Crearea acestui tip de relaţie, necesită mult timp înainte de a începe actvitatea terapeutică propriu zisă.
Conform cu Axline ( 1989), elementul cel mai important în terapie
este relaţia terapeutică ( relatia care se creaza intre client şi terapeut).
Este necesară acceptarea clientului ( copil/ adult) asa cum este el, o dovadă a ceea ce persoana poate să ofere şi o reflectare/ feedback înspre client – al sentimentelor acestuia, al emoţiilor sale si a situaţiilor pe care acesta le aduce in terapie.
În această manieră, terapeutul este prezent emoţional în viaţa copilului.
Winnicot ( 1965) afirmă că relaţia terapeutică are multe în comun cu procesul natural al relaţionării dintre mamă şi copil- relaţia care se stabileşte între cei doi. În cadrul acestei relaţii, sunt împărtăşite principiile care stau la baza toleranţei, acceptării şi respectului, acestea fiind atributele unei „ mame suficient de bune „.
Copilul ( adultul care, acum, vine la terapie) nu a fost continut, inteles empatic si acceptat asa cum a fost el, cu toate emotiile si comportamentele sale, in copilarie...
Aceasta continere o face, de cele mai multe ori mama, care este figura primara de atasament.
De cele mai multe ori, ca terapeuti, lucram pe restabilirea unei relatii pierdute cu mama ( o relatie deficitara). Poate ca, fiind copii, nevoile noastre nu au fost intampinate, intelese si implinite de catre parinti. E posibil sa ne simtim deconectati de la proprii parinti, si atunci, cum sa fim conectati la noi? Unele parti din noi pot fi atat de straine si de necunoscute…
Conexiunea rupta in copilarie are nevoie sa fie restabilita,
inteleasa, acceptata, integrata, ca facand parte din sine.
Clientul/ pacientul are nevoie să înveţe să aibă încredere în terapeut, ca în cel care il ajută să intre în contact cu oportunităţile de vindecare şi schimbare, în aceeaşi măsură în care este important ca terapeutul să aibă încredere în abilitatea clientului de a realiza schimbările necesare în viaţa sa, dacă i s-ar oferi aceste oportunităţi.
Primii ani de viata sunt fundamentali pentru restul vietii copilului, de aceea, parintii trebuie sa acorde o atentie deosebita copilului, prin stimularea senzoriala adecvata.
Stimularea senzoriala timpurie are numeroase beneficii:
Beneficii cognitive
stimuleaza invatarea conceptelor, intelegerea, rationamentul si capacitatea de reactie la mediu
Beneficii emotionale
ofera experiente afective si sociale care maresc stima de sine, independenta, exprimarea emotiilor si capacitatea de a socializa cu ceilalti
Beneficii lingvistice
dezvolta abilitatea de a comunica, cu mediul, ajutand copilul sa inteleaga si sa se exprime mai bine prin cuvinte, sunete si tonuri
Beneficii motorii
intareste musculatura si imbunatateste coordonarea miscarilor corpului, capacitatea de deplasare si indemanarea
Dezvoltarea cognitiva are la baza jocul, iar un copil care nu se joaca, are niste dificultati/ intarzieri in dezvoltare.
Tocmai de aceea, parintii sunt primii care pot observa asta si pot veni cu copilul la un consult de specialitate.
Chiar daca un copil se joaca singur sau cu ceilalti, cu obiecte sau fara, jocul il ajuta sa experimenteze si sa devina din ce in ce mai bun in ceea ce are importanta pentru el.
Fundatiile unei dezvoltari armonioase si cunoasterea adecvata a lumii, incep cu interactiunea senzoriala si motorie asupra acesteia. Dezvoltarea creierului si evolutia sa, incep si se bazeaza pe miscare si explorare senzoriala.
Stimularea senzoriala si dezvoltarea creierului se influenteaza reciproc si depind una de cealalta.
Imbunatatirea activitatilor motorii si senzoriale si procesarea informatiilor, apar inainte ca invatarea sa se desfasoare la un nivel elaborat, comportamental sau academic.
