“ Limitele limbajului meu, înseamnă limitele lumii mele “ Ludwig Wittgenstein
Orice parinte isi doreste tot ce este mai bun pentru copilul sau. De aceea, tot mai multi parinti se preocupa de timpuriu pentru dezvoltarea sanatoasa a copilului.
Limbajul este esential pentru dezvoltarea armonioasa a copilului, pentru relatii pozitive, benefice, pentru o evolutie academica buna si ulterior pentru reusita in plan personal, educational si profesional.
In cadrul terapiei logopedice, copiii sunt incantati sa foloseasca marionetele
Dezvoltarea limbajului este indisolubil legata de evolutia gandirii, care la randul sau este influentata de dezvoltarea limbajului.
„Limbajul nu este cauza gandirii, ci instrumentul si suportul indispensabil progresului ei.”
Henry Wallon
Limbajul si gandirea se dezvolta impreuna, astfel incat, intarzierile din sfera limbajului, vor atrage dupa sine, intarzieri si deficiente in sfera gandirii.
In evolutia limbajului apar tulburari de pronuntie ( pronuntia deficitara a unor sunete: R, L, S, Ş, T, F,V, Z etc ), tulburari de ritm si fluenta a vorbirii (ex. balbaiala ), intarzieri in evolutia si dezvoltarea limbajului ( copilul incepe sa vorbeasca foarte tarziu, nu reuseste sa articuleze sunetele corect, nu reuseste sa vorbeasca in propozitii etc)
Diferentierea R-L
Copyright@ Laura Ciocoiu
Cu cat interventia in corectarea acestora are loc in fazele de inceput, cu atat progresul si corectarea vor fi mai rapide si evolutia va fi pozitiva.
Copyright@ Laura Ciocoiu
Sedintele logopedice se desfasoara intr-un spatiu adecvat, care ofera copilului siguranta si confort emotional.
Logopedul este empatic, iar tehnicile terapeutice utilizate sunt creative, sub forma de joc.
In acest fel, copilul este sustinut si incurajat, intr-un mod adecvat, in directia progresului terapeutic.
In cadrul terapiei logopedice, folosim tehnici creative din dramaterapie,
terapie prin joc, art terapie etc
Sedintele se desfasoara conform unui plan terapeutic, progresiv, crescand gradul de complexitate al exercitiilor, incepand cu exercitii pentru dezvoltarea aparatului fonoarticulator, exercitii de diferentiere, introducere in cuvinte si propozitii si terminand cu vorbirea libera.
“ Jocul este cea mai elaborată formă de cercetare” – Albert Einstein
După cum bine ştim, jocul este activitatea principală a copilului şi este esenţial pentru o dezvoltare sănătoasă şi armonioasă a acestuia. Importanţa jocului în dezvoltarea copilului nu este dată doar de rolul acestuia în învăţare, ci şi de procesul prin care copiii pot utiliza jocul pentru a-şi exprima sentimentele, pentru a crea noi relaţii, sau pentru a le îmbunătăţi şi aprofunda pe cele existente.
În procesul jocului, apar şi se dezvoltă relaţii cu ceilalţi ( copii sau adulţi), se conturează sentimentul de apartenenţă la grup, se promovează starea de bine.
Jocul poate fi considerat ca preludiu al înţelegerii şi dezvoltării cognitive şi reprezintă modalitatea primară prin care copilul învaţă despre el, despre ceilalţi si despre ceea ce-l înconjoară.
Urmărind jocul unui copil poţi să- ţi dai seama de interacţiunea acestuia cu lumea: felul în care se joacă, obiectele pe care le utilizează, activitaţile sale etc. Jocul ajută la dezvoltarea unor strategii de relaţionare, la îmbunătăţirea comunicării, ajută la explorarea semnificaţiilor lumii înconjurătoare, dezvoltă imaginaţia etc.
