Propriul corp este sursa tuturor informatiilor esentiale pentru viata.
Identitatea noastra, se dezvolta incepand cu identitatea fizica- corpul meu sunt EU.
Corpul nostru este un continator al emotiilor noastre si acceptarea emotiilor inchise in corp ne aduce mai aproape de noi.
A intra in contact cu aceste trairi si a ne da voie sa le simtim, contribuie la conectarea cu sine , cu prezentul si la eliberarea de trecut.
Adevaratele sentimente sunt acolo, in corp.
– George, arati foarte bine astazi! – Multumesc! – Ioana, ce bine arati astazi! – Da? Probabil din cauza luminii…
Cand o femeie incearca o rochie care este stramta, se gandeste ca s-a ingrasat. Atunci cand un barbat incearca niste haine care sunt stramte, se gandeste ca au intrat la apa…
Femeile au un simt critic mult mai accentuat decat barbatii, in ceea ce priveste aspectul fizic. Ele sunt mai “ dure” cu propria persoana, se subestimeaza.
Imaginea fizica are un puternic impact asupra celorlati, aspectul fizic este primul cu care intram in contact, e ceea ce se vede si multe persoane sunt preocupate de asta. Este o carte de vizita. Imaginea fizica este legata de vestimentatie, de make-up, de accesorii, dar in primul rand de corp, de relatia pe care o avem cu acesta.
In meseriile cu mare “ vizibilitate” se investeste foarte mult in aceasta imagine fizica. Uneori acordam prea multa atentie aspectelor care tin de imaginea noastra in ochii celorlalti: cum ne vad ceilalti, ce spun altii despre noi, si tinem cont de nevoile noastre, in mai mica masura.
Imaginea de sine este ceva cu care defilam toata viata si poate fi sustinuta sau sabotata de factorii externi, dar consider ca, in cea mai mare masura, este influentata de factorii interni, tine de felul in care ne vedem noi, de felul in care ne percepem. La imaginea de sine fizica, putem lucra mai usor si de multe ori aceasta este influentata de media, de presiunea factorilor sociali etc.
In urma unui studiu legat de felul in care femeile se percep pe ele ca fiind frumoase, a rezultat ca doar 4% dintre femei se considera asa. Increderea in sine este cea care determina daca o persoana e frumoasa.
Copyright@ Antonio Mancini – In the Boudoir ( 1886, pastel)
Imaginea de sine se formeaza in copilarie si depinde in mare masura de atitudinea parintilor fata de copil. Modul de autoperceptie, autostima si autoevaluare , tine foarte mult de felul in care parintii valorizeaza aspectul fizic si de felul in care acestia ajuta la construirea unei imagini de sine sanatoase si realiste. Perceptia de sine influenteaza relatia cu noi si cu ceilalti.
De cele mai multe ori, femeile au o imagine de sine negativa… Asta poate spune mult despre respectul de sine, despre stima de sine si increderea in sine…
Consider ca toate acestea tin de IUBIRE – de iubirea conditionata primita ca si copii…
De cele mai multe ori, ne sabotam singure…
Fiecare dintre noi poate decide cand e timpul pentru o schimbare de atitudine.
Totul porneste, insa de la acceptarea de sine.
Paradoxal, daca ma accept asa cum sunt, abia atunci pot schimba ceva la mine.
De ce dietele se adreseaza indeosebi femeilor? Si de ce 95 % dintre clientii cu tulburari alimentare sunt femei ? Femeilor li se cere sa “ corespunda “ unei imagini” ideale”, agresiv promovata de media, in special de cea vizuala, fiindca traim intr-o lume in care domina dictatura vizualului. As putea spune, ca, intr-o oarecare masura, femeile sunt supuse unei presiuni psihologice exterioare, care, treptat, ajunge sa fie introiectata si sa devina o presiune psihologica ce ajunge sa domine din interior.
copyright@ Laura Ciocoiu
Modelele de frumusete feminina sustinute, promovate si valorizate excesiv de catre mass-media, seteaza mental copiii, si in special tinerii, pe o singura directie : succesul si reusita in viata din punct de vedere personal, profesional si material sunt conditionate de incadrarea in aceste standarde de frumusete. Presiunea sociala isi spune cuvantul, iar ” factorii de progres” reprezinta o sursa a psihopatologiei, deoarece ” obliga” indivizii la o hiperadaptare- exrem de rapida.
In acest fel imaginea corporala este distorsionata, relatiile interumane afectate, echilibrul psihic, destructurat.
Femeia “trebuie” sa fie slaba, pentru a fi considerata “ frumoasa”, trebuie sa arate intr-un anumit fel- asa cum ni se induce prin mass- media. De fapt promovarea excesiva a acestui ” ideal ” de frumusete, genereaza aparitia unor probleme serioase de natura fizica si psihologica, acestea avandu-si originea in problemele de natura emotionala pe care persoana le traieste, si pe care le evita. Uneori se ajunge la cazuri extreme: anorexia si bulimia.