Atunci cand copilul mic are o experienta senzoriala bogata, echilibrata, i se ofera acestuia posibilitatea unei dezvoltari emotionale si fizice sanatoase.
Baza acestei dezvoltari o constituie tocmai bogatia experientei senzoriale pe care bebelusul o are inca din burta mamei.
Intre copil si persoana care-l ingrijeste ( in special mama) se creaza o relatie de atașament primar.
Atasamentul primar se bazeaza in principal pe o relatie senzoriala cu persoanele care au grija de copil. Relatia de atasamet primar se formeaza fata de persoana care satisface nevoile noastre senzoriale si care ne ofera un sentiment de siguranta.
Astfel mirosul mamei devine familiar copilului, ne simtim protejati intr-un mediu cu care suntem familiari. Suntem hraniti de mama, reactionam la vocea ei si raspundem mangaierilor si atingerilor ei.
Experienta noastra senzoriala timpurie este esentiala pentru dezvoltarea emotionala si fizica echilibrata si se formeaza pe baza experientei senzoriale, in relatie cu figura de atasament primara, care, de cele mai multe ori este mama.
Chiar inainte de ne naste, impulsurile primite de noi sunt senzoriale. Cercetarile arata ca în burtica mamei, bebelusul raspunde semnalelor luminoase, poate avea reactii fata de sunete si muzica si poate sa reactioneze la miscare si atingeri. Nu stim daca exista cercetari care sa arate reactia la mirosuri, dar atata timp cat mirosul este conectat cu creierului ancestral este evident ca acesta se dezvolta inca din uter.
Cu siguranta mirosul mamei face ca sa creeze acea familiaritate initiala intre copil si mama lui. Ca sa nu mai spunem, ca atunci cand un copil are o jucarie preferata sau o paturica, acestea nu ar trebui spalate, deoarece se distruge mirosul primar, cel care creaza acea relatie cu jucaria sau cu paturica.
Cand copilul ( sau chiar adultul) se simte insecurizat- cand nu se simte sigur, – el se leaga de ceva, care este familiar si senzorial.
Rutina, orele de masa si mancarea, fotografiile de familie si melodiile preferate, patul, hainele sunt lucruri pe care le cunoastem, si le cunoastem prin intermediul corpului.
Toate lucrurile reinnoite/ noi ne influenteaza sistemul senzorial.
Suntem incurajati sa ne schimbam in totalitate mobilierul din bucatarie, living room, dormitor. Alterarea mediului familiar, a obisnuintelor, ne afecteaza mediul familiar si calitatile senzoriale ale acestuia.
Asa cum mediul nostru se poate schimba brusc, tot asa se poate schimba si lumea copilului.
Copiii au nevoie de o tranzitie usoara, atunci cand lucrurile se schimba.
Treptat, putem tolera impulsurile senzoriale ( diferite de ale noastre) care vin de la ceilalti- mirosul lor, mediul lor inconjurator este diferit de-al nostru, vocile lor suna diferit, ei ne tin si ne ating in mod diferit.
Atunci cand copilul se simte securizat din punct de vedere al experientei senzoriale, in relatia cu figura primara de atasament, el va fi capabili sa formeze noi atasamente si sistemul sau senzorial va fi deschis catre noi experiente provocatoare.
O mama creativa incearca sa ofere copilului sau o multitudine de experiente senzoriale de joc, in mod special in decursul primul an de viata.
Acestea vor facilita o interactiune complexa cu mediul, stabilirea de noi relații, o adaptare adecvată si o evolutie armonioasă a copilului din toate punctele de vedere.
Momentul baitei este un moment sezorial foarte important datorita interactiunii cu apa si cu baloanele de sapun, cu jucariile plutitoare, cu prosoapele calde, cu pijamalutele etc.
Bebelusii se bucura de jocul senzorial interactiv, mai mult decat sa fie lasati sa se joace cu jucariile, singuri. Atunci cand sunt pregatiti de joc, ei vor crea momentul si locul pentru joaca. De asemenea, este important ca sa existe un timp de calitate si sa fie oferite diferite materiale/ obiecte, jucarii senzoriale, care sa stimuleze interesul si dezvoltarea copilului.