Majoritatea oamenilor consideră că jocul este asociat cu domeniul copilăriei şi se adresează copiilor mici, dar lucrurile nu stau chiar aşa. Şi adulţii sunt dornici să se joace. Copiii sunt foarte creativi şi se pot juca cu orice: cu cutiile în care sunt ambalate jucăriile, cu panglicile care au servit la împachetarea jucăriilor, pot folosi etichetele ca şi bilete de tren etc. Ei pot crea jucării din orice, atâta timp cât li se permite să- şi exprime creativitatea.
Ca părinţi, este important să încurajăm demersul imaginativ al copiilor şi explorarea, fără a- i ridiculiza, pentru că nu folosesc lucrurile “ aşa cum trebuie”!
Copyright@ Laura Ciocoiu
În timp, cu cât vom oferi o mai mare libertate copilului şi vom susţine repetiţiile, jocul se va rafina. Dacă li se oferă un spaţiu sigur, un adult care să fie disponibil şi câteva materiale foarte simple, capacitatea de joc este nelimitată. Jocul ia naştere în cadrul interacţiunii de joc iniţial ( dintre mamă şi copil), încă din timpul sarcinii. Mama îi cântă bebeluşului, îi poate spune poveşti, îl mangâie etc. Putem spune ca începutul ataşamentului sănătos între mamă şi copil, o reprezintă capacitatea timpurie de joc.
În ultimul timp este promovat contactul fizic prelungit între mamă şi copil atât de benefic pentru o dezvoltare sănătoasă şi armonioasă a celui mic ( copilul este purtat in sling, marsupiu etc) , iar alăptatul la sân continuă deseori mult după vârsta de 1 an. Toate acestea contribuie la stabilizarea ataşamentul primar.
Atunci când interacţiunea cu copilul este susţinută şi consolidată prin joc, relaţia de ataşament care se dezvoltă, va fi una sănătoasă şi armonioasă, iar aceasta va avea efecte benefice care se vor propaga în relaţiile ulterioare, pe care copilul le va dezvolta.
Natura terapeutică a jocului şi beneficiile terapiei prin joc ( TJ)
Pentru terapia prin joc este obligatoriu ca psihoterapeutul sa fie specializat în terapie prin joc, deoarece jocul, ca instrument terapeutic presupune anumite principii terapeutice si vorbim aici despre un proces care se desfăşoară în anumite condiţii.
Cercetarile arată că Terapia prin Joc ( TJ) are numeroase beneficii şi contribuie la îmbunatatirea comportamentului şi a sferei emoţionale.
Tehnici ale terapiei prin joc sunt utilizate şi în psihoterapia adulţilor.
Terapia prin joc poate reda abilităţile pierdute, blocate, îmbogăţeşte experienţa emoţională şi rezilienţa– capacitatea de a face faţă şi de a se adapta la schimbările ce apar de- a lungul vieţii. Copiii îşi pot exprima sentimentele fără a folosi cuvintele, chiar atunci când ei au pierdut etape de dezvoltare, prin boală, dificultati de învățare, trauma etc
În terapia prin joc, copilul intră în contact cu sine, este ajutat să conştientizeze punctele forte, dar si pe cele slabe, să îşi construiască stima de sine, respectul de sine şi încrederea în el.
Terapia prin joc se desfăşoară într-un spaţiu sigur ( în cadrul cabinetului de psihoterapie), într-un timp care-i aparţine copilului, în prezenţa terapeutului.
Siguranţa fizică, emoţională şi confidenţialitatea sunt deosebit de importante pentru copiii și familiile care beneficiază de Terapie prin Joc.
