Crearea acestui tip de relaţie, necesită mult timp înainte de a începe actvitatea terapeutică propriu zisă.
Conform cu Axline ( 1989), elementul cel mai important în terapie
este relaţia terapeutică ( relatia care se creaza intre client şi terapeut).
Este necesară acceptarea clientului ( copil/ adult) asa cum este el, o dovadă a ceea ce persoana poate să ofere şi o reflectare/ feedback înspre client – al sentimentelor acestuia, al emoţiilor sale si a situaţiilor pe care acesta le aduce in terapie.
În această manieră, terapeutul este prezent emoţional în viaţa copilului.
Winnicot ( 1965) afirmă că relaţia terapeutică are multe în comun cu procesul natural al relaţionării dintre mamă şi copil- relaţia care se stabileşte între cei doi. În cadrul acestei relaţii, sunt împărtăşite principiile care stau la baza toleranţei, acceptării şi respectului, acestea fiind atributele unei „ mame suficient de bune „.
Copilul ( adultul care, acum, vine la terapie) nu a fost continut, inteles empatic si acceptat asa cum a fost el, cu toate emotiile si comportamentele sale, in copilarie...
Aceasta continere o face, de cele mai multe ori mama, care este figura primara de atasament.
De cele mai multe ori, ca terapeuti, lucram pe restabilirea unei relatii pierdute cu mama ( o relatie deficitara). Poate ca, fiind copii, nevoile noastre nu au fost intampinate, intelese si implinite de catre parinti. E posibil sa ne simtim deconectati de la proprii parinti, si atunci, cum sa fim conectati la noi? Unele parti din noi pot fi atat de straine si de necunoscute…
Conexiunea rupta in copilarie are nevoie sa fie restabilita,
inteleasa, acceptata, integrata, ca facand parte din sine.
Clientul/ pacientul are nevoie să înveţe să aibă încredere în terapeut, ca în cel care il ajută să intre în contact cu oportunităţile de vindecare şi schimbare, în aceeaşi măsură în care este important ca terapeutul să aibă încredere în abilitatea clientului de a realiza schimbările necesare în viaţa sa, dacă i s-ar oferi aceste oportunităţi.
De ce are nevoie o relatie de cuplu, pentru a functiona?
In primul rand de cei doi si de prezenta lor constienta, de incredere si respect. Acordajul ( emotional si fizic) este foarte important in relatia de cuplu. Daca partenerii nu se sincronizeaza, va fi dificil pentru acestia ” sa danseze” impreuna…
Ambii parteneri au nevoie sa fie deschisi si foarte atenti unul la celalalt, receptivi la ceea ce ofera si primesc, adica sa fie pe aceeasi ” lungime de unda”.
Exact ca in Tangoul Argentinian – dansul cel mai incarcat de senzualitate.
Aceasta curgere, unul intr-altul, este esentiala pentru armonizarea relatiei.
Este vorba de ” a fi constient ” in relatie, de sentimente si mai putin de pasi… Este vorba de a-l simti pe celalalt.
Dar cum poti sa il simti pe celalalt, atunci cand nu te simti pe tine?
Barbatii sunt vulnerabili. Atunci cand vin la terapie sunt inarmati cu scutul si spada, fiindca asa au fost invatati ( de catre mama, de cele mai multe ori, fiindca mama/ femeia este cea care face educatie).
Au fost invatati sa adopte rolul luptatorului, sa fie barbati, sa nu cedeze, fiindca barbatii nu plang niciodata… Un barbat e puternic, nu are frica, poate sa le rezolve pe toate…
De fapt, dupa un timp, cei mai curajosi si increzatori in fortele lor, leapada armura pe care au lipit-o strans de ei, chiar daca desprinderea acesteia e dureroasa si presupune responsabilizare si asumarea propriului Sine si acceptarea a ceea ce sunt ei in esenta, a ceea ce nu poate fi acceptat si integrat.