Dati-i omului o masca si va va spune cine este ! Oscar Wilde
Dramaterapia reprezintă utilizarea teatrului, a improvizaţiei, a jocului de rol, a muziciişimişcării, a poveştilor,măştilorşi ritualurilor, a marionetelor şi jocurilor inspirate din teatru(jocuri dramatice), ca factor terapeutic, în ajutorul persoanelor care au o stare de discomfort fizic şi/ sau psihic ( emoţional.)
Dramaterapia are la bază concepţii şi teorii din sfera antropologică, psihologică, sociologică, psihodramă şi psihoterapie. Reprezintă uniunea dintre dramă şi terapie, dar nu este o simplă alăturare a celor două discipline. Combinarea celor două produce o a treia modalitate, distincta, de intervenţie- ajutorare a persoanelor, utilizând cele mai potrivite tehnici/ elemente din fiecare arie, pentru a încuraja maturizarea şi dezvoltarea .
Dramaterapia reprezintă utilizarea teatrului in situaţii speciale. Este o modalitate adecvata lucrului cu copiii, cu adolescentii, cu adultii si persoanele varstnice, atat individual, cat si in grup. Deasemenea, este utilizata cu succes in cadrul organizatiilor, pentru consolidarea echipei, imbunatatirea comunicarii intre membrii echipei, pentru gasirea unor modalitati creative de rezolvare unor situatii nou aparute, de gestionare a situatiilor conflictuale etc.
Pele- Copilul Focului copyright@ Laura Ciocoiu
Tehnicile utilizate în dramaterapie sunt numeroase si utilizarea lor difera de la un client la altul . Pot fi utilizarea vocii, a corpului, sau ambelor, improvizaţia sau jocul de rol, realizarea poveştilor, sau povestirea sau altetehnici specializate cum ar fi sculptura, oglindirea sau inversarea de rol.
Pot implica utilizarea lutului, plastelinei, a acuarelelor, maştilor, marionetelor, a materialelor de orice natura, costumelor, sau pur si simplu se pot baza pe utilizarea dramatica a relatiei terapeutice dintre terapeut şi client ( individual sau in grup).
Rainbow Monster copyright@ Laura Ciocoiu
Dramaterapia este utilizată de cele mai multe ori în a ajuta clienţii:
– să- şi rezolve problemele
– să obţină catharsisul, să- şi exteriorizeze gandurile, trăirile şi emoţiile
– să devină conştienţi de valoarea lor şi de Sinele lor ( să descopere adevăruri despre sine, sa scoata la suprafata aspecte ascunse ale Sinelui )
– să înţeleagă sensul, semnificaţia şi rezonanţa unor simboluri personale
– să exploreze şi să depăşească unele pattern-uri de relaţionare şi comunicare nesănătoase
– sa acceseze si sa valorifice resursele interioare
– sa comunice eficient, clar, fara ambiguitati etc
Mai mult decât să se centreze pe aspectele negative, dramaterapia se centrează pe resursele persoanei, într-un cadru adecvat, care oferă siguranţă şi încredere în terapeut.
Inca de la inceputul vietii noastre, suntem capabili sa imitam expresiile faciale ale oricarei persoane aflate in proximitatea noastra si acest lucru poate fi observat la copii la cateva ore de la nastere. Aceasta scoate in evident faptul ca “nucleul fiintei umane” este mai degraba drama decat limbajul. De-a lungul vietii, dramatizam si jucam diferite roluri, visam intr-o forma dramatica, intram in contact cu conceptul de “ca si cum” in toate starile noastre de veghe si de somn.
Dramaterapia si teatrul nu inseamna doar “ a juca”, ci reprezinta un proces profund prin care persoana trece din” realitatea de zi cu zi” in “ realitatea dramatica”.
Cutia Pandorei- copyright@ Laura Ciocoiu
Terapia prin joc si dramaterapia ajuta persoanele sa se miste de la o realitate la alta, in moduri adecvate.
Pe masura ce copiii se maturizeaza, ei pot sa separe rolurile care apartin “dramei de zi cu zi” ( realitatea zilnica), de rolurile care apartin “dramei imaginate” ( realitatea dramatica). Teatrul este multidimensional si implica biologicul, latura spirituala, artistica, estetica, sociala, aspectele ce tin de ritualuri. Teatrul poate fi considerat ca un agent terapeutic, al schimbarii, transformarii si poate aduce schimbari majore in viata, ne poate imbogati experientele.