Pe masura ce copilul creste- tot mai multe activitati pot contribui la imbogatirea jocului si la diversificarea experientei senzoriale: plaja, gatitul, gradinaritul, sportul, gimnastica, dansul, innotul, jocul cu mingea, de-a v-ati ascunselea, constructia de case, si multe alte jocuri.
Parintii si in special mamicile, care petrec cea mai mare a timpului cu copilul, au nevoie sa cunoasca modalitati de stimulare senzoriala adecvate, pentru a oferi copilului, suficiente experiente de dezvoltare. Pentru aceasta, parintii pot participa la programele noastre de Dezvoltare Senzoriala.
Cancerul este o trauma si ca orice trauma, aceasta poate fi exprimata si prelucrata prin intermediul tehnicilor creative.
In ultimul timp, tot mai multe studii arata ca terapia prin Arte expresive –Art Terapia, Terapia prin Muzica, Dramaterapia etc contribuie semnificativ la starea de bine a persoanelor cu diferite afectiuni grave permanentizate, afectiuni cronice, afectiuni terminale etc.
Studiile arata ca art terapia, terapiile prin tehnici expresive, creative( pictura, desen, muzica, dans, colaj, scrierea terapeutica, masti, teatru etc) reprezinta o modalitate psihoterapeutica prin care pacientii diagnosticati cu cancer, si supravietuitorii acestuia, beneficiaza de o crestere a calitatii vietii, imbunatatirea starii de sanatate mentala ( psihica, emotionala), fizica, astfel incat, numai dupa 5 sedinte de art terapie,starea calitatii vietii creste semnificativ.
Actul creativ este terapeutic si vindecator si da posibilitatea, ca prin modalitati verbale si nonverbale, sentimentele ascunse, negative, sa poata fi exprimate, exteriorizate, prelucrate, transformate in cadrul procesului creativ.
Implicarea pacientilor in cadrul acestui proces, determina schimbari pozitive la nivel emotional, cognitiv, dar si fizic. Astfel, mintea si corpul lucreaza si comunica impreuna, pentru pacient. Studiile arata cresterea fluxului sangvin la nivelul creierului, in perioadele de gandire creativa si in cele in care persoana este implicata in orice tip de activitate creativa.
Printre simptomele ce insotesc aceasta afectiune, se afla: depresia, anxietatea, dificultatile relationale si existentiale etc.
Studiile constituie o dovada stiintifica a imbunatatirii generale a calitatii vietii in randul pacientilor care au participat la aceste grupuri de art terapie si demonstreaza o crestere semnificativa a sanatatii in general. Imaginea corporala si stima de sine au fost influentate pozitiv ( in cazul persoanelor cu cancer de san, participante la studiu).
Programele de art terapie aduc beneficii in sensul ca: – nivelul stresului este redus – creste capacitatea de comunicare a sentimentelor si trairilor legate de simptome – influenteaza activitatea la nivel cerebral, la nivelul inimii si respiratiei – imbunatatesc sistemul imunitar si reactia acestuia – creste nivelul de energie pentru implicarea in activitati zilnice etc
Art terapia este o abordare psihoterapeutica utilizata cu succes in activitatea cu persoanele diagnosticate cu cancer si faciliteaza gestionarea unui spectru larg de simptome legate de tratamentul acestuia, si in mod special, ajuta la adaptarea psihologica si integrarea unor aspecte legate de pierdere, durere, schimbare, stari de incertitudine, dependente, izolare, frica, depresie etc, pe care le au persoanele diagnosticate cu cancer, sau cele care au suprvietuit acestei traume.
Persoanele care experimenteaza acest gen de afectiuni traiesc o gama complexa de trairi, sentimente, emotii : frica, teama, disperare, frustrare, sentimente de mila, revolta, epuizare etc. Acestea pot fi aduse si explorate cu ajutorul psihoterapeutului, intr-un spatiu sigur, intelese si acceptate asa cum sunt, integrate, pentru a putea merge mai departe. Aceste persoane, sufera adesea de izolare si se indeparteaza de cei dragi, uneori devin dependente, iar gama de stari atat de variate ce insotesc aceasta afeciune, poate fi inteleasa, acceptata si exprimata, continuta in cadrul sedintelor de art terapie.