Treptat, ei dezvaluie un Eu incredibil de vulnerabil, dramatic si plin de tensiuni, hranit de ambivalente…
Barbatul care provine dintr-o familie in care mama a fost distanta afectiv ( fara sa ofere iubire, mangaiere, continere, vorbe frumoase si intelegere empatica) si in care acest comportament a fost dublat de o atitudine dominanta ( de control), in prezenta unui tata pasiv/ absent emotional ( fara implicare afectiva fata de copil ) are toate sansele sa dezvolte o atitudine ambivalenta fata de femei.
Acest barbat iubeste si uraste femeia.
El ajunge sa se manifeste plin de iubire, tandru intr-un anumit moment, ca dupa aceea sa ajunga in cealalta extrema: sa critice, sa jigneasca, sa devina agresiv ( verbal sau fizic).
Si toate astea pentru a ascunde sentimentele de vulnerabilitate pe care le traieste intens si carora ii e greu sa le faca fata, deoarece, acestea nu au fost acceptate si continute de catre mama .
De multe ori, acest barbat adopta comportamentul ” macho”, incercand sa diminueze rolul femeii, s-o minimalizeze in relatia cu el, tratand-o cu superioritate. Uneori, reuseste chiar sa-i induca acesteia, un sentiment de culpabilizare ( o va invinovati pentru toate nereusitele lui).
Astfel, apare santajul emotional. Si pentru santaj, e nevoie de doi…
“ Atunci cand un profesor, parinte, terapeut, sau un facilitator, permite individului o libertate completa de exprimare simbolica, creativitatea este hranita. Aceasta permisivitate ofera persoanei libertatea de a gandi, de a simti, de a fi.” Carl Rogers – ” Toward a Theory of Creativity”
Terapiile expresive – se refera la utilizarea aspectelor noastre emotionale, intuitive in moduri diferite. Ne exprimam trairile interioare intr-o maniera creativa, exteriorizandu-le, acestea nascandu-se intr-o forma artistica ( miscare, muzica, desen, pictura, modelaj, teatru de improvizatie etc).
Utilizarea terapiei prin arta din perspectiva umanista, difera de modelul analitic si medical de utilizare a art terapiei, prin faptul ca acestea utilizeaza arta pentru a diagnostica si a trata oamenii. Cand arta este utilizata intr-un mod expresiv, pentru propria vindecare sau in scopuri terapeutice, nu suntem preocupati, nu conteaza forma artistic- estetica, formularea literara sau stilul in care persoana scrie, ori curgerea armonica a sunetelor, sau aptitudinile de dans si miscare ale persoanei.
Arta este utilizata pentru a lasa sa iasa ceea ce este de iesit, pentru a exprima, pentru a elibera.
Deasemenea, putem avea un insight, atunci cand incercam sa patrundem sensul, semnificatia exprimarii noastre creative si a intelesurilor ei. Pot iesi la suprafata, in acest fel, aspecte interesante si uneori dramatice ale fiintei noastre, aspecte intime, ascunse noua, de existenta carora nu am stiut, pana la momentul respectiv. Arta noastra vorbeste despre noi, si daca ne vom lua timpul necesar intelegerii si descoperirii sensurilor profunde, vom fi mai aproape de noi, ne vom da liberatatea de a fi cine suntem cu adevarat, de a ne exprima la adevarata noastra valoare, implinindu-ne.
Desigur unele persoane pot gasi arta ca o forma de exprimare atat de personala a propriului Self, incat, pot aprofunda acest domeniu, imbunatatindu-si abilitatile artistice. Atunci cand in Psihoterapia Centrata pe Persoana – PCP sunt utilizate tehnicile expresive-miscarea, arta, sunetul, si scrierea libera, abilitatile clientului de auto-înţelegere si acceptare, cresc rapid şi comunicarea dintre terapeut si client se imbunatateste semnificativ. Toate acestea faciliteaza auto-exprimarea. Clientii care au experimentat modalitatile creative in cadrul terapiei au raportat sentimente legate de ” un nou început” şi o libertate de a fi.
