent emotional, astfel incat, dezvoltarea emotionala si comportamentala a fiului va avea de suferit.
De multe ori, aceasta relatie este deteriorata si intra in categoria “ pierderea tatalui”. Este tot o pierdere, asa cum e si cea cauzata de deces, separare, divort etc. Este o trauma pe care baiatul o va purta cu el toata viata si care-l va afecta cu atat mai mult , cu cat aceasta apare de tmpuriu.
Barbatii care nu au avut tati pentru a-i initia in masculinitate, vor deveni dependenti de femei care sa aiba grija de ei si, care, chiar sa-i defineasca.
Tatal este cel care detine cheia masculinitatii sanatoase a fiului sau.
Fiul incepe sa se simta “ destul de barbat” in interactiunea cu tatal sau.
Nevoia de mama, este un premiu de consolare care- si pierde stralucirea, in comparatie cu apropierea de tata- adevaratul jackpot.
Daca ai trecut prin astfel de experiente si simti ca acestea te-au afectat, daca rezonezi la ceea ce ai citit aici, poti aduce o schimbare in viata ta, astfel incat sa te simti mai bine cu tine, in primul rand.
Suna pentru o programare si impreuna vom aduce linistea in sufletul tau.
Ranile emotionale vor fi vindecate.
Barbatii sunt vulnerabili. Atunci cand vin la terapie sunt inarmati cu scutul si spada, fiindca asa au fost invatati ( de catre mama, de cele mai multe ori, fiindca mama/ femeia este cea care face educatie).
Au fost invatati sa adopte rolul luptatorului, sa fie barbati, sa nu cedeze, fiindca barbatii nu plang niciodata… Un barbat e puternic, nu are frica, poate sa le rezolve pe toate…
De fapt, dupa un timp, cei mai curajosi si increzatori in fortele lor, leapada armura pe care au lipit-o strans de ei, chiar daca desprinderea acesteia e dureroasa si presupune responsabilizare si asumarea propriului Sine si acceptarea a ceea ce sunt ei in esenta, a ceea ce nu poate fi acceptat si integrat.
Treptat, ei dezvaluie un Eu incredibil de vulnerabil, dramatic si plin de tensiuni, hranit de ambivalente…
Barbatul care provine dintr-o familie in care mama a fost distanta afectiv ( fara sa ofere iubire, mangaiere, continere, vorbe frumoase si intelegere empatica) si in care acest comportament a fost dublat de o atitudine dominanta ( de control), in prezenta unui tata pasiv/ absent emotional ( fara implicare afectiva fata de copil ) are toate sansele sa dezvolte o atitudine ambivalenta fata de femei.
Acest barbat iubeste si uraste femeia.
El ajunge sa se manifeste plin de iubire, tandru intr-un anumit moment, ca dupa aceea sa ajunga in cealalta extrema: sa critice, sa jigneasca, sa devina agresiv ( verbal sau fizic).
Si toate astea pentru a ascunde sentimentele de vulnerabilitate pe care le traieste intens si carora ii e greu sa le faca fata, deoarece, acestea nu au fost acceptate si continute de catre mama .
De multe ori, acest barbat adopta comportamentul ” macho”, incercand sa diminueze rolul femeii, s-o minimalizeze in relatia cu el, tratand-o cu superioritate. Uneori, reuseste chiar sa-i induca acesteia, un sentiment de culpabilizare ( o va invinovati pentru toate nereusitele lui).
Astfel, apare santajul emotional. Si pentru santaj, e nevoie de doi…
Bărbatul şi femeia se caută în vălmăşagul imens al vieţii omeneşti. Un bărbat din milioanele de bărbaţi doreşte pe o singură femeie din milioanele de femei. Unul singur şi una singură! Adam şi Eva! Căutarea reciprocă, inconştientă şi irezistibilă, e însuşi rostul vieţii omului. Liviu Rebreanu – Adam şi Eva
Sufletele pereche se vor găsi oricând, oricât de neagră ar fi noaptea căutării, oricât de lung ar fi drumul regăsirii, oricât de nepătrunsă ar fi ceaţa care le va împiedica să se caute şi să se găsească, oricâte tentaţii ar apărea în calea lor…
Oricât de puternic ar fi soarele orbirii şi oricât de nevăzută ar fi faţa nevăzută a lunii…
Oricâte ar putea fi şi nu s-ar putea povesti…
Fiindcă ele s-au iubit dintotdeauna, încă de dinainte de a şti asta…
De la începutul veacurilor…
Drumul simţit şi nevăzut al iubirii le va aduce împreună.
Sufletul tău pereche, Eu.
Uneori, cea mai frumoasă călătorie este distanţa dintre doi oameni.
” Cine priveşte în afară, visează. Cine priveşte înăuntru, se trezeşte.” Carl Gustav Jung
” A intreprinde o psihoterapie presupune un mare curaj… Iata de ce, in ciuda imaginii stereotipe, pacientii psihoterapiei sunt oameni mai tari si mai sanatosi decat media“. (Scott Peck)
Daca n-ai mai fost la psihoterapie si nu stii ce inseamna asta, daca ai avut mereu impresia ca a discuta cu un psihoterapeut inseamna ca ” nu esti in toate mintile”, daca prietenii, sau chiar rudele ti-au spus sa nu mergi la psiholog/ psihoterapeut pentru ca ” nu esti nebun”, daca ai o retinere in a vorbi cu prietenii tai despre problemele prin care treci, fiindca nu stii cum vor reactiona si te-ar putea judeca, aici vei gasi cateva informatii care te vor ajuta sa-ti clarifici nelamuririle, reticentele si sa cunosti cateva aspecte esentiale.