– Cei 5 locatarii de la nr. 10-
Copyright@ Laura Ciocoiu
Când este recomandată terapia prin joc ( TJ)
Aceasta formă de psihoterapie este recomandată atunci când copilul:
– Nu-şi atinge potenţialul maxim din punct de vedere academic ( şcolar) sau social
– Are dificultăţi de învăţare
– Se află în situaţia de a fi exclus din şcoală
– Este hiperactiv, instabil, se concentrează greu în activităţi
– A trecut printr-o traumă ( abuz, fizic, emoţional, sexual, boală, separarea sau divorţul părinţilor, accident etc)
– Este diagnosticat cu ADHD, tulburare din spectrul autist, sindrom Asperger etc
– Se află în proces de adopţie, sau de îngrijire în cadru instituţionalizat
– Suferă de anxietate, stres, fobii, ticuri nervoase etc
– A suferit o pierdere majoră sau se află în doliu
– Este retras, trist, apatic
– Are anumite disfuncţionalităţi, deficienţe sau suferă de o boală cronică
– Are dificultăţi în a-şi face prieteni
– Are izbucniri de furie pe care nu o poate controla
– Nu îşi ascultă părinţii, are un comportament opoziţionist, este negativist, răspunde obraznic
– Nu are încredere în sine, nu are iniţiativă, este timid
– Are certuri frecvente cu părinţii, colegii, fraţii sau surorile
– Este bătăuş cu alţii sau este victima agresiunilor, intimidării – fenomenul “ bullying”
– Are coşmaruri şi tulburări de somn
– Nu se joacă etc
Copiii care au trecut prin aceste experienţe răspund foarte bine la terapia prin joc, starea copilului se ameliorează şi se înregistrează progrese evidente.
Copii exprima lumea interioara prin tehnici creative
Copyright@ Laura Ciocoiu
Gravitatea problemei
Terapeutul prin joc evaluează gravitatea problemei, vechimea ei şi în funcţie de acestea pot fi asociate şi alte tehnici terapeutice pentru a obţine o evoluţie pozitivă, din punct de vedere emoţional şi comportamental. Atunci când problemele emoţionale şi comportamentale au rădăcini adânci, este necesar un proces terapeutic de durată.
Pentru a veni în sprijinul părinţilor, prezentăm, orientativ, câteva indicii în aprecierea gradului de severitate al problemei, dar consultaţia pe care psihoterapeutul o face, este esenţială!
Grad uşor – Spitalizare pentru intervenţii chirurgicale minore. Aspecte care se referă la probleme relaţionale nerezolvate: prietenii, rivalităţi între fraţi, relaţionarea cu părinţii etc
Grad moderat- Stres, traumă ( separare, divorţ, accidente, agresiuni etc)
Grad sever – Abuz fizic sau sexual repetat, abuzuri din surse multiple etc
Recomandăm ca părinţii să acorde atenţie primelor manifestări problematice pe care le observă la copil şi să solicite ajutorul unui specialist, deoarece, intervenţiile terapeutice într-un stadiu timpuriu, vor preveni agravarea situaţiei şi apariţia unor simptome dificil de gestionat.
( articolul a fost publicat in revista Bebelu, septembrie 2014)
NOTA pentru parinti:
Terapeut prin joc este acel terapeut/ psihoterapeut care s-a specializat in Terapie prin Joc.
Aceasta inseamna formare in Terapie prin Joc ( Play Therapy) de minim 3 ani. Nu inseamna nici Playful Parenting, nici a lasa copilul sa se joace pur si simplu. Terapia prin joc este un proces, iar jocul este utilizat cu scop terapeutic. Am tinut sa fac aceasta precizare, deoarece am vazut psihoterapeuti care se autointituleaza ” terapeut prin joc”, fara a avea o formare/ specializare in aceasta forma de psihoterapie si mai mult decat atat, chiar studenti care inca nu si-au finalizat studiile in psihologie si sustin ca fac terapie prin joc.
In cadrul sedintelor de terapie, la scoala, in parc, dar si vizitand locurile de joaca din Mall-uri, am constatat ca cei mici nu stiu sa se joace.
Jocul copiilor este haotic, dezorganizat, agresiv, uneori fara sens.