Principiile terapiei prin arte expresive, se pot constitui intr-o temelie a acestui proces de vindecare şi de descoperire. ( Natalie Rogers) • Toţi oamenii au o abilitate innascuta de a fi creativi. • Procesul de creaţie este profund transformator, este vindecare. Produsul expresiv furnizeaza mesaje importante pentru individ. • Dezvoltarea personală şi stările superioare de conştiinţă sunt realizate prin intermediul conştiinţei de sine, auto-înţelegerii, şi insight-ului. • Constiinta de sine, înţelegerea, şi perspectiva sunt realizate prin intermediul emoţiilor noastre. Sentimentele de durere, furie, frică, bucurie, şi fericire sunt ca un tunel prin care noi trebuie să trecem pentru a ajunge in partea cealaltă pentru a ajunge la autoconstientizare, intelegere si intregire. • Sentimentele şi emoţiile noastre reprezinta o sursă de energie. Această energie poate fi canalizată, poate fi eliberata şi transformată în artele de expresie. • Artele expresive, scrierea, muzica, pictura, vizualizarea creativa etc , ne conduc catre inconştientul nostru. Acest lucru ne permite adesea să exprimam faţete necunoscute anterior de catre noi, prin urmare, aduc la lumină noi informaţii şi conştientizare. • Modalitatile expresive interrelaţionează în “Conexiune Creativa” ( Natalie Rogers) . Când ne miscam, aceasta afectează modul în care scriem sau pictam. Atunci când scriem sau pictam, aceasta afectează modul în care simţim şi gândim. Conexiunea Creativa este un proces care ne aduce catre interior sau esenţă, si care este energia noastră vitala. • Exista o conexiune intre forta noastra vitala- esenta, sau sufletul nostru -şi esenţa tuturor fiinţelor. • Prin urmare, aşa cum am călătorit în interior pentru a descoperi esenta noastra sau plenitudinea, descoperim legaturile noastre cu lumea exterioară. Astfel , Interiorul şi Exteriorul devin UNUL si acelasi.
Terapia prin arte expresive reprezinta o cale catre intregire. ( Natalie Rogers)
Terapia prin arte expresive este o terapie multimodala integrativa, care pune accentul pe forta vindecatoare si eliberatoare a procesului creativ. Miscarea, dansul, pictura, desenul, sculptura, modelajul, sunetul, muzica, drama, scrisul liber ( scrierea unui jurnal etc) si improvizatia sunt utilizate ca modalitati terapeutice intr-un cadru terapeutic, care asigura clientului sustinere, empatie, acceptare pozitiva neconditionata, acesta exprimandu-si sentimentele in spatiul sigur creat de psihoterapeut. Toata arta care vine din profunzimea emotionala, asigura un proces de descoperire de sine, intelegere si autoacceptare. Sentimentele noastre, trairile, capata forma, continut, pot fi vazute si simtite ca “fiind”, sunt vizibile. Putem spune “ asta este ceea ce simt”,“ acesta sunt eu “ , “ma reprezinta”, “ face parte din mine” , “ in sfarsit ceea ce simt a capatat o forma” etc.
Tehnicile utilizate variaza de la un client la altul. Folosim imaginile ca un mijloc de expresie pentru a deschide un proces de imaginaţie. Nevoia de tehnica prescrisa vorbeşte mai mult de faptul ca terapeutii se tem uneori de necunoscut si de aspectul incontrolabil al procesului terapeutic. Prin urmare este important ca psihoterapeutul saaiba incredere în proces, in abilitatile sale si in clientul care utilizeaza pensula, creioanele, muzica, ori miscarea sau drama( teatrul).
Repertoriul de tehnici este inutil în mâinile cuiva care nu înţelege misterul de a pune pe hârtie o culoare pentru a crea o imagine cu care privitorul rezoneaza.
Nici o tehnica nu va crea confortul, atunci cand rezonanţa nu este prezenta. O alta problema, care se poate pierde in pledoaria pentru “tehnica” este ceea ce e esential in orice forma de psihoterapie, si pe care psihoterapia centrata pe persoana pune accent: RELAŢIA.