In Grecia Antica, teatrul reprezenta centrul modului de viata al comunitatii si era chiar o modalitate de gestionare a emotiilor si comportamentelor antisociale si in acea vreme, acesta era utilizat cu scopul de a vindeca, de a educa, de a ajuta la evolutia spirituala, asa cum ritualurile au fost utilizate de-a lungul secolelor in diferite culturi ( in Grecia antica, in Asia si Africa etc) .
Teatrul, utilizarea artei dramatice in psihoterapie, in dezvoltarea personala si educatie ajuta la explorarea povestilor personale, la autocunoastere si constientizarea propriei persoane, la stabilirea unei relatii sanatoase cu sine si cu ceilalti.
Paradigma dramatica de dezvoltare are la baza 3 componente: Corporalitate – Proiectie – Rol ( dr. Sue Jennings) si corespunde stadiilor de dezvoltare pe are un copil le parcurge.
Persoana se dezvolta urmand aceasta directie, ajungand sa intre in rol si sa-l “traiasca” , lucrand in primul rand pe corporalitate, esentiala in dezvoltarea psihica si apoi proiectand in afara sa, ceea ce se afla in interior.
Un alt model de lucru in dramaterapie este cel expresiv- creativ, care are la baza modelul Jungian de lucru. Proiectia foloseste lucrul cu nisipul ( sand play), modelarea lutului sau miscarea corpului, pentru exprimarea trairilor, fantasmelor si scoaterea la suprafata, prin imagini, simboluri, metafore a ceea ce se afla in inconstient. Prin intermediul metaforei, terapeutul obtine informatii necenzurate, in mod indirect. In felul acesta sentimentele, trairile neconstientizate, generatoare de stari confuze, sunt imbracate in metafore si simboluri si pot fi folosite in crearea de povesti prin care persoana intra in contact cu parti ascunse ale Sinelui, devenind mai constienta de potentialul pe care-l detine si de resursele interioare de vindecare.
Modelarea lutului favorizeaza accesarea emotiilor
Copyright@ Laura Ciocoiu
Deasemenea, dramaterapia este o modalitate prin care emotionala poate fi continuta si poate sa furnizeze un mecanism de siguranta in care persoana sa se simta continuta si acceptata cu toate trairile ei si sa creeze un spatiu in care persoana sa le exploreze, in ritmul propriu, alaturi de dramaterapeut.
Consider ca este foarte important lucrul cu ceea ce se afla in interior, si ca autocunoasterea este esentiala pentru evolutia personala si functionarea sanatoasa si adecvata in toate ariile vietii, iar dramaterapia, teatrul ( pregatirea pentru rol), pot facilita aceasta dezvoltare. Teatrul ( a intra in rol si a te distanta) in mod paradoxal, te aduce mai aproape de tine, te ajuta sa intri in contact cu esenta fiintei tale. Teatrul favorizeaza relevarea Sinelui si dezvoltarea armonioasa a acestuia.
Experienta emotionala personala are o mare importanta in pregatirea rolului si in punerea acestuia in forma fizica.
Iar asa cum spunea Stanislavski, pregatirea pentru un rol, antreneaza acea stare interioara creativa care te duce in zona subconstientului si o activeaza. In acest fel, creativitatea este stimulata si valorizata, iar toate resursele nebanuite pe care persoana le detine, sunt activate.
Dualitatea traita de Hamlet si de Ofelia Copyright@ Laura Ciocoiu
Alina are 24 de ani si e studenta. De 8 ani se chinuie sa traiasca, incercand sa lase celorlati impresia ca e o fata fericita, multumita de ea. De fapt se ascunde in spatele unei drame, despre care, doar ea stie.Dorinta de a fi perfecta, iubita de toata lumea, nemultumirile fata de propria persoana, o trauma din copilarie, au facut-o sa fie ceea ce este astazi: un suflet pustiit care-si cauta linistea si echilibrul… Nesiguranta, confuzie, obsesie… Refugiul – in mancare. Ca si cum pedeapsa nu ar fi suficienta, se extenueaza in ore de efort fizic, alergari, mers la sala… (mai mult…)
“ Fundatiile solide ale imaginii pe care o avem despre lume si, prin urmare, asupra profunzimii sau superficialitatii ei, se formeaza in primii ani ai copilariei. O astfel de viziune este apoi elaborata si perfectionata, dar nu se schimba in mod esential.” Arthur Schopenhauer
– Cand ma gandesc la mine, nu simt nimic. De fapt, cand sunt singura, nu ma simt bine si vreau sa mananc. Am invatat sa nu mai simt nimic in legatura cu mine. E ca o protectie… sunt ca o masina.. nu simt nimic. Sunt prinsa in corpul asta mare…. Parca nu ar fi al meu… Dar vad asta atunci cand oamenii se uita intr-un anumit fel la mine…
Copyright@ Christophe Gilbert