Se poate spune ca jocul nu mai face parte din viata copiilor nostri. Multi parinti prefera sa le dea tableta, telefonul, iPhone-ul etc si sa ” scape” de copil, ca sa poata rasufla linistiti atunci cand se intorc obositi de la serviciu. De multe ori, parintii ignora anumite manifestari comportamentale si ajung la terapeut intr-un stadiu avansat, cand sunt necesare mai multe sedinte pentru a interveni terapeutic in remedierea unor manifestari comportamentale, emotionale, atitudinale etc.
Inscrie copilul in programul PlayArt® daca:
– Nu-si atinge potentialul maxim din punct de vedere academic ( scolar) sau social – Are dificultati de invatare – Se afla in situatia de a fi exmatriculat/ exclus din scoala – Este hiperactiv, instabil, se concentreaza greu in activitati – A trecut printr-o trauma ( abuz, fizic, emotional, sexual, separarea sau divortul parintilor, accident etc) – Este diagnosticat cu ADHD, tulburare din spectrul autist, sindrom Asperger etc – Se afla in proces de adoptie, sau de ingrijire in cadru institutionalizat – Sufera de anxietate, stres, fobii, ticuri nervoase – A suferit o pierdere majora sau se afla in doliu – Este retras, sau de multe ori nefericit, trist, apatic – Are anumite disfunctionalitati, deficiente sau sufera de o boala cronica – Are dificultati in a-si face prieteni – Are izbucniri frecvente de furie violenta pe care nu o poate controla – Nu isi asculta parintii, este negativist, raspunde obraznic – Nu are incredere in sine, nu are initiativa, este timid – Are certuri frecvente cu parintii, colegii, fratii sau surorile – Este bataus cu altii sau este agresat ( intimidare – fenomenul “ bullying” ) – Adopta un comportament nepotrivit – Are cosmaruri si tulburari de somn – Nu se joaca etc
Copyright@ Laura- Simona Ciocoiu
Frecventa intalnirilor- 1 intalnire pe saptamana Numar de intalniri: 10 Costuri: 35 lei / sedinta Durata fiecarei intalniri – 45 minute Nr. de participanti in grup – 6 – 10 copii, pe grupe de varsta ( 3 – 5 ani, 5 -7 ani, 7 – 10 ani, 10 – 12 ani etc)
Dupa cum se stie, muzica elibereaza spiritul si confera o stare de bine.
Muzica este peste tot in jurul nostru. Face parte din viata si consider ca fara muzica, viata ar fi fara culoare.
Copiii nostri aud muzica pe care noi o ascultam: muzica se aude in magazine, in lift, la radio, la TV, o ascultam pe telefon, MP3 player, CD player sau pe alte sisteme audio electronice. Sa-i obisnuim pe copiii nostri cu muzica clasica, poate fi dificil, fiindca, uneori, ei pot respinge acest gen muzical.
A introduce muzica clasica in repertoriul muzical al copilului cat mai devreme, este foarte important, fiindca astfel, copilul este ajutat sa isi cizeleze simtul muzical, isi educa si isi dezvolta cultura muzicala, isi rafineaza gusturile in materie de muzica si poate aprecia muzica in functie de sistemul sau de valori care se va constitui inca din copilarie.
Muzica moderna vorbeste persoanelor moderne, dar muzica clasica va vorbi intotdeauna sufletului.
Copiii sunt foarte atrasi de muzica, si aceasta poate sa contribuie in mod semnificativ la dezvoltarea lor armonioasa– emotionala, cognitiva, motorie, senzoriala, verbala etc, daca ii lasam pe copii sa se exprime asa cum simt, avand la dispozitie muzica potrivita si materialele pentru a crea ( desen, pictura, colaj, modelaj etc)
Copiii invata cel mai bine atunci cand se distreaza si se joaca! Jocul este limbajul copiilor, iar prin intermediul jocului si artei, ei se pot apropia,
pot intelege si indragi muzica clasica.