Aceasta relatie este facilitata de rezonanta legata de imaginea construita si de dorinţa terapeutul si a clientului de a fi IMPREUNA in acel spatiu care vibreaza, care “transmite”. Prin terapiile expresive putem descoperi noi inceputuri, putem accepta umbra si imbratisa lumina. Fiecare om speră si se straduieste sa creeze sens in viata sa. Terapeutul este un companion care insoteste clientul in explorarea propriei persoane, este alaturi de acesta in calatoria interioara, calatoria catre Sine, pentru a descoperi in final ceea ce este el cu adevarat, pentru a simti ca traieste cu adevarat viata sa si nu pe a altora. Abordarea umanista a artelor expresive ofera clientului posibilitatea de a –si explora dorintele, speranţele şi viziunea asupra vieţii, asupra felului in care-si doreste sa traiasca.
Metodologia umanista – centrata pe persoana, angajeaza clientul si terapeutul in activităti care faciliteaza deschiderea si onoreaza orice material psihic ce ia nastere in creatia artistica, in orice forma.
In conceptia centrata pe persoana se pune accent, in toate interactiunile umane, pe:
– Creativitate
– Autodirectionare
– Potentialul individului
– Sens
Prin participarea la procesul artistic, persoana se autodezvaluie, este autocreatoare, inainteaza catre implinirea de sine si o viata cu sens.
Persoana care a intrat in terapie “ isi mentine controlul asupra propriului destin “ Moustakas ( 1994)
Terapeutul trateaza clientul cu respect, este atent si se raporteaza la sistemul de referinta al acestuia, este alaturi de el in explorarea propriei persoane, in cautarea si gasirea propriului drum, in valorizarea propriului potential si in cautarea sensului in viata sa. Astfel, indiferent de starea clientului, oricare ar fi tulburarea ce ii afecteaza viata, intotdeauna va exista posibilitatea de rezolvare a situatiei si de gasire a sensului, de implinire a potentialului personal, cu ajutorul proceselor artistice, in contextul relatiilor terapeutice.
Copyright@ Laura – Simona Ciocoiu
( extras din lucrarea ” Calatoria interioara prin arte expresive- o abordare centrata pe persoana „prezentata la Conferinta ” Procesul devenirii – continuitate şi schimbare- 10 ani de Psihoterapie Centrată pe Persoană în România” )
E foarte ciudat, uneori, cum se leaga lucrurile, cu toate ca sunt convinsa ca nimic nu e intamplator …
Cu ceva timp in urma, am fost la un vernisaj- INSIDE/ OUT (black/ white)- , dar trairile acelea au ramas in mine… De fapt, cred ca ele au fost dintotdeauna in mine, doar ca atunci a sosit momentul in care ele si-au regasit imaginea in afara mea, au rezonat la ceea ce a fost creat in afara…
Aceasta expozitie surprinde si intriga, izbind cu putere in carcasa fragila a sufletului, prin impactul emotional, prin insight-ul pe care-l poate avea asupra celui care simte arta si-si da voie sa-si traiasca emotiile, atunci cand ia contact cu ea.
Consider ca arta este o modalitate prin care artistul isi arata sufletul, “ nuditatea”, in fata lumii, prin creatiile sale, si de fapt, asta fac si cei trei artisti prezenti cu o parte din sufletul lor, in fata ochilor si sufletelor noastre.
INSIDE/ OUT (black/ white) e o expozitie in care trei artisti sustin trei viziuni, trei conceptii si trei modalitati diferite, incitante, de a surprinde si de a dezvalui fragilitatea fiintei umane, a vietii, nevoia omului de a- si acoperi goliciunea spirituala si tendinta la dezumanizare si desertaciune pe care o traim zi de zi.