In terapie, procesul este esential. E important ca pacientul sa aiba incredere in propriul proces creativ, in relatia terapeutica si in resursele interioare, iar acestea se consolideaza in cadrul sedintelor de terapie.
Pentru femeile care au fost diagnosticate cu cancer la san este foarte importanta imaginea de sine, imaginea corporala. Femeile care experimenteaza cancerul de san pot avea dificultati in ceea ce priveste sexualitatea si senzualitatea in legatura cu partenerii lor. Exista aspecte legate de felul in care te percepi si cum simti ca esti perceputa de ceilalti ( familie, partener, colegi, prieteni etc ).
Cercetarile in domeniul psihoterapiei arata ca perceptia corporala a propriei persoane, este influentata in mod pozitiv de activitatile de terapie expresiva prin arta:desen , pictura, scris, muzica, dans, drama (teatru), crearea de masti, povesti, colaje etc. Exista numeroase modalitati expresive, creative prin care se obtine o alta perceptie asupra propriei persoane in situatia unei afectiuni grave.
Se stie ca un psihic sanatos, echilibrat, o atitudine pozitiva, ajuta in depasirea situatiilor critice, traumatice. Pentru a beneficia de efectele pozitive ale art terapiei, va invitam sa va inscrieti AICI
4. A narrative view of art therapy and art making by women with breast cancer, Collie, K., Bottorff, J. L., & Long, B. C. (2006). . Journal of Health Psychology 11(5), pp.761-775
El a vrut sa-si invete fiii sa nu judece lucrurile prea repede, sa aiba o perspectiva completa si sanatoasa asupra lucrurilor/ persoanelor, asa ca i-a trimis pe fiecare, pe rand, sa mearga si sa priveasca un copac- un mar.
Primul fiu a vazut marul in timpul iernii, al doilea l-a vazut primavara, al treilea in timpul verii, iar cel mai tanar fiu, l-a vazut toamna .
Cand timpul s-a scurs, ei s-au intors, si tatal i- a chemat impreuna, pentru a povesti despre ceea ce au vazut.
Primul fiu a spus ca pomul era urat, indoit si rasucit. Al doilea fiu a spus ca, dimpotriva, pomul era inverzit, frumos, acoperit de muguri și ca promitea un rod bogat. Al treilea fiu nu a fost de acord cu toate astea si a spus ca pomul a fost incarcat cu flori care raspandeau un parfum minunat, ca era atat de frumos si ca a fost cel mai delicat lucru pe care-l vazuse vreodata. Ultimul fiu a spus ca el nu e de acord cu toate acestea si ca a vazut pomul copt și incarcat de mere rosii, care abia mai stateau pe crengi, ca era plin de viata si sanatos.
Tatal le-a explicat apoi fiilor sai, ca toate acestea au fost corecte, ca fiecare are dreptate in ceea ce-a vazut, dar ca ei au vazut doar un singur anotimp din viața acestui copac.
Le-a spus ca nu poti judeca un copac, sau o persoana, in functie de un singur anotimp si ca esenta a ceea ce sunt copacul sau persoana, placerea, bucuria si dragostea care sunt in viata acestora, pot fi masurate doar in final, atunci cand toate anotimpurile sunt la un loc, impreuna, cand vezi imaginea de ansamblu, din toate unghiurile…
Si nici macar atunci nu ai dreptul sa judeci… poti doar sa intelegi mai bine lucrurile, sa le vezi dintr-o alta perspectiva, una complexa…
Daca renunti atunci cand e iarna, iti va fi dor de speranta primaverii, de frumusetea verii si de implinirea toamnei tale.
A fi psihoterapeut presupune o extraordinara deschidere spre cunoastere, activitate sustinuta, iubire fata de semeni, empatie si acceptare pozitiva neconditionata, dedicare si mai mult decat atat, creativitate. Multi terapeuti au tendinta sa faca psihoterapie in conditii de siguranta, sa fie fixati in protocol si sa-si mentina granitele foarte bine sigilate. (mai mult…)