Vom face auditii muzicale si in acest timp vom picta. Astfel, contactul cu lumea muzicii clasice va fi facilitat prin pictura.
Acest program de dezvoltare personala prin muzica clasica si pictura
este o conceptie originala si este unic in tara.
Are la baza teorii din domeniul psihologiei, tehnicilor expresiv- creative, muzicoterapiei, dramaterapiei,
psihoterapiei centrate pe persoana prin tehnici expresive etc.
Detalii organizatorice Frecventa intalnirilor- 1 intalnire pe saptamana Numar de intalniri: 10 Costuri: 100 lei / sedinta Durata fiecarei intalniri – 45 minute Nr. de participanti in grup – 6 – 10 copii, pe grupe de varsta ( 3 – 5 ani, 5 -7 ani, 7 – 10 ani, 10 – 12 ani etc)
Oferta se adreseaza si unitatilor de invatamant ( gradinite, scoli, afterschool etc). Pentru a va oferi cea mai buna varianta si pentru veni in sprijinul dvs, va rugam solicitati o oferta!
Afla mai multe despre Beneficiile muzicii si Music TherapyAICI
Pentru inscrieri si informatii suplimentare aveti la dispozitie urmatoarele date de contact:
Motto:
„Violenţa este ultimul refugiu al incompetenţei” (Isaac Asimov)
De cele mai multe ori, problemele sunt de natură emoţională, nu raţională. Comportamentul agresiv, atitudinea de intimidare manifestată către ceilalţi, poate ascunde un Eu slab, o încredere în sine scăzută, o imagine de sine negativă, o slabă gestionare a emoţiilor ( management deficitar al emoţiilor).
În ultimii ani violenţa în şcoli a fost şi este un subiect de studiu pentru mulţi dintre cercetatorii din domeniul educaţiei, psihologiei, psihoterapiei, este actual şi se pare că, din ce în ce mai mult, acesta tinde să se amplifice, devenind un fenomen.
Comportamentul agresiv de intimidare (bullying) este un act comportamental repetat, îndreptat spre rănirea fizică sau mentală a unei persoane. De asemenea, el se caracterizează prin comportamentul unei persoane care încearcă să obţină supremaţia asupra altora. Cel mai uşor se poate observa această formă de violenţă în grupurile de copii. Şcoala este mediul în care se manifestă cel mai des luptele pentru putere. Cine este cel mai de temut din clasă, care este „gaşca cea mai periculoasă”? Cei care se ocupă cu astfel de comportamente de obicei îi lovesc pe cei din jur, îi fac de ruşine, îi jignesc şi le pun diverse porecle.
Bullying-ul poate sa transforme şcoala într-un loc de temut. Studiile arată că elevii care sunt afectaţi de pe urma acestui comportament au stima de sine redusă, sentimente de insecuritate etc. Ca urmare a acestei forme de manifestare a comportamentului, apare stresul, anxietatea şi chiar fobia socială.
Primul care a studiat acest fenomen, a fost Olweus- 1993, cercetător scandinav. Copiii care sunt ţinta repetată a acţiunilor negative ale unuia sau mai multor elevi, sunt supuşi intimidării, victimizării( bullying). Acţiunile negative sunt intenţionate şi prin acestea, cel care agresează, răneşte sau încearcă să rănească o altă persoană fizic, emoţional sau mental.
Olweus ( 1994) arată că acest fenomen apare atunci când există aceşti factori: – există un comportament agresiv cu intenţia de a face rău – comportamentul agresiv este un eveniment care persistă în timp – comportamentul agresiv, are loc, de obicei, atunci cînd apare un dezechilibru în ceea ce priveşte puterea Studiile de specialitate arată că vârsta celor care agresează este cuprinsă între 7 şi 9 ani, prin urmare programele de intervenţie trebuie introduse cat mai devreme.
Terapiile expresive sunt definite ca utilizarea artei, muzicii, dramei, desenului, miscarii, poeziei, creatiei literare, jocului si jocului cu nisip, in cadrul psihoterapiei, consilierii, reabilitarii.