Predrag Popara – Roberto Coda Zabetta – Alessio Maximilian Schroder
Pentru a surprinde aceste aspecte, fotograful Alessio Maximilian Schroder (Italia) alege fotografia alb/ negru, Predrag Popara ( Serbia ) alege pictura in ulei pe PVC, Roberto Coda Zabetta ( Italia ) realizeaza o instalatie artistica inedita- desene, schiţe şi corespondenţe personale realizate in stil expresiv, un alt fel de arta in care sunt integrate desene de-ale fetitei sale, carti de vizita ale unor persoane, imagini reprezentand portrete, peste care artistul a schitat un chip, ce revine obsesiv…
Intreaga expozitie a fost impresionanta, dar eu am ramas pironita in fata fotografiilor lui Alessio Maximilian Schroder …
Cred ca atunci cand surprinzi viata in alb si negru, de fapt, incerci sa captezi sufletul. Atunci cand te concentrezi pe expresia in culori, cred ca de cele mai multe ori pui accentul pe ceea ce se vede, pe aspectele de suprafata, de contact direct. In fotografiile alb/ negru surprinzi esenta, ceea ce nu se vede, ceea ce e ascuns, trairea.
Alessio Maximilian Schroder prezintă seria ‘Exposed’, care isi are originea in experienţaaproape de moarte ( near death experience): a fi atat de aproape de moarte, osciland intre viata si moarte, atunci cand sufletul iese din corp si se detaseaza de el, creaza perceptia ca organismul este un prag intre interior si exterior, intre propriu şi strain, intre viata si moarte, intre aici si acolo.
Copyright@ Alessio Maximilian Schroder
Am discutat cu fotograful Alessio Maximilian Schroder despre tema lucrarilor sale, fiindca insightul resimtit la vederea fotografiilor sale a fost atat de puternic pentru mine si am simtit nevoia sa aflu mai mult despre emotia din spatele fotografiilor, despre ce se afla dincolo de alb si negru, dincolo de imaginile difuze, confuze, care iti ofereau doar o idee vaga despre ceea ce ar fi acolo si nimic mai mult.
Consider, ca adevarata arta, lasa privitorului libertatea de a simti emotia si sufletul artistului, reliefate in creatia sa.
Aceste fotografii s-au nascut in urma unei experiente aproape de moarte ( near death experience), traita de un prieten foarte bun al artistului.
Imaginile sunt surprinse in miscare sau cu timp de expunere ridicat, tocmai pentru a transmite idea de confuzie si dematerializare, de ireal si halucinatie, de experienta la limita dintre cele doua lumi. Pare a fi surprins caracterul liminal al corpului, rolul sau de “intermediar” intre experienta fizica si cea metafizica, faptul ca el reprezinta un continator al emotiilor, al trairilor si experientelor noastre. Chiar daca nu constientizeaza atunci ce se intampla, persoana poate sa vorbeasca despre asta, dupa un timp.
Copyright@ Laura- Simona Ciocoiu
Corpul isi aduce aminte de experientele traite, chiar daca, la momentul producerii lor, acestea sunt confuze, ireale… Senzatia de depersonalizare si disociere se strecoara in privitor si imaginea lipsita de claritate te ajuta, intr-un fel, sa traiesti senzatia “ ca si cum ai fi acolo”. E nevoie de distanta in timp, pentru a te detasa de ceea ce-ai trait atunci si pentru a putea spune cum a fost, din perspectiva celui care esti acum, dupa o asemenea experienta…
E greu sa pui degetul pe ceva ce e abia perceptibil, si sa spui: asta este …
E ca in psihoterapie, atunci cand clientul nu stie care este „problema” lui, cand nu stie ce simte, ce se intampla, ce e cu el… atunci cand nu poate sa defineasca clar starea, trairea… Si tu, ca om si psihoterapeut, esti acolo, cu el, si il insotesti in experienta regasirii sale…
Copyright@Predrag Popara
Dar, dincolo de toate astea, cei trei artisti, in viziunea mea, incearca surpinderea Luminii, captarea ei intre urmele monocromatice ( in picturile lui Predrag Popara), in ochii omului care ne priveste drept in fata ( in creatia artistica a lui Roberto Coda Zabetta), sau in contrastul care-o scoate in evidenta ( in fotografiile lui Alessio Maximilian Schroder).
In toate acestea se afla Lumina, iar prin ea, suntem mai aproape de sufletul nostru si de spiritualitate.