Terapiile expresive au fost gresit catalogate ca fiind nonverbale – ele sunt atat verbale, cat si nonverbale, deoarece, comunicarea verbala a gandurilor si sentimentelor reprezinta cea mai mare parte a procesului terapeutic in marea majoritate a situatiilor.
Art terapia este o forma de psihoterapie, din categoria terapiilor expresive, care utilizeaza procesul creativ, arta, pentru imbunatatirea starii fizice, mentale si emotionale.
Terapia prin joc – reprezinta o metoda de psihoterapie în care se utilizeaza diferite tipuri de joc si tehnicile creative pentru a atenua condițiile psihologice și emoționale usoare, moderate şi cronice, care cauzează probleme de comportament și / sau împiedică persoana sa- si valorifice întreg potențialul de care dispune.
Dramaterapia reprezintă utilizarea improvizaţiei, a jocului de rol, a muzicii şi mişcării, a poveştilor, utilizarea măştilor şi a ritualurilor, a marionetelor şi jocurilor inspirate din teatru (jocuri dramatice), ca factor terapeutic, în ajutorul persoanelor care au o stare de discomfort fizic şi/ sau psihic ( emoţional.)
Tehnicile utilizate în dramaterapie difera de la client la client. Pot fi utilizarea vocii, a corpului, sau ambelor, improvizaţia sau jocul de rol, realizarea poveştilor, sau povestirea sau alte tehnici specializate cum ar fi sculptura, oglindirea sau inversarea de rol. Pot implica utilizarea lutului, plastelinei, a acuarelelor, maştilor, marionetelor, materiale de orice natura, costumelor. Sau pur si simplu se pot baza pe utilizarea dramatica a relatiei terapeutice dintre terapeut şi client ( individual sau in grup).
Tehnicile creative sunt utilizate de cele mai multe ori în a ajuta clienţii: – să- şi rezolve problemele – să obţină catharsisul, să- şi exteriorizeze trăirile şi emoţiile – să devină conştienţi de valoarea lor şi de sinele lor ( să descopere adevăruri despre sine ) – să înţeleagă sensul, semnificaţia şi rezonanţa unor simboluri personale – să exploreze şi să depăşească unele pattern-uri de relaţionare şi comunicare nesănătoase
Mai mult decât să se centreze pe comportamentul negativ al copiilor, terapia prin tehnici creative se centrează pe resursele acestora, într-un cadru adecvat, care oferă copiilor siguranţă şi încredere în terapeut şi în grup.
Obiective: 1. Îmbunătăţirea imaginii de sine şi a stimei de sine 3. Recunoaşterea sentimentelor, exprimarea şi gestionarea emoţiilor 4. Exersarea şi dezvoltarea abilităţilor sociale şi emoţionale 4. Dobândirea încrederii în forţele proprii 5. Mobilizarea resurselor interioare pentru adaptarea la situaţii noi 6. Dezvoltarea spontaneităţii şi creativităţii 7. Dezvoltarea empatiei
Tehnici utilizate Desenul, pictura Ritualurile – Storr ( 1972) – Ritualurile au un efect pozitiv asupra copiilor si tinerilor, deoarece oferă începutul autonomiei şi separarea de dependenţa faţă de adult. Măştile Jocul de rol Dramatizarea Poveştile- crearea si spunerea de povesti ( storytelling) Povestea în 6 părţi Povestea Eroului ( Joseph Campbell) Jurnalul etc
Beneficiile tehnicilor expresive : – cresterea stimei de sine, – persoana devine mai puternica, – invata sa –si descopere resursele interioare – devine mai increzatoare in fortele proprii.
( Extras din lucrarea Prevention program of the aggressive behaviour in school ( use play therapy , dramatherapy, art-therapy techniques), prezentata si publicata in cadrul Congresului International de Psihologie, Sibiu, iunie 2011